Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu
(argumentare)

In literatura romana, modernismul este o doctrina estetica promovata de unul dintre marii critici de
directie ai culturii noastre, Eugen Lovinescu, autorul operelor Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria
literaturii române contemporane, caracterizata prin negarea tradiţiei şi impunerea unor noi principii de creaţie.
Acest suflu nou îşi găseşte expresia în cateva curente precum simbolismul, expresionismul, ermetismul, acesta
din urma caracterizandu-se prin dimensiunea rationala a conditiei umane care o inhiba pe cea sentimentala.
Modernismul se afirma plenar in poezia romaneasca interbelica prin creatia lui Ion Barbu, (pseudonim al
matematicianului Dan Barbilian)reprezentant al liricii interbelice, o aparitie singulara intr-un context cultural
putin pregatit pentru receptarea unui lirism dificil, deseori ermetic (mesaj poetic incifrat), un poet fara
precursori si fara urmasi, prin sinteza inedita realizata intre poezie si geometrie. El isi cucereste un loc aparte
prin sinteza lirica, mereu mai concentrata a elementelor abstracte cu inspiratia spontana si concretul senzorial,
prin asimilarea modelelor romantice, a motivelor folclorice, a poeticilor magice, transpuse intr-un limbaj poetic
neologic,elevat, esentializat, eul se impersonalizeaza prin forme lirice geometrizante (narcisismul-iubirea de
sine=inseamna caracter purificat, largit, reprezentativ al eului liric, ce devine un eu impersonal). Este adeptul
poeziei pure (o lirica a ideilor), o prelungire a geometriei refuzand ,,poezia lenesa si sentimentala,, ,poezia
mimetică, caracterizata prin naivitatea discursului, ,,refuzata de idee,,.In viziunea lui Ion Barbu, decodarea unui
poem ar trebui sa solicite ratiunea, intelectul si nu implicarea afectiva. Poezia barbariana este in ansamblul ei o
metafora, poetul utilizand simboluri consacrate si proprii intr-o materie lirica sublimata. Scriitorul cultiva o
mistica a cuvantului, apeland la puritatea emotionala a simbolurilor si la exprimarea eliptica, la ermetismul
sintactic si lexical, astfel ca poeticul se identifica prin desfacerea lui de elemente impure. A incercat prin lirica
sa imaginarea unei lumi probabile generate de oscilatia permanenta intre contemplatia apollinica si trairea
dionisiaca. ,,Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile
de existenta. Domeniul visului este larg si intotdeauna interesat de exploatat.,, (Ion Barbu)
(apolinic-vizeaza simtul masurii, echilibrul, cultivarea calmului, a optimismului, a contemplatiei, impune o
atitudine meditativa, iar dionisiac vizeaza dezlantuirea fortelor irationale ale existentei, permite fiintei umane
o contopire cu tot ce este viu)
Matematician de profesie, Ion Barbu valorifica limbajul matematic incercand sa reprezinte un mister
geometric fie pe calea metaforei, fie pe calea cifrului matematic. Din matematica a preluat principiul combinarii
si permutarii, tradus intr-o sintaxa complexa, greu descifrabila. Metafora poetica este imbinata cu metafora
matematica, multe poeme fiind teoretizari lirice ale unor concepte matematice.

1
 Ion Barbu isi permite mari liberatati de limbaj si de tehnica artistica, imprimand versurilor un caracter
ermetic: gust pentru cuvantul rar sau neologic, cuvinte create ad-hoc, suprimarea conjunctiilor si a prepozitiilor,
saturatie de termeni abstracti, cu sugestie de muzicalitate, tradand o mare importanta acordata invelisului sonor.
Temele predilecte ale creatiei sale sunt: meditatia grava asupra avatarurilor fiintei, de la desfacerea din
somn, trecerea prin dragoste si viata pana la intrarea in cosmosmul organizat numeric; initierea in cunoastere(a
naturii, cosmosului, vietii, iubirii si creatiei); geneze si prabusiri cosmice, raportul creat/increat; miticul si
magicul folcloric. Dintre simboluri figurative se disting: melcul, oul, nunta, rapa, somnul, cercurile de mister,
jocul, oglinda.
