Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
blagian
Sinteza a creației blagiene
Poet, dramaturg, filozof, Lucian Blaga (1895-1961) s-a nascut in satul Lancram
In 1910, ii apar primele poezii in revista “Tribuna” din Arad, iar in 1919, Sextil Puscariu ii
publica “Poemele luminii”, mai intai in reviste, apoi in volum. Numeroase opere literare
romanesti au intrat in atingere cu expresionismul. Astfel, majoritatea poeziilor ale lui
L.Blaga pot fi afiliate acestui curent . In literatura, expresionismul este adesea considerat o
revolta impotriva realismului sau a naturalismului, o cautare a unei realitati psihologice sau
spirituale
Trasaturile definitorii ale liricii lui Lucian Blaga pot fi considerate urmatoarele: vibratia
sentimentului cosmic, fierul metafizic si existenta unui plan filozofic secundar
Se remarca la Blaga mai multe etape de creatie ce corespund unei traiectorii existentiale:
ascensiune, cadere – echilibru.
ETAPELE:
Metafora centrala a volumului este lumina. Tanarul poet oscileaza intre instinct si idee, traire
si meditatie. Predomina elanul vital, betia vitalista, care tinde sa depaseasca limitele conditiei
umane pentru a se contopi cu cosmosul . Lumina are mai multe semnificatii; astfel ea
inseamna originea vietii
In alte creatii ca „Lumina raiului „ lumina apare alaturi de intuneric, semnificand coexistenta
binelui cu raul
„De unde are raiul-lumina ?
Stiu: il lumineaza iadul
cu flacarile lui !”
In alte poezii ca Frumoase maini, Gorunul poetul exprima presimtirea mortii. Alte poezii, ca
Pamantul, Eva prezinta iubirea ca pe un mod de a comunica cu universul.
In “Lauda somnului” se naste dorul de revenire la inceputuri, la tiparele originare ale vietii.
Prin somn, poetul reintra in noaptea primordiala, ancestrala, in care isi retraieste existentele
trecute. Intregul univers este cufundat intr-o stare hipnotica, de destramare. Poetul cultiva
aici un lirism magic, universul stand sub semnul haosului, al negarii totale:
„Pretutindeni e o tristete. E o negare.E un sfarsit.”
Somnul, ca metafora centrala a acestui volum, are o dubla functie. In unele poezii prin somn
se realizeaza trecerea intr-o lume magica, atemporala; in alte creatii este o modalitate de a
intra in moarte.
3. La” cumpana apelor „ si “La curtile dorului” sunt evocari ale satului romanesc in care
miracolul mai este inca posibil. Panismul blagian se identifica acum cu stilul de viata al
satului arhaic romanesc. Apare tragismul existentei. Paralel se constata o temperare a
framantarilor metafizice datorita contactului cu spiritualitatea folclorica.
Totusi si in tiparul popular, Blaga introduce reflexivitatea, marile intrebari, care il
framanta pe om si pe filozof.
Viata nu poate fi definita decat in raport cu moartea:
“Purtam fara lacrime
o boala in strune
si mergem de-a pururi
spre soare apune” (“Cantareti bolnavi”)
Concluzie:
Creatia lui Blaga a parcurs succesiv mai multe etape fara ca intre acestea sa existe
demarcatii ferme, exacte. Astfel primul volum, Poemele luminii, se caracterizeaza printr-
un vitalism pronuntat. Volumul urmator, Pasii profetului, se defineste printr-un limbaj
meditativ, reflexiv. Volumele urmatoare, La cumpana apelor, La curtile dorului se
definesc printr-un lirism folclorizant.
Ultimele volume, Nebanuitele trepte, etc., se caracterizeaza printr-o impacare cu viata si
cu semenii.
In intreaga lirica blagiana se pot identifica doua constante: reflexivitatea si metafora.
Bibiliografie :
http://www.referatele.com/referate/romana/online44/Lucian-Blaga---
Universul-poetic-blagian---Poezia-filozofia-dramaturgia-aforizme-
cugetari-marturisiri.php
http://www.scritub.com/literatura-romana/Poezia-moderna-interbelica-
Luc84845.php
http://www.versuri.ro/versuri/lucian-blaga-in-marea-trecere-_ed17.html
literatura romana , manual pentru clasa a XII-a