ION BARBU Modernismul se afirma plenar in poezia romaneasca interbelica prin creatia lui Ion Barbu, o aparitie singulara

intr-un context cultural putin pregatit pentru receptarea unui lirism dificil, deseori ermetic. El isi cucereste un loc aparte prin sinteza lirica, mereu mai concentrata, a elementelor abstracte cu inspiratia spontana si concretul senzorial, prin asimilarea modelelor romantice, a motivelor folclorice, a poeticilor magice, transpuse intr-un limbaj poetic neologic, elevat, esentializat. Unitatea lirismului barbian se releva din constructia originala, aproape geometrica ce urmeaza o traiectorie circulara spre poezia absoluta, centrata pe sine insasi. in studiul antologic intitulat Ion Barbu, Tudor Vianu clasifica etapele creatiei in trei categorii. I. Etapa parnasiana cuprinde poezii publicate intre 1919 si 1921, in revista Sburatorul, poezii cizelate, rafinate artistic, fara exprimare confesiva directa. Autorul recurge la simboluri mitologice, livresti, prezinta peisaje geologice, mineralizate sau luxuriante prin germinatia vegetala. Lava sugereaza o geneza miraculoasa, cu viziuni cosmogonice, pamantul fiind cristalizarea acesteia, Muntii trimit la un elan impietrit, un ecou dintr-o alta intocmire", Banchizele evoca tinuturi reci, viziuni ale originarului.

E. Lovinescu remarca forma parnasiana, de factura larga, cu strofe ca arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou insa, cu un ton grav, de gong masiv, intr-un cuvant o muzica impietrita". Substanta versurilor ascunde insa emotiile eului liric, pasiunile unui suflet romantic ce se exprima uneori prin simboluri, prin masca trairii dionisiace. Copacul vrea sa bea licoarea opalina", sfaramand zenitul intr-o tentativa de transcendere a terestrului, dupa cum in poeziile Panteism, Dionisiaca se revarsa energetismul, tehnicul, topirea orgiastica in regnurile naturii. Influenta lui Nietzsche este evidenta, poezia are stilul parnasian, sententios si solemn", este frumoasa in elevatia ei, intr-o tristete a marilor probleme, prin nostalgia recilor tinuturi ale eternitatii si printr-un inedit lirism astronomic" (G. CalinescU). Umanizare este un text profund sugestiv, ilustrand drumul simbolic al eului dinspre Castelul de gheata" al gandirii spre caldul pamant de miazazi", semn al afectului, al luminii si caldurii vitaliste. Imaginile sunt expresive, cosmosul devine muzical, spiritul coboara in teluric, in luturi pieritoare", iar euritmia" formelor topeste domul gandirii. II. Etapa baladesca si orientala se caracterizeaza prin structuri narative si descriptive ample, valorificarea folclorului balcanic, a sugestiilor muzicale baladesti, cuprinzand poemele publicate intre anii 1922 si 1925 (Dupa melci, Riga Crypto si lapona Enigel, Domnisoara Hus, Isarlak, Nastratin Hogea la IsarlaK). Aceste balade culte descriu o lume de un pitoresc balcanic dens provenit din textele lui Anton Pann.