Unitatea lirismului barbarian se releva din constructia originala, aproape geometrica, urmand o
traiectorie circulara spre poezia absoluta, centrata pe sine insasi. In studiul antologic intitulat Ion Barbu, Tudor
Vianu identifica 3 etape ale creatiei sale.
Etapa parnasiana cuprinde poezii publicate intre 1919 si 1921, publicate in revista Sburatorul condusa
de Eugen Lovinescu. Poeziile sunt in general sonete, creatii artistice rafinate, cizelate din punct de vedere
formal si artistic, cu un caracter impersonal, in care sunt exprimateindirect trairile dionisiace ale poetului, fiind
trasferate catre elementelor naturii, dorinta de dezmarginire, fiind preferate metaforele simbol. Poetul descrie
peisaje mineralizate, forme ale geologicului, evoca zeitati mitologice, manifestand aspiratia spre absolut. De
asemenea se remarca un limbaj abstract si prezenta simbolurilor obiective. Cateva dintre poeziile care fac parte
din aceasta etapa sunt: Muntii, Lava, Umanizare, Copacul, o poezie picturala si rece.
Etapa baladic-orientala(1922-1925) reprezinta etapa in care poetul prefera structuri narative si
descriptive ample, reorientandu-se spre viata naturii cu simplitate si umor, valorifica formulele baladei, folclorul
baladic oriental, conturand o lume pitoreasca. Exceptionala este sugestia picturala si preferinta poetului pentru
culori tari. Poezii ce fac parte din etapa baladic orientala sunt: Poemul, Dupa melci, Riga Crypto si lapona
Enigel. Inovatia poetica rezida in imbinarea termenului popular cu cel savant.
In etapa ermetica(1925-1926) revine la perfectiunea clasica a formei, este cultivat ermetismul
concretizat in utilizarea unor simboluri ermetice care ascund idei referitoare la conditia umana si conditia
poeziei (nunta, oglinda, somnul, soarele intelept, cercul, sarpele, marul, triunghiul), limbajul poeziilor in care
sunt scrise devine abstract, alchimic, cu termeni preluati din matematica si utilizarea unei sintaxe poetice
dificile: elipsa, dislocari topice, tehnica contrariilor, tehnica permutarilor preluate din matematica. Poezii ce se
incadreaza in aceasta etapa sunt: Joc secund, Timbru.Temele si motivele valorificate in aceasta etapa sunt:
cunoasterea, desavarsirea spirituala, initierea, preocuparea pentru geneza, pentru viata in stare latenta. In
viziunea poetului, desavarsirea spirituala presupune trecerea sufletului prin 3 etape: cunostere senzuala
(iubirea), prin eros/ patronata de planeta Venus, roata Venerei, ratiunea/roata lui Mercur si cunoasterea totala
prin creatie /roata soarelui iar creatia presupune trecerea de la materie la suflet.
2
 Modernitatea creatiei lui Ion Barbu consta in valorificarea temelor de factura modernista (meditatia
asupra existentei, a cunoasterii, initierea, raportul creat-increat, geneze si prabusiri cosmice, conceptia despre
creatie), formula prozodica moderna, folosirea tehnicii ingambamentului, valorificarea limbajului neologic,
abstract, sintaxa poetica dificila, poetul preluand din matematica tehnica permutarilor, inversiuni, elipse,
dislocari topice.
Riga Crypto si lapona Enigel apartine celei de-a doua perioade, inclusa in vol Joc secund, prin
semnificatiile simbolice trecand insa catre poezia criptica si ermetica, reprezentativa pentru modernism,
deoarece ilustreazapoetica transindividuala si nonantropomorfa, pe de alta parte ofera deschideri spre
intertextualitate, spre relatia cu hipotextul Luceafarul.Optiunea pentru balada este determinata de valentele
muyicale ale speciei. Insusi Ion Barbu considera ca acest poem este un Luceafar intors, prin tematica si prin
aspiratiile personajelor, cu rolurile insa inversate fata de poemul eminescian. Numele lor exprima si situarea
existentiala a fiecaruia: Crypto(ascuns) inseamna izolare, inchidere, umbra, provine din termenul ,,criptograma,,
care aminteste lumea vegetala peste care domneste, din adj ,,criptic,, un personaj inferior care reprezinta lumea
simturilor, o persoana ascunsă şi încifrată, in timp ce Enigel este opusul lui, aspiranta a spatiului deschis,
parcurgand un nou ciclu existential al cunoasterii, un personaj superior care traieste intr-o lume guvernata de
ratiune, Enigel apartinand regnului animal, nume propriu exotic, probabil inventat de poet, prov din suedezul
,,engel,, -inger, iar criptonprov din gr ,,criptos,, ascuns,,iar ciuperca-rege Crypto regnului vegetal. Marin Mincu
vorbeste, in cazul Rigai Crypto, de un cer rasturnat, prin raportare la zona lui Hyperion, el reprezentand
subumanul, sterilitatea inapta pentru nuntire, o ipostaza inferioara fata de termenii eminescieni. Personajul
feminin figureaza ipostaze umane contrare: lapona Enigel simbolizeaza natura umana plenara, care aspira, prin
depasirea datului existential, sa se implineasca. Ea traieste in tari de gheata urgisita, intr-o Walhala ideala, dar
aspira la o lume solara, la implinire. Enigel este o fiinta sensibila intr-o lume a frigului, a intunericului, care
vede in lumina puritatea, forta universala de regenerare perpetua, simbolizeaza regnul animal si evoluat,
surprinsa in aspiratia sa catre ideal. Riga Crypto, simbolul incifrarii este omul delasator, ce nu se poate
autodepasi, molcom, linistit, e prototipul omului comun, ce duce o viata fara orizont, nu este iubit, sufera de
singuratate, simbolizeaza regnul vegetal si intelectul pur, o alegorie simbolica pe tema cunoasterii, a
incompatibilitatii dintre 2 fiinte cu aspiratii diferite.
Titlul poeziei este semnificativ pentru viziunea modernista. In primul rand, indica o directie de lectura a
textului ca poezie de dragoste, prin numirea protagonistilor, care amintesc cupluri celebre din literatura
universala, cum ar fi Romeo si Julieta sau Tristan si Isolda, desemnând membrii unui cuplu neîmplinit prin
iubire: el reprezintă geniul vegetal şi intelectul pur, in timp ce ea, aparţinând umanului, sugerează aspiraţia spre
absolut. In acest fel, titlul sugereaza tema iubirii imposibile, iubirea perceputa drept cale de cunoastere,
deoarece fiintele care alcatuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite, incompatibile. Avand o structura
3
narativa ampla, poemul este si o meditatie pe tema cunoasterii, poetul foloseste procedeul alegoriei şi vorbeste
despre initierea spirituala, despre creat si increat, despre intelect si despre incompatibilitate. Subtitlul, al doilea
element de paratextualitate, cf lui G. Genette, avertizeaza asupra faptului ca este un cantec batranesc de nunta.
Structura textului permite interferenta genurilor epic, liric si dramatic. Scenariul epic este dublat de
dimensiunea dramatica si de lirismul mastilor personajele alegorice reprezentand niste simboluri ale diferitelor
ipostaza ale eului liric. De asemenea, poemul este construit pe baza unor elemente mitice: drumul initiatic,
probele initiatice, motivul mezinului etc. Fiind o alegorie pe tema aspiratiei spre absolut, a depasirii limitei, firul
epic este doar un pretext pentru dezvoltarea dimensiunii lirico-filosofice. Este preferata formula povestirii-
cadru, tehnica fiind cea a povestirii in rama sau a povestirii in povestire deoarece contine doua parti, fiecare
reprezentand cate o nunta: una consumata, implinita, formand cadrul pentru cealalta nunta, initiatica,
imposibila.
Incipitul reprezinta dialogul dintre menestrel si ,,nuntaşul fruntaş,, dialog cu un dublu rol in text, pe de o parte
de constructie a textului, iar pe de alta parte pune in evidenta motivul nuntii, introducand prin tehnica povestirii
in rama, istoria celor doua personaje anuntate in titlu. Relatia textuala dintre cele doua nunti pune in lumina
motivul nuntii, element recurent in lirica barbiana.
Primele patru strofe, rama viitoarei povesti, prezinta dialogul menestrelului cu nuntasul fruntas si are
valoarea unui prolog, fixeaza cadrul povestirii si epoca (epoca medievala, indiciul fiind prezenta Menestrelului
(cantaret la curtile medievale, tubadur/ipostaza a poetului) care e rugat de un ,,nuntas fruntas,, exponent al
comunitatii sa cante la finalul unei nunti, despre nunta neimplinita dintre Enigel si Riga Crypto, din cauza
incalcarii statutului ontologic al fiintei, sa reia ,,cantecul larg,, povestea propriu-zisa cu rol moralizator.Tehnica
povestirii in rama este axata pe idee potrivit careia nuntasul cere o poveste spusa si altadata nuntii implinite
catre sf careia se spune povestea unei alte nunti, o nuntă implinita ce apartine planului real. (rama reprezinta
spatiul unei nunti implinite, unde se va vorbi despre o nunta neimplinita). Menestrelul respecta ritualul
prestabilit al supunerii intr-un moment dilematic, la spartul nuntirii. Zicerea se adreseaza initiatilor iar repetarea
acestei povesti la fiecare nunta implinita are un rol moralizator.
Prologul, construit sub forma unui dialog intre un nuntas si un menestrel evidentiaza reticenata celui din
urma dar are rolul si de a fixa personajele povestii de iubire. Menestrelul este descris prin trei epitete: trist, mai
aburit ca vinul vechi, mult indaratnic. Comparatia menestrelului cu vinul vechi evidentiaza talentul acestuia, iar
enumeratia cu pungi, cu panglici, beteli cu funda puncteaza podoable stilistice cu care stie sa-si imbrace
cantecul, povestea pe care o spune. El se lasa greu convins, constient de valoarea si a cantecului larg / a povestii
exemplare, epitet calificativ care vizeaza ideea de frumusete a cantecului, de valabilitate indiferent de timp si
spatiu.
Spunerea cantecului presupune un ritual, dar si desprinderea de lumea cotidiana si intrarea intr-un spatiu
4
izolat, ferit de ceilalti, secret si retras ,,in camara,, este lipsita de public deoarece mai fusese spusa cu foc,
sugerandu-se producerea unui act initiatic: Zi-l menestrel/ Cu foc l-ai zis acum o vara;/ Azi zi-mi-l stins,
incetinel,/ La spartul nuntii, in camara.
Partea a doua se constituie din mai multe secvente: portretul lui Crypto, descrierea regatului acestuia,
(strofele 5-7), portretul laponei Enigel, tinuturile acestia, drumul initiatic al laponei dinspre locurile natale spre
soare (strofele 8-9), intalnirea dintre riga Crypto si Enigel, (strofa 10), cele trei chemari ale lui Crypto si
refuzurile laponei, surprizand si diferentele ireductibile dintre cele doua lumi (strofele 11-20), incheierea
intalnirii, (21-22). Finalul vine cu pedepsirea lui Crypto care isi depaseste limitele (23-27), pentru aspiratia sa
superioara. Este povestea propriu-zisa, in care pe un fond narativ amplu se proiecteaza o poveste simbolica,
lirica, in care personajele sunt ipostaze ale cautarii spirituale.
In deschiderea partii a doua, se schiteaza portretul craiului Crypto. Numele acestui personaj
masculin,Crypto, asociat cu metafora inima ascunsa sugereaza faptul ca e stapanul unei lumi ascunse, obscure,
a intunericului(criptic), si apartenenta la familia ciupercilor, a fapturilor inferioare, din regnul vegetal isi doreste
implinirea erotica alaturi de o fiinta umana, evoluata. Asupra lui planeaza suspiciunea ca ar fi fost vrajit sa
ramana vesnic tanar: La vecinic tron de roua parca/ Dar printre ei barfeau buretii/ De-o vrajitoare mânătarcă,/
De la fantana tineretii.
In spatiul sau, al lumii vegetale, Crypto se detaseaza de ceilalti, fiindca e sterp si nu si-a gasit perechea,
denotand o existenta tragica. ,,Crai Crypto,, lexemul induce idea ca se afla pe treapta initierii, un barbat
necasatorit(criptic-ascuns), inchis in el ,,în pat de râu şi-n huma unsa,, -vizeaza culoarea specifica
cryptogramei/ciupercii –negrul=regale intunericului si al lumii obscure), sugestiv pentru material fragile, dar
lipsita de spiritualitate, un simbol al increatului, recurrent in lirica barbiana, o entitate suficienta siesi care
inglobeaza esenta pura a universului, intelectul pur si steril. Este prezentat spatiul natural specific
regelui ,,imparatea peste bureti,, locul intunericului. Vb la imperfect-imparatea-sug timpul etern, specific pov
populare. Asupra lui planeaza ideea ca ar fi fost vrajit sa ramana vesnic tanar sau ca i s-ar fi dat un suflet tanar
(6), nu se putea insoti cu cei asemenea lui, el este regale ciupercilor si simbolizeaza superioritatea in cadrul
regnului vegetal, iar faptul ca nu si-a gasit perechea puncteaza ideea unei existente tragice. (,,sterp,, si
,,naravas,, /,,nu voia sa infloreasca,,-simbolul increatului, motiv barbican ce include esenta pura a univesului).
In spatiul sau, Crypto este detasat de ceilalti, al caror scop este procreatia, al lui ramane necunoscut ,,rai ghiocei
si toporasi/din gropi ieseau sa-l ocarasca,,. Este suspectat de un pact cu ,,vrajitoarea manatarca,, de la ,,fantana
tineretii,, are o relatie proasta cu lumea lui, din cauza refuzului de a inflori, semn al incercarii de a se sustrage
timpului si conditiei sale, fiind blestemat si neputandu-se insoti cu cei asemeni lui. Astfel nuntirea ii este
refuzata pana la caderea predestinarii.
Prin antiteza, Enigel este principiul feminine, simbolul fiintei evoluate, caracterizata prin epitetele ,,mica
5
si nelinistita,, surprinde motivul mezinului, care in conceptia lui Eliade beneficiaza de un destin imperial, semn
al superioritatii care traieste in tinuturile inghetate, gheata fiind simbolul intelectului, al gandirii pur rationale,
reprezentand taramul gandirii si care aspira la lumina si caldura soarelui. Ea este ipostaza evoluata a regnului
animal, capabila de a-si contura idealul suprem. Numele Enigel are sonoritate nordica, sustine originea ei,
sugerand, prin aproprierea inger-angel, aspiratia spre dimensiunea solara la care aspira, dupa Sud, dupa un alt
spatiu, dupa un timp al devenirii spiritual. Totodata numele sau sugereaza aspiratia si spre dimensiunea sacra,
prin analogie cu numele raului Ingul, din Asia, considerat sfant. Lapona Enigel parcurge un drum initiatic, un
ritual repetabil de existent, aflata in plin proces al transhumantei, insotita de reni, animale calauza: De la iernat,
la pasunat,/ In noul an sa-si duca renii. Ea poposeste in regatul lui Crypto, intalnirea dintre cei doi petrecandu-
se in spatiul oniric. Ofertele pe care riga I le face fetei au un character symbolic si simbolizeaza diferenta dintre
cele doua lumi, vegetala si umana, dar si intre cele doua categorii, materia si spiritual. Ca si in poemul
Luceafarul, visul devine liantul dintre cele doua lumi diferite, comunicarea dintre cele doua personaje care
apartin unor lumi diferite nu poate avea loc decat in vis. Astfel are loc legatura cu o lumetranscendenta care
implica si o viziune asupra viitorului si faciliteaza comunicarea astfel imposibila. Intalnirea se petrece in vis,
catre Sud, miscare cu sens simbolic care sugereaza miscarea catre soare a eroinei, dar reprezinta o lectie de viata
pe care ambii trebuie sa o constientizeze, o proba initiatica pe care ambii protagonisti ar trebui sa o traca.
Lapona, aflata pe ,,muschiul crud˝, ˝pe trei covoare de racoare˝, adoarme ˝torcand verdeata˝ .
Motivul visului marcheaza trecerea spre o lume fantastica a intalnirii dintre cele doua principia care aspira catre
implinire. Pentru Crypto, iesirea din spatiul sau si intrarea in alt regn inseamna moarte. Nerealizand capcana,
Crypro isi depaseste conditia si, pentru acest lucru, va fi pedepsit. Pentru Enigel, trecerea in lumea vegetala a lui
Crypto inseamna o coborare in jos, plafonare, ea va realiza insa capcana si va refuza chemarile pline de
dragoste ale craiului. Se remarca prezenta cifrei 3 cu incarcatura magica, ce vizeaza conceptia poetului vizad
cele trei trepte ale cunoasterii: prin eros, prin ratiune si parasenzoriala. ,,Eunucul,, sugereaza caracterul steril al
regelui ciupercilor, induce idea de increate, de potentialitate incremenita.
Crypto o imbie pe Enigel cu ceea ce are mai de pret in lumea lui, dulceata si fragi, constituind imparatia
sa pe care el doreste sa i-o ofere, peste care domneste. Chemarile lui capata valoarea unui descantec, a unei
incantatii: Enigel, Enigel,/ Ti-am adus dulceata, iaca./ Uite fragi, tie dragi/ Ia-i si toarna-i in puiaca.
Enigel respinge categoric darurile lui Crypto, amana cunoasterea prin intermediul iubirii ,,eu ma duc sa
culeg fragi gragezi,, si motiveaza refuzul prin neintreruperea traseului spre plaiurile insorite. Refuzul ei il pune
in situatie dilematica si mai face o tentative disperata de a o convinge. Ea stie ca lumea lui este una a
instinctelor, pe care o considera inferioara, fiind un simbol al intelepiunii care stie ca pentru crai maturizarea
/coacerea fizica inseamna moarte: Teama mi-e, te frangi curand,/ Lasa. Asteapta da te coace. M. Micu este de
parare ca dorinta lui Crypto de insotire cu Lapona ,,il atesta ca o forma de increat speciala, inferioara, dar
6
nemanifestata, care simte o tentativa de autodepasire a propriei conditii prin atractia spre afect.,,
……………………. Crypto intuieste gestul imatur al lui Enigel si ca aspiratia sa este prea inalta pentru conditia
limitata a regnului sau. Imaginea soarelui in conceptia lui Crypto incapacitatea vulgului de a aspira la un ideal,
ce-i depaseste puterea de gandire, tendinta profanului de a gasi imperfectiuni ,,pete,, in perfectiunea
inaccesibila. A doua incercare a lui Cripto este surprinzatoare deoarece se ofera chiar pe sine, gata sa
incremeneasca in conditia de ,,mire al poienii,, daca ar putea accede la nivelul superior prin insotire cu Enigel.
Se observa cateva serii anatomice: copt/necopt; soare/umbra prin care se sugereaza incompatibilitatea
dintre cele doua lumi si pe care niciunul dintre protagonisti n-o poate reduce, refuzul laponei sugerand pozitia
sasuperioara ,,Lasă, aşteaptă de te coace,,. Ultima chemare –cere fetei sacrificiul, renuntarea la ideal, drumul
catre soare si integrarea in regnul lui inferior prin nuntire: ,,Lasa-l, uita-l, Enigel/ In somn fraged si
racoare,, . ,,Ma-nchin la soare intelept,, vizeaza treapta solara a cunoasterii la care accede Enigel. Visul trairilor;
Culorile specific acestui simbol: verdele sugereaza germinatia, combinatia magica a celor doua culori uranice,
galbenul aurului si albastrul celest. Raspunsul lui Enigel este amplu si descrie importanta soarelui ptr omul care
traieste la Polul N. Pentru Enigel, uitarea Soarelui inseamna negarea conditiei umane, de fiinta care cauta
implinirea prin spirit. Apare exprimata teama de umbra, idolatrizarea caldurii/luminii (Ma-nchin la soare
intelept/Ca sufletu-I fantana-n piept). Cunoasterea parasenzoriala, a treia treapta de cunoastere a gandirii
barbiene, este sugerata de metafora ,,la soare roata se mareste,, iar lumea profana, lumea instinctelor refuzata
de Enigel este redata prin metafora ,,la umbra numai carnea creste˝, umbra fiind cauza mortii spiritului uman ce
dezvolta partea materiala. Daca pentru Cripto, ciuperca cruda de padure, Soarele inseamna moarte, pentru
Enigel este astrul tutelar al vietii. Astfel, la intalnirea sa cu Soarele, Cripto este decriptat ,,ascunsa-i inimă
plesneşte,, si se transforma intr-o ciuperca otravitoare. Fragilitatile lui Crypto, lapona ii opune cunoasterea
absoluta. Metafora ca sufletu-i fantana-n piept vizeaza capacitatea conferita individului care accede la aceasta
forma de cunoastere. Se valideaza acum conceptia autorului privind cele trei trepte de cunoastere. Se valideaza
acum conceptia autorului privind cele trei trepte de cunoastere: prin eros, prin ratiune si parasenzoriala.
Enigel respinge lumea profana, in ciuda faptului ca tentatia iubirii este coplesitoare, insa ea se inchina la
soarele intelept - cea de-a treia treapta de cunoastere. Soarele este simbolul intelectului, al dimensiuni apolinice,
spre care aspira si Crypto, reprezentant al lumii simturilor, al dimensiunii dionisiace.Inelul, motiv anticipative,
este simbolul logodnei, al perfectiunii. Crypto se transf intr-o ciuperca/cryptogama otravitoare. DIFERENTA
DINTRE CEI DOI, INTUITA DE Enigel de la inceput ii este fatala lui Crypto ,,ciuperca cuda de padure,, ceea
ce sugereaza ca vulgul nu poate trece nepedepsit pe langa o experienta pentru care nu este pregatit.
Sirul de metafore: ca sufletul nu e fantana/ Decat la om, fiara batrana,/ Iar la faptura mai firava/ Pahar
e gandul cu otrava creeaza o noua antiteza: omul superior, prin extensie, geniul / omul comun, dominant de
affect, regale care aspira in van iar dorinta este numita metaphoric ,,pahar e gandul cu otrava.,, Un alt symbol
7
care incifreaza textul poetic, un motiv recurrent este fantana. Dacă pentru Riga ……………
In final, rama se inchide prin recuperea vocii narative care prezinta sfarsitul tragic al regelui Crypto.
Incercand sa intre intr-o lume care ii este inaccesibila, distrus de propriul vis, Crypto se transforma intr-o
ciuperca otravitoare, ,,Crai Cripto, inimă ascunsă,, devine ,,nebunul rigă Cripto,, fiind obligat a se nunti cu
măselariţa, simbol al unei lumi degradate: Ca la nebuni riga Crypto/ Ce focul inima i-a fript-o,/ De-a ramas sa
rataceasca/ Cu alta fata mai craiasca:/ Cu Laurul-Balaurul,/ Sa toarne-n lume aurul,/ Sa-l toace, gol la drum
sa iasa,/ Cu maselarita-mireasa,/ sa-i tie de imparateasa. In plan mental, Crypto a innebunit si are iluzia nuntii.
Nebunia rigai este esenta poeziei, condamnarea pentru o aspiratie nejustificata. Finalul vizeaza implinirea
blestemului, imposibilitatea iesirii din regn, sintetizandu-se si esenta gandirii barbiene: increderea lui Barbu in
omogenitatea universului.
Dintre numeroasele simboluri care incifreaza textul poetic, doua au o revelanta speciala in configurarea
sensului: soarele si fantana. Ritmuri pentru nuntile necesare, alt remarcabil text barbarian, ofera cheia
descriptarii treptelor cunoasterii, simbolicele roti, in a caror ierarhizare Soarele ocupa locul privilegiat, ca astru
al cunoasterii totale. Daca pentru Crypto, ciuperca cruda de padure, Soarele inseamna moarte, pentru Enigel
este astrul tutelar al vietii. Asa se explica faptul ca, la intalnirea cu Soarele, craiul Crypto este decriptat si se
transforma intr-o ciuperca otravitoare. Motivul recurent al fantanii este relevant pentru evidentierea diferentelor
ireconceliabile intre protagonisti. Daca pentru riga accesul la fantana tineretii este conditionat cu pactul faustic,
omul este centrat pe sufletul-fantana, care ii asigura eternitatea. Un alt motiv important in poezie este nunta care
se refera la tendinta elementelor opuse de a se uni: masculine si feminine, vegetal si uman, jos si sus, sugerand
semnificatia de contopire in unitate. Constituie o proba de initiere in tainele lumii. Daca pentru membrii
cuplului care apartin aceleiasi trepte a evolutiei, nunta este una implinita, pentru membrii care apatin unor
regnuri diferite, incompatibile, nunta este neimplinita. Un alt simbol este oglinda, obiect al reflectarii care il
metamorfozeaza pe Cripto si il conduce si mai mult spre inferioritate.
Epilogul inchide revenirea rigai la conditia inscrisa in gena sa vegetala. Nuntirea cu maselarita mireasa
il restituie lumii sale si ciclul devenirii, punand capat suspendarii temporale de care beneficiase anterior. Crai
Crypto, devine nebunul Crypto, intr-o exemplara reunire a codurilor de lectura: ciuperca ne-buna, deci
otravitoare, se alatura noii sale lumi, dar nebunia ei e pedeapsa survenita in urma smintitei tentari a limitei.
Insusi autorul afirma ca poemul lui este un ,,Luceafar intors,, deorece contine elemente lirice, epice si
dramatice, actiunea se petrece intr-un cadru scenografic, personajele masti exprima sentimente profund umane.
Daca in Luceafarul, personajele din planul terestru aspira la o stea din planul cosmic, egele-ciuperca din planul
vegetal aspira la o fiinta superioara si evoluata. Ambele esueaza deoarece cele doua planuri sunt incompatibile,
sunt personaje alegorice care reprezinta simboluri ale cate unei ipostaze reale din trecut ale poetului. Crypto
reprezinta copilul mare care aspira la maturitaea superb, feminine al carui spirit intellectual se implineste prin
8
experienta vietii, iar Enigel este ,,un alter-ego al poetului care in 1924 devenise fiara batrana.,,
Riga Crypto si lapona Enigel este un poem modern prin constructia textului(povestire in rama,
imbinarea genurilor literare, epicul reprezinta scheletul narativ, dramaticul reiese din peisajele dialogate,
lirismul mastilor se valideaza in chemarile incantatorii ale lui Crypto, in monologul lui Enigel, in versurile
sententioase), prin simbolurile dezvoltate(al soarelui, cerului, nuntii, oglinzii), prin trimiterile folclorice, prin
tensiunea disonanta care exista intre intelesurile numite in mod limpede si intelesurile ascunse prin stratul epic
sugerate prin aspectul musical: dorinta obscura ca lumea joasa a umbrei si senzatiilor sa se armonizeze cu inalta
lume a soarelui, a spiritului. Propria afirmatie a poetului ca poemul este un Luceafar intors poate trimite catre
modernitatea textului, fiind intealeasa romantism intors, alegoria creata putand fi descifrata prin cheia
ermetismului.
Viziunea despre lume pe care o propune aceasta balada se inscrie in paradigma modernismului, care prin
legatura cu hipotextul Luceafarul, ofera un model probabil al lumii care il completeaza pe cel eminescian.
Limbajul poetic
La nivel lexical se remarca coexistent in text a cuvintelor arhaice, populare si a neologismelor: riga, cuscru,
ciuperca, iaca, vecinic, zice-l-as, rogu-te, pre, supt.
La nivel sintactic si morfologic, apar formele adresarii directe care confera oralitate textului: subt in V,
,,menestrl trist,, ,,preacuminte Enige,, si vb la imperative ,,lasa,, ,,asteapta,,. Dialogul constituie modalitatea
principala de realizare a raportului dintre menestrel si nuntas, dintre Cripto si Enigel.
La nivelul figurilor de stil se remarca repetitia deseoi a cazului V dar si unele versuri intregi care devin lait
motiv ,,Ma-nchin la soare intelept,, sau ,,Riga Cripto, riga Cripto) ce sugereaza atractia personajelor unul spre
celalalt, repetitia anaforica la inceput de vers ,,se oglindi,, care prefigureaza motivul reflectarii, si nu in ultimul
rand paralelismul syntactic, specific poeziei populare, ce confera textului muzicalitate si ritmicitate.
La nivel prosodic, apare strofa inegala, catren sextina si strofa polimorfa, alterneaza rima incrucisata cu cea
imbratisata si rima pereche.