Sunteți pe pagina 1din 11

Fișă de lucru

Clasa a X-a

Căile de comunicaţie şi transporturile

Căile de comunicaţie asigură legătura între aşezările umane, între regiunile cu materii prime şi
cele de prelucrare şi de consum. Prin intermediul lor se realizează transporturile.
Transporturile asigură circulaţia oamenilor, mărfurilor şi înlesnesc relaţiile economice şi
sociale între statele Globului.
În funcţie de mediul în care sunt amplasate, căile de comunicaţie se diferenţiază în:


terestre (pe uscat): feroviare şi rutiere;

navale (pe apă): fluviale şi maritime;

aeriene;
speciale: liniile de înaltă tensiune, transportul prin conducte şi telecomunicaţiile (legăturile
telefonice şi telegrafice, sistemele radio şi de televiziune, sistemele de internet).

TRANSPORTURILE PE USCAT (TERESTRE)

a. Transporturile feroviare
În anul 1830, în Marea Britanie, pe linia Liverpool-Manchester, a fost pus în circulaţie primul
tren tractat de o locomotivă cu aburi. Linia avea lungimea de cca 60 km, iar viteza de deplasare era
de 25 km/h.
În prezent, lungimea căilor ferate depăşeşte 1.600.000 km (cca 490.000 km în America de Nord
şi Centrală, 400.000 km în Europa etc.).
Analizează graficul de mai jos şi scrie:
a. numele primelor cinci state cu cele mai lungi re țele feroviare:
SUA , Fed Rusa , China , India , Canada
b. cu cât este mai lungă rețeaua feroviară din
S.U.A. Statele cu cele mai lungi rețele feroviare
față de cea din Federaţia Rusă:
150.000 km
c. cauzele pentru care rețeaua feroviară
din
Australia (stat dezvoltat economic și cu
teritoriu
foarte întins) are lungimea mult mai
mică:
…………...................................................
.........
...................................................................
.........
...................................................................
.........
…………………………………………
…........
…………………………………...............
.........

1
Pentru depășirea unor obstacole naturale (munți, ape curgătoare, strâmtori) rețeaua feroviară a
fost completată cu tuneluri, poduri și ferry-boat-uri. Se evidențiază tunelurile din Munții Alpi,
Munții Apenini, din Japonia și de sub Marea Mânecii (vezi tabelul „Tuneluri feroviare de mari
dimensiuni”).
Fișă de lucru
Clasa a X-a

Tuneluri feroviare de mari dimensiuni


Fișă de lucru
Clasa a X-a

Denumirea Statul Anul intrării Lungimea


în exploatare (m)
Seikan Japonia 1989 53.800
Franța-Marea
Eurotunel Britanie 1994 51.500
Daishimizu Japonia 1982 22.200
Simplon Elveția-Italia 1905 19.823
Apenini Italia 1934 18.506
Saint-
Gothard Elveția 1882 15.003
Fișă de lucru
Clasa a X-a
Analizaţi tabelul Căi ferate de mare altitudine. Stabiliţi continentul pe care se găsesc.
America de Sud si America de Nord

Căi ferate de mare altitudine

Staţii-limită Ţara Altitudinea Staţii-limită Ţara Altitudinea


maximă maximă
(m) (m)
Lima-Oroya Peru 4.829 Arequipa-Puno Peru 4.470
Rio Mulatos- Pikes-Peak S.U.A. 4.260
Potosi Bolivia 4.787
Chile-
Arica-La Paz Bolivia 4.620
Clasificarea căilor ferate
1. după particularităţile mediului geografic: a) construite la suprafaţa solului; b) construite
în subteran
(în galeriile miniere, în tuneluri, metroul); c) suspendate pe piloni;
2. după ecartamentul căii ferate:
cu ecartament normal (1.435 mm), în România, Ungaria, Austria, Germania etc.;
cu ecartament mare (1.524 mm), în Republica Moldova, Federaţia Rusă, Ucraina, China,
Mongolia etc.;
cu ecartament foarte mare (1.676 mm), în America de Nord şi de Sud, Spania, India etc.;
cu ecartament îngust (între 700 şi 1.200 mm), în regiunile montane, miniere etc.

3. după intensitatea traficului de călători şi mărfuri:


căi ferate magistrale (cu importanţă naţională şi internaţională: Transsiberianul ˗ 9.302 km,
Transafricanul ˗ 6.530 km, New York-Los Angeles - 5.560 km, Transaustralianul ˗ 3.960 km ş.a.);
căi ferate naţionale (leagă marile centre urbane ale unei ţări);
căi ferate secundare.
În ultimele decenii au intrat în funcțiune trenuri de mare viteză: TGV (în Franța), Shinkansen
(Japonia), Shanghai Maglev (China), Eurostar (face legătura între Marea Britanie, Franţa, Belgia şi
Olanda) ș.a.
b. Transporturile rutiere
Lungimea căilor rutiere modernizate depășește 15 milioane km, iar cea a autostrăzilor, peste
285.000 km. Densitatea rețelei rutiere înregistrează cele mai mari valori în Europa Occidentală,
S.U.A. și Asia de Est (Japonia, Coreea de Sud).
Șoselele urcă până la 5.300 m în Podișul Tibet, 4.800 m în Munții Anzi, 2.700 m în Munții Alpi
și la peste 2.000 m în Munții Carpați.
Țările cu cele mai lungi rețele
 rutiere
Analizează graficul alăturat şi scrie:
a. numele primelor cinci state cu cele mai lungi re țele rutiere:
SUA , India , Brazilia , China , Japonia

b. cauzele pentru care rețeaua rutieră a Canadei este mult mai


mică în comparaţie cu cea a Indiei:
........................................
...........................................................................................
Fișă de lucru
Clasa a X-a
În funcție de densitatea traficului, căile rutiere pot fi grupate în: a) drumuri naționale, b)
drumuri regionale și c) drumuri de interes local.

