Sunteți pe pagina 1din 5

Lucian Blaga - Universul poetic

blagian
Sinteza a creației blagiene

Elaborat de : Vasilica Ariadna

Poet, dramaturg, filozof, Lucian Blaga (1895-1961) s-a nascut in satul Lancram
In 1910, ii apar primele poezii in revista “Tribuna” din Arad, iar in 1919, Sextil Puscariu ii
publica “Poemele luminii”, mai intai in reviste, apoi in volum. Numeroase opere literare
romanesti au intrat in atingere cu expresionismul. Astfel, majoritatea poeziilor ale lui
L.Blaga pot fi afiliate acestui curent . In literatura, expresionismul este adesea considerat o
revolta impotriva realismului sau a naturalismului, o cautare a unei realitati psihologice sau
spirituale
Trasaturile definitorii ale liricii lui Lucian Blaga pot fi considerate urmatoarele: vibratia
sentimentului cosmic, fierul metafizic si existenta unui plan filozofic secundar
Se remarca la Blaga mai multe etape de creatie ce corespund unei traiectorii existentiale:
ascensiune, cadere – echilibru.
ETAPELE:

1.Intr-o prima faza, poezia lui se apropie de expresionism.


Volumele “Poemele luminii” si “Pasii profetului” stau sub semnul luminii, devenite
metafora esentiala a nasterii universului. Daca in Scrisoarea I Eminescu considera
Universul creat din intunericul originar, Blaga pune in centrul cosmogenezei lumina, cu
natura ei misterioasa.

-Primul volum: Poemele luminii – 1919

Metafora centrala a volumului este lumina. Tanarul poet oscileaza intre instinct si idee, traire
si meditatie. Predomina elanul vital, betia vitalista, care tinde sa depaseasca limitele conditiei
umane pentru a se contopi cu cosmosul . Lumina are mai multe semnificatii; astfel ea
inseamna originea vietii
In alte creatii ca „Lumina raiului „ lumina apare alaturi de intuneric, semnificand coexistenta
binelui cu raul
„De unde are raiul-lumina ?
Stiu: il lumineaza iadul
cu flacarile lui !”
In alte poezii ca Frumoase maini, Gorunul poetul exprima presimtirea mortii. Alte poezii, ca
Pamantul, Eva prezinta iubirea ca pe un mod de a comunica cu universul.

Al doilea volum : Pasii profetului – 1921

Pasii profetului marcheaza o schimbare de atitudine, preeminenta cugetarii, a reflexivitatii


asupra instinctului, asupra trairii.
Semnificativ in acest sens este Moartea lui Anton Pann. Batran si orb, zeul naturii, al
instinctelor, isi presimte moartea si inlocuirea lui cu un profet crestin care va indeparta omul
de natura, de trairea imediata prin introducerea notiunii pacat (poezii : Pan ,Veniți după mine
tovarăși! ,Vară )

2. Incepand cu volumul “In marea trecere” si continuand cu ” Lauda somnului” , apare al


doilea element specific al liricii blagiene: tristetea metafizica, generate de conflictul tragic
ce sfasie sufletul omenesc blestemat sa nu poata trai la nesfarsit in nepasarea fericirii.

-Al treilea volum : In marea trecere - 1924

In marea trecere, reflexivitatea, framantarea, nelinistea metafizica devin dominante. Poetul


se simte tot mai instrainat, mai singur in univers. Natura-si pierde frumusetea paradisiaca, iar
elanurile vitaliste sunt inlocuite de marile intrebari ale vietii. Se accentueaza tot mai mult
ruptura dintre eul poetic si lume.
Viata inseamna alunecarea inexorabila spre moarte, marea trecere

„De ce m-ai trimis in lumina, Mama,


de ce m-ai trimis ?”
-Al patrulea volum : Lauda somnului – 1929

In “Lauda somnului” se naste dorul de revenire la inceputuri, la tiparele originare ale vietii.
Prin somn, poetul reintra in noaptea primordiala, ancestrala, in care isi retraieste existentele
trecute. Intregul univers este cufundat intr-o stare hipnotica, de destramare. Poetul cultiva
aici un lirism magic, universul stand sub semnul haosului, al negarii totale:
„Pretutindeni e o tristete. E o negare.E un sfarsit.”
Somnul, ca metafora centrala a acestui volum, are o dubla functie. In unele poezii prin somn
se realizeaza trecerea intr-o lume magica, atemporala; in alte creatii este o modalitate de a
intra in moarte.

3. La” cumpana apelor „ si “La curtile dorului” sunt evocari ale satului romanesc in care
miracolul mai este inca posibil. Panismul blagian se identifica acum cu stilul de viata al
satului arhaic romanesc. Apare tragismul existentei. Paralel se constata o temperare a
framantarilor metafizice datorita contactului cu spiritualitatea folclorica.
Totusi si in tiparul popular, Blaga introduce reflexivitatea, marile intrebari, care il
framanta pe om si pe filozof.
Viata nu poate fi definita decat in raport cu moartea:
“Purtam fara lacrime
o boala in strune
si mergem de-a pururi
spre soare apune” (“Cantareti bolnavi”)

4. Incepand cu Nebanuitele trepte (1943) se constata o impacare a poetului cu lumea. In


locul marilor framantari metafizice, poeziile exprima increderea si speranta.
Creatiile dupa 1944 ne dezvaluie un poet nou. Desi trece printr-o perioda dificila, poeziile
sale exprima impacarea cu viata si cu semenii sai. Marile nelinisti, framantari sunt
inlocuite prin poezia iubirii si a germinatiei. Versurile din aceasta perioada sunt grupate in
ciclurile: Varsta de fier, Vara de noiembrie, Ce aude unicornul, Corabii cu cenusa,
Mirabila seminta.

Concluzie:
Creatia lui Blaga a parcurs succesiv mai multe etape fara ca intre acestea sa existe
demarcatii ferme, exacte. Astfel primul volum, Poemele luminii, se caracterizeaza printr-
un vitalism pronuntat. Volumul urmator, Pasii profetului, se defineste printr-un limbaj
meditativ, reflexiv. Volumele urmatoare, La cumpana apelor, La curtile dorului se
definesc printr-un lirism folclorizant.
Ultimele volume, Nebanuitele trepte, etc., se caracterizeaza printr-o impacare cu viata si
cu semenii.
In intreaga lirica blagiana se pot identifica doua constante: reflexivitatea si metafora.
Bibiliografie :
http://www.referatele.com/referate/romana/online44/Lucian-Blaga---
Universul-poetic-blagian---Poezia-filozofia-dramaturgia-aforizme-
cugetari-marturisiri.php
http://www.scritub.com/literatura-romana/Poezia-moderna-interbelica-
Luc84845.php
http://www.versuri.ro/versuri/lucian-blaga-in-marea-trecere-_ed17.html
literatura romana , manual pentru clasa a XII-a

S-ar putea să vă placă și