Dupa melci trateaza tema des-facerii din somn, a genezei provocate de inocenta copilului prin magia cuvantului. Prima parte prezinta un decor naturalistic cu figuri mitice (capcauni, joimarite, gusate"), forma de initiere in structura oculta a naturii. Dupa ce descanta melcul din somnul vegetativ, copilul se sperie, universul padurii misterioase devine un spatiu al halucinatiei si al cosmarului, provocate tot prin incantatie. Partea a doua cuprinde miscarile imprevizibile ale naturii, intoarcerea unei vifornite tarzii", in timp ce eroul se afla intre somn si veghe, dezlantuire stihiala a naturii pentru hybrisul savarsit (joaca de-a demiurgul, magia savarsita pentru a stI). in final, descoperind melcul mort, descantecul devine bocet: Jalea copilului din partea a doua este ca bocetul funebru al ingroparilor lui Dionysos, in misterele Antichitatii" (T. VianU). Ca ritual initiatic, poezia urmareste ciclul cunoasterii parcurs de copil: declanseaza prin descantec manifestarea unei latente, foloseste nesabuit magia cuvantului, jocul de limbaj si descopera tragismul ascuns in existenta - drumul iremediabil spre moarte -, tragismul cunoasterii, candoarea inselatoare a limbajului" (Marin MincU). Riga Crypto si lapona Enigel este o balada cu aspect medieval, cu ritmuri de descantec popular, unde drama lui Crypto reia drama melcului. intr-un registru al opozitiilor (umbra/ soare, intuneric/lumina, sterp/creatoR), se constituie drama naturilor ireconciliabile, a atractiei fatale spre o lume inaccesibila, opusa propriei esente. Lapona este agentul vietii, simbol al spiritului orientat spre lumina, spre zone superioare, in timp ce Crypto, si el o fiinta aleasa, marcata de un destin tragic, apartine polului negativ, al umbrei, al stagnarii, al senzorialitatii. Acest Luceafar intors" contrapune principiul solaritatii si cel demonic, inferior, intr-o confruntare simbolica. Domnisoara Hus este curtezana de altadata, eroina unui ritual magico-erotic de invocare a iubitului mort. Magia limbajului apare aici in incantatiile stranii, prelucrare a descantecului de fetie" din stratul obscur al folclorului nostru" (T. VianU). Sugestiile uraniene, imaginile cosmice, dublate de derizoriul conditiei umane, poeticile magice cu pasat", cu malai", cu coada lingurii de lemn" construiesc o viziune poetica unica ce culmineaza cu aparitia ibovnicului uituc". Este o meditatie grava asupra aventurii Fiintei, tragica sublimare a corporalului in transcendent"; dorinta de extinctie a domnisoarei Hus este o aspiratie pura spre reintegrarea prin moarte" (Marin Mincu, Opera literara a lui Ion Barbu, p. 296). Isarlakul este o cetate fabuloasa, cu peisaje orientale, contrastante, cu o lume zgomotoasa, asezata la mijloc de rau si bun", intr-un echilibru perfect. Aceasta este Mecca lui Ion Barbu, locul poeziei, al artei, al spiritului, coordonata orientala, balcanismul viziunii fiind ridicate la o valoare metafizica absoluta. In durata lumii turce" (orientalE), poetul descopera treptat afectul, trairea ce lipsea poeziei sale, lirismul rece, parnasian din prima etapa a creatiei sale. Acelasi spatiu mitic, un Balcan spiritualizat, se deschide si in Nastratin Hogea la Isarlak, filonul oriental deschide un spatiu liric nou. Poezia este un alt nivel de initiere in spiritualitatea orientala,

Nastratin este inteleptul Orientului, un profet ce oficiaza un ritual - sacrificiul initiatic. Pentru a atinge cunoasterea absoluta, Hogea suspenda ritmurile vietii, se autodevoreaza in tacere : Sfant trup si hrana siesi, Hagi rupea din el". Simbolurile figurative, limbajul pitoresc, de o concretete plastica, formulele aparent narative, dar atinse de un lirism adanc, stilizarea folclorului in texte de autentic fior dramatic, existential, asigura originalitatea si valoarea estetica a acestei etape.

III. Etapa ermetica inchide cercul creatiei barbiene cu poemele dificile, intoarse spre propriul lirism elevat si esentializat, poeme scrise in anii 1925-1926. Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile necesare, Uvedenrode, Din ceas, dedus etc. sunt versuri de un ermetism cert fie la nivelul simbolurilor, fie datorita sintaxei poetice. Poetul s-a desolidarizat de poezia lenesa" pe care a repudiat-o mereu pentru absenta tensiunii spirituale, pentru sinceritatea si naivitatea discursului. Spatiul poetic este acum lume purificata pana la a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul, este o pura directie, un semn al mintii" (Ion BarbU). Oul dogmatic ilustreaza preocuparea pentru geneza, pentru miracolul creatiei. Albusul, elementul feminin, pasiv, se intalneste cu galbenusul, plodul" activ, la polul plus". Oul imita in micul univers geneza, viata si moartea, el este palat de nunta si cavou", este sterp", fara rod sau viul ou", imagine a increatului, a vietii latente pure, pentru ca vinovat e tot facutul si sfant, doar nunta, inceputul". Semnul tragic al facutului" se opune sacrului primordial, dupa cum si nunta" spiritului cu sensurile existentiale este o ultima rezonanta a sacralitatii universului. Uvedenrode este un alt spatiu-sinteza al nuntilor, al cunoasterii sau creatiei; este un simbolic Olimp retras din temporalitate, din accidental sau efemer. Un text extrem, de un modernism derutant, scris sub obsesia unei claritati irationale". Aceasta rapa a gasteropodelor", teritoriu suprasexual" si supramuzical", ascunde un erotism straniu tratat rapsodic, dar si o evadare in vis, o cufundare a eului liric in increat, intr-o viziune panteista. Sensul solar trimite spre un loc al procreatiei cosmice (unire solara a erosului cu intelectuL), al cunoasterii absolutului. Ritmuri pentru nuntile necesare reia motivul nuntii, al sintezei contrariilor. Valorificand sugestii din stiintele exacte si din cele oculte, textul este o initiere in taina roatelor interioare : roata Venerei (simbolizand iubirea, cunoasterea senzuala), roata capului (legata de Mercur, simbol al ratiuniI) si roata soarelui (cunoastere totala, prin creatiE). Abia aici se va savarsi nunta simbolica a eului ca act magic, sub protectia soarelui. Se poate intui aici o schema a conversiunii sufletului apropiata de caile pe care le indica mistica neoplatoni-ciana. Creatia se dispune in mai multe etape ascendente, pornind de la materie, trece prin suflet, ratiune si ajunge la principiul suprem si unic al divinitatii.

Semnificatiile astrologice ale acestei simetrii siderale se intuiesc si in devenirea poeziei barbiene care se desprinde de contingent (inchisoarea Geei"), trece prin erosul dionisiac, prin zona intelectului pur (sterilul MercuR) pentru a putea ajunge in camara Soarelui", la ekstaza".

Imaginea poeziei, a creatiei ca joc secund", ca provocare a intelectului, dar si rostire a trairii, a emotiei se defineste in aceeasi maniera ermetica, esentializata in poezia Din ceas, dedus Rigoarea si lapidaritatea matematica exprima, de fapt, latura metafizica a artei, jocul real/ideal, numen/fenomen, iesirea din lumea experientei spre una purificata, o suprastructura ideala reprezentata de spatiul poetic.

Previous Post Next Post

Oameni de excepie Ion Barbu

Nadir latent! Poetul ridic De harfe resfirate ce-n zbor invers le i cntec istovete: ascuns, cum numai Meduzele cnd se plimb sub clopotele verzi. (Joc secund, Ion Barbu)

n ansamblul poeziei romneti, Ion Barbu se caracterizeaz prin unicitate. Aceasta se datoreaz faptului c personalitatea sa poetic este dublat de aceea a matematicianului. n 1927 el m rturisete c exist o interferen ntre poezie i matematic : Orict ar p rea de contradictorii aceti doi termeni, la prima vedere, exist undeva, n domeniul nalt al geometriei, un loc luminos unde se ntlnete cu poezia. n oraul Cmpulung Muscel avea s se nasc la 18 martie 1895, Dan Barbilian, fiul judectorului de la Rucr Constantin Barbilian i al Smarandrei oiculescu. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian, iar ca unul dintre cei mai importani poei romni interbelici, reprezentant al modernismului literar romnesc, sub numele de Ion Barbu. n octombrie 1920 i ia licena n matematici, iar n anul urmtor comunic lui i eica o ncercare de axiomatizare a geometriei algebrice. Caracterul extrem de nou, de original al lucrrii l surprinde pn i pe ieica, care l convinge s plece n Germania, spre a- i lua doctoratul la Gttingen. Aici va urmri cu interes cursurile lui David Hilbert, pe care l considera cel mai mare matematician n via. Debutul su artistic a fost declanat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecai ntr-o excursie la Giurgiu n timpul liceului, Dan Barbilian i promite lui Tudor Vianu c va scrie un caiet de