Magistralele rutiere sunt prezente pe toate continentele. Se evidențiază: Panamericana (peste
27.000 km, străbate, pe latura pacifică, America de la nord la sud), Transamazonia (5.500 km, în
Brazilia), Transsahariana (3.200 km, în Africa), Quebec-Vancouver (în Canada), Sydney-Perth (în
Australia) ș.a.
Fișă de lucru
Clasa a X-a

Activitate
Folosiţi atlasul geografic şcolar şi informaţiile de pe internet şi realizaţi:
A. Harta magistralelor feroviare, trasând:
cu albastru – Transsiberianul (Moscova–Vladivostok);
cu roşu – Transandinul (Buenos Aires–Valparaiso);
cu verde – Transaustralianul (Perth–Adelaide–Melbourne–Sydney);
cu negru – Transafricanul (între Lagos, în Nigeria, și Mombassa, în Kenya);
cu maro – New York–Los Angeles;
cu galben – Boston–Chicago–Seattle;
cu portocaliu – Jacksonville–New Orleans–Phoenix–Los Angeles.

B. Harta magistralelor rutiere, trasând:


cu albastru – Panamericana (între Fairbanks, în Alaska, şi Puerto Montt, în Chile);
cu negru –Transsahariana (între Alger, în Algeria, şi Kano, în Nigeria);
cu roşu – Transamazonia (Joao Pessoa–Cruzeiro do Sul, în Brazilia);
cu verde – Quebec–Vancouver (în Canada).
Fișă de lucru
Clasa a X-a

TRANSPORTURILE PE APĂ (NAVALE)


A. Transporturile maritime
Istoria navigaţiei cunoaşte trei centre unde au fost create corăbii cu profil şi cu caracteristici
distincte:
în Oceanul Pacific, piroga cu flotor, incapabilă de a lupta cu vânturile;
în China, jonca – o corabie cu fundul plat, greu de manevrat;
în Europa (Marea Mediterană), vasul cu chilă, cel mai bun pentru a rezista în lupta cu valurile
mării.
În zilele noastre, datorită progreselor tehnicii, se construiesc vase mineraliere şi petroliere cu
deplasamentul de peste 200.000 tdw2 şi supernave pentru pasageri.
Aproximativ 80% din schimburile internaţionale de mărfuri se realizează între trei spaţii
economice: Europa Occidentală, America de Nord şi Asia-Pacific. Cele mai traficate mărfuri sunt:
petrolul şi produsele petroliere (35%), cărbunii, minereurile şi cerealele.
În prezent, flota comercială maritimă mondială însumează aproximativ 700 milioane tone, fiind
concentrată în proporţie de cca 70% în ţările dezvoltate (Grecia, Japonia, S.U.A., Norvegia,
Federaţia Rusă, China ş.a.). Se evidenţiază şi unele state mici care practică aşa-numitele „pavilioane
de complezenţă”: Panama, Liberia, Bahamas, Malta, Cipru etc.
Porturile sunt spaţii economice active care deservesc transporturile pe apă şi comunică intens
cu interiorul ţărilor.
După infrastructură şi specificul produselor (structura traficului de mărfuri), acestea pot fi:
 porturi complexe: Rotterdam, Tokyo, Yokohama, Osaka, Chiba, Londra, Shanghai, Hong
Kong, Hamburg, New York, San Francisco, Singapore, Anvers, Marsilia, Rio de Janeiro,
Genova, Le Hâvre, Cape Town, Melbourne, Recife, Karachi, Wellington, Constanţa ş.a.;
 porturi specializate în traficul anumitor mărfuri (materii prime):
porturi petroliere: Ra’s Tannūrah şi Yanbu (în Arabia Saudită), Mina al Ahmadi (Kuwait),
Kharg
Terminal (Iran), Houston (S.U.A.), Batumi (Georgia) ş.a.;
porturi pentru cărbuni: Cardiff (Marea Britanie), Gdansk (Polonia),
porturi pentru minereu de fier: Narvik (Norvegia), Tubarão (Brazilia), Duluth (S.U.A.);
porturi pentru cereale: Odessa (Ucraina), La Plata (Argentina), Sydney (Australia),
Yangoon/Rangoon (orez, Myanmar);
porturi pentru cafea: Santos (Brazilia);
porturi pentru lemn: Arhanghelsk (Federaţia Rusă);
porturi pentru peşte: Reykjavik (Islanda).
După volumul traficului anual de mărfuri, porturile se clasifică astfel:
 porturi foarte mari (peste 50 milioane tone pe an): Singapore, Rotterdam (Olanda),
Shanghai şi Hong Kong (China), Chiba şi Nagoya (Japonia), Ulsan (Coreea de Sud),
Houston şi New York (S.U.A.) ş.a.;
 porturi mari (între 20 şi 50 milioane tone pe an): Hamburg (Germania), Rio de Janeiro
(Brazilia),
 Constanţa ş.a.;
 porturi mijlocii (între 10 şi 20 milioane tone pe an): Alexandria (Egipt), Barcelona (Spania),
Sydney (Australia) ş.a.;
 porturi mici şