Bacalaureat Limba și literatura română

Modele de subiecte S III

Simbolismul românesc

Plumb
de George Bacovia

Varianta 1

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea despre lume
într-un text poetic simbolist.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
-evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului în curentul literar, într-o perioadă
sau într-o orientare tematică;
-prezentarea a două idei/ imagini poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume;
-prezentarea a două elemente de compoziție și limbaj (de exemplu: titlu, incipit, temă, motiv literar,
secvențe lirice, elemente de prozodie, relații de simetrie/ opoziție, arii semantice, laitmotiv, figuri
semantice etc) prin referire la opera poetică studiată.

Varianta 2

Particularități ale unui text poetic aparținând lui George Bacovia

1. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului în curentul literar, într-o
perioadă sau într-o orientare tematică;

Simbolismul este un curent literar/ cultural apărut în Franța, la sfârșitul sec. al XIX-lea, ca reacție
împotriva romantismului retoric și a impersonalității reci a parnasienilor. Poezia simbolistă este una a
sensibilității pure, obiectul poeziei constituindu-l exprimarea stărilor sufletești nelămurite, vagi
(nevroza, neliniștea, spleenul, angoasa, disperarea, depresia etc). La baza esteticii simbolismului stau:
sugestia, simbolul, sinestezia, corespondențele, muzicalitatea versurilor.

George Bacovia este reprezentantul simbolismului românesc prin tematica și formula estetică a liricii
sale. Poezia „Plumb” (1916) este un text programatic, o cheie de interpretare a universului liric
bacovian: motivul singurătății, cromatica, lumea orașului, cadrul natural trist și dezolant, moartea-
senzație de anihilare a existenței, dezagregare a materiei.

Modernitatea discursului liric este dată de simplitatea textului și complexitatea exprimatului,

cuvinte puține, dar încărcate polisemantic, primul vers condensează ideea poetică. Întâlnim preferința
pentru folosirea simbolurilor (“plumb”), tehnica repetiției (repetarea de 6 ori a cuvântului “plumb”),
cromatica și dramatismul eului liric, eul liric devine obiect poetic, prezența sugestiilor, a
corespondențelor (planul exterior al naturii și planul interior al eului liric), muzicalitatea versurilor
(tehnica refrenului).

Obsesia cromatică este implicită, deoarece se desprinde din cromatica asociată repetiției ( de șase
ori) simbolului central “plumb”( griul- cenușiul). George Bacovia afirma: “Plumbul ars este galben.
Sufletul ars este galben. Galben este culoarea sufletului meu”. Cromatica amplifică angoasa și
conturează universul tern, singurătatea absolută a omului modern.

Muzicalitatea limbajului liric apare atât în plan exterior, cât și în plan interior. Imaginile auditive
sunt reprezentate prin două verbe a căror sonoritate stridentă, enervantă sugerează disperare, tristețe: “să
strig”, “scârțâiau”și contribuie la muzicalitatea dizarmonică, dată și de discursul liric fragmentar,
înterupt de punctele de suspensie. De asemenea, repetiția simbolului “plumb”, prin structura sa fonetică
(vocala închisă u , aflată între patru consoane dure), trimite la golul existențial și închiderea spațiului.

2. Prezentarea a două idei/ imagini poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume;

La nivel tematic, poezia Plumb ilustrează estetica simbolistă asupra lumii și viziunea tragică asupra
existenței, specifică operei bacoviene. Textul este o artă poetică, având ca temă principală condiția
poetului într-o lume ostilă, sufocantă, inadaptarea artistului, ființă superioară, hipersensibilă,
vulnerabilă. Alte teme care pot fi identificate: moartea, iubirea, singurătatea, tragismul existenței.

Universul omului modern este evidențiat în cele două planuri, corespunzând celor două strofe
simetric: planul exterior al naturii (strofa I) și planul interior al eului liric ( strofa a II-a). Cadrul spațial
exterior este unul închis, apăsător, sufocant, eul liric se simte claustrat “stam singur în cavou”. Putem
vorbi despre ideea unei lumi limitate, cavoul exprimând imanența morții. Metafora verbală a
încremenirii “dormeau” plasează universul poetic bacovian sub semnul somnului, granițe între viață și
moarte. Elementele de decor funerar (“sicriele de plumb”, “funerar vestmânt”, “flori de plumb”),
asociate cu imaginile auditive “scârțâiau coroanele de plumb” (lipsa de armonie a elementelor,
dezechilibru deplin al cosmosului),oferă sugestia unor trăiri apăsătoare ale eului liric și corespondența
între microunivers și macrounivers (corespondența între spațiul exterior al naturii și interiorul eului
liric).

În ceea ce privește condiția omului modern, pe acesta îl definește încremenirea interioară, dispariția
afectivității: “Dormea întors amorul meu de plumb”. Verbul “a dormi” este pus în relație cu un element
al vieții, “amorul”, în timp ce în prima strofă avusesem un element al morții, “cavoul”. Se pune astfel
semnul egalității între Eros (iubire) și Thanatos (Moarte), sugestie a morții afectivității. Vidul sufletesc
se manifestă sub forma imaginii auditive “am început să-l strig”, sugerând disperarea de a se salva,
comunicarea fiind imposibilă. Epitetul metaforic “aripile de plumb” simbolizează un zbor în jos,
moartea, incapacitatea de a iubi și de a visa, iar epitetul “ întors” , asociat verbului “dormea” și corelat
cu substantivul “mort”, sugerează și o iubire pierdută.

3. Prezentarea a două elemente de compoziție și limbaj (de exemplu: titlu, incipit, temă, motiv literar,
secvențe lirice, elemente de prozodie, relații de simetrie/ opoziție, arii semantice, leitmotiv, figuri
semantice etc) prin referire la opera poetică studiată.
 Ca element de paratextualitate, titlul oferă primul traseu de sens al textului. Acesta este unul
sintetic, format dintr-un singur substantiv care coincide cu laitmotivul poeziei (se repetă de șase ori).
Plumbul este un metal greu, de culoare cenușie și maleabil. Metafora „Plumb” este sugestivă, căci
greutatea plumbului exprimă apăsarea sufletească, culoarea cenușie provenită din amestecul de alb și
negru redă o stare de spirit neclară, iar maleabilitatea metalului exprimă labilitatea psihică. Laitmotivul
poeziei surprinde universul infernal și prin structura sa fonetică, o vocală închisă de patru consoane.
Topit și turnat în apă, plumbul era utilizat în magie, era cunoscut drept metalul alchimiștilor. Plumbul
cuprinde atât lumea obiectuală, cât și lumea sufletească, devenind metafora absolută a existenței
apăsătoare.

Incipitul, “Dormeau adânc sicriele de plumb”,descrie un univers împietrit, încremenit, starea

resimțită este de izolare și teamă. Vântul, singurul element ce redă mișcarea, produce aici un
dezechilibru în univers, sugerând sentimente de teamă și nevroză, iar punctele de suspensie accentuează
starea de așteptare încordată și de teamă. Reluarea simbolului din titlu surprinde imposibilitatea evadării
din cotidian.

Structura- Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic în care poetul exprimă
o stare sufleteasca disperată, lipsită de orice speranță. Poezia este alcătuită din 2 catrene, care corespund
celor 2 planuri ale realității: realitatea exterioară, alcătuită din cimitir, cavoul, simboluri ale unui univers
rece, ostil, care îl împinge pe poet la izolare și disperare si realitatea interioară, sufletească, deprimantă
pentru care nici iubirea invocată cu disperare nu este o șansă de salvare.

Lirismul este subiectiv, evidenţiat prin numeroasele mărci ale subiectivităţii: verbe la persoana I
singular ("stam", "am început") şi pronume sau adjective pronominale la persoana I singular ("amorul
meu").

Versurile au măsura fixă de zece silabe şi rimă îmbrăţişată, aceste două elemente contribuind în
plus la ideea de închidere.

În concluzie, poezia „Plumb” de George Bacovia este o artă poetică şi se înscrie în lirica
simbolistă modernă prin folosirea simbolurilor, a repetiţiei, prin valorificarea cromaticii, a sugestiei şi
prin exprimarea propriei concepţii despre condiţia artistului într-o lume ostilă, monotonă şi sufocantă.