poezii, argumentnd c spiritul artistic se afl n fiecare. Din acest pariu, Dan Barbilian i descoper talentul i iubirea fa de poezie. Dan Barbilian spunea c poezia i geometria sunt complementare n viaa mea: acolo unde geometria devine rigid, poezia i ofer orizont spre cunoatere i imaginaie. ncepnd cu anul 1928 Dan Barbilian i intensific activitatea matematic, neprsind-o definitiv pe cea poetic, deoarece pentru el poezia este o anumit simbolic pentru reprezentarea formelor posibile de existen Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aa c, rmnnd poet, n-am prsit niciodat domeniul divin al geometriei. Dan Barbilian lucreaz cu srguin la pregtirea tezei de doctorat, pe care o susine la 21 ianuarie 1929 cu titlul Reprezentarea Canonic a Adunrii Funciilor Ipereliptice. Dup obinerea titlului de doctor n tiine matematice, devine membru al seciei matematice a Societii romne de tiine. ntre anii 1927-1931 leag o strns prietenie cu Lucian Blaga, care l numeste pe Dan Barbilian gnosticul neopitagoreic din Alexandria. Concepia avansat n creaia matematic a lui Dan Barbilian i-au asigurat dup 1934 o celebritate internaional la care nici nu se gndise. Este ales preedintele seciei geometrice la Congresele de matematic de la Praga i Oslo. Este invitat s participe la conferina de la Hamburg i Gttingen. n 1935 este confirmat n gradul de confereniar n urma raportului elogios a lui Gh. ieica. n 1937 este numit secretar general al societii de tiine. ine prelegeri la universitile din Viena i Mnster Westfalia i particip la Congresul internaional de matematic de la Baden-Baden. Devine membru al societ ii germane de matematic. La nceputul lunii august 1961 a cerut s revad Cmpulungul copilriei sale. Dar epuizat de la numai o zi de la sosire, va fi dus la spitalul orenesc, iar dup doua zile va fi dus la spitalul dr. Lupu, unde va muri n noaptea de 11-12 august i nmormntat la Cimitirul Bellu. Vladimir Strinu avea s afirme: omul acesta, cu o expresie dubl, poetic i matematic era ntr-adevr un geniu, facultate pe care n-am mai surprins-o la alii. Opera lui Dan Barbilian de geometru de frunte i mare matematician algebrist a fost i este apreciat att n ar ct i n strintate. El este creatorul spaiilor Barbilian, dnd o structur matematic universului i deschiznd noi orizonturi cunoaterii tiinifice. Fragmente din Dan Barbilian creatorul unei noi geometrii, de Bogdan Vasilescu.
;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;

Aniversare: Articol necunoscut al lui erban Cioculescu despre Ion Barbu de Simona Cioculescu
Ion Barbu (Dan Barbilian n acte) a fost un personaj cunoscut pentru originalitatea sa, mergnd uneori pn la insolit. Reputaia de excentric i-a avut originea, poate, n unicitatea situaiei sale de om de tiin i de literat, ntr-o societate romneasc n care o asemenea performan nu mai fusese atins. S-a adugat acestei particulariti, singularitatea modului su de via: simultan cercettor auster, inovator, dedicat operei sale matematice i om de via, admirator al feminitii, perpetund la maturitate voioasele petreceri goliardice, cu dese ciocniri de cupe. Caracterul cnd deschis larg prieteniei i comunicrii, solar i confratern, cnd nchis, cu rzvrtiri, negaii i ceuri nordice fceau din Ion Barbu un competitor imprevizibil, cu izbucniri teribile i retractri tot att de brute, pretinznd prietenilor lui un grad nalt de nelegere, chiar de adaptabilitate. De aceea, cu att mai preioase au fost prieteniile poetului, cele de o via (cu Tudor Vianu i Alexandru Rosetti, de exemplu), sau cele ivite mai trziu n viaa lui, cu erban Cioculescu i Vladimir Streinu s spunem, care erau cu apte ani mai tineri dect el. Ca ilustrare oferim spre lectur i neuitare (pe 19 martie se mplinesc 110 ani de la naterea marelui poet i matematician) cu un text scris n 1977 de erban Cioculescu i rmas, dup tiina noastr, inedit. El sugereaz ambiana intelectual a unei epoci revolute, deceniul al patrulea al secolului trecut, n care polemicile, confruntrile maliioase erau la ordinea zilei. i ce era ru? Simona CIOCULESCU

O glum n versuri inedite Cu ocazia apariiei micromonografiei Ion Barbu de Tudor Vianu, - exemplarul meu pe hrtie Vidalon este datat 19 martie 1935, - a avut loc o polemic, strnit de Vladimir Streinu, care afirma c autorul ei i luase unele subtile interpretri, direct de la surs, adic de la vechiul su prieten, pentru elucidarea pasajelor ermetice. Cum era de ateptat, Ion Barbu a dezminit categoric, iar atunci s-a ncins o stranic polemic, la care au luat parte, n afar de cei trei n cauz, att Alexandru Rosetti, editorul, ct i subsemnatul. Teatrul btliei a fost n acea mprejurare, n cursul verii aceluiai an, pagina a doua, literar, a ziarului Facla, condus de Ion Vinea, iar cel ce "asezona" interviurile i scrisorile, de ambele pri ale baricadei, era N. Carandino, care mi-a i druit, tiindu-m amator de autografe, replicile tioase ale lui Ion Barbu, revelat ca un redutabil pamfletar. Dei la acea vreme nici Streinu, nici scriitorul acestor rnduri, nu mai eram profesori la Gieti, Ion Barbu inventase, ca s ne minimizeze, termenul gietinari, care ne-a fcut i pe noi s rdem, att era de reuit. Nici Al. Rosetti n-a fost cruat de mnia argosului poet i a czut astfel, cu Vladimir i cu mine, n tabra noastr. Tudor Vianu i-a trimis atunci lui Ion Barbu aceste versuri, rmase inedite:

"Scrisoare (confidenial i nepublicabil) lui Ion Barbu".

"Nici ploile ce cad mereu pe-aice Nici frigul care, oriice s-ar zice, Prietene, nu-l resimim n vine, N-au temperat ardorile din mine.

Clare tot mereu pe metereze - n ciuda formei mele cam burgheze Sunt gata de asalt i nu mi-e fric S-nfrunt cu riscuri hidra inamic.

Aud deci c-ai pornit cu nite ini O har despre care secoli nini Vor pomeni n vorb i n scris (O ipotez, dac mi-e permis!).

Cunosc puterea ta neprihnit Dar dac hidra vrea s te nghit,

ntocmai ca Roland, pierdut n zare, F s rsune corn de vntoare.

Dei nu sunt margrav i nici baron Voi ti s le dau bine la... pardon i vom jertfi mistrei i ciute Pentru-a cinsti victoriile avute. Sinaia, 26 iulie 1935" Forma "cam burghez" de care vorbea Vianu era o aluzie exclusiv la supradimensionarea pntecului su. Peste 17 ani, Tudor Vianu ddea la lumin o versiune din Antoniu i Cleopatra, n cadrul colectivului pentru tlmcirea Operelor Shakespeare. Traducerea era cam prea diluat, cu mai multe sute de versuri peste acelea ale originalului. Atunci, cum comentam cu Ion Barbu i cu Vladimir Streinu, la Capa, aceast rentabil performan, remunerat numeric, destinatarul mi-a druit autograful lui Vianu i a scris mrunt, sus, n colul din stnga al foii: "Lui erban Cioculescu, adversarului din '35 i aliatului de astzi, n faa noii hydraulice inamice. Ion Barbu 28. 12. 1952" Volumul tlmcirii cic ar fi fost umflat la pompa hidraulic! Nu a fi dat la iveal aceste foarte nostime versuri ale lui Tudor Vianu, "confideniale i nepublicabile", cu adnotaia maliioas a lui Ion Barbu, dac Alexandru Rosetti n-ar fi publicat recent scrisorile lui G. Clinescu ctre dnsul, parc "mai confideniale i mai nepublicabile" (dac ar fi posibil comparativul)... 12 noembrie 1977
;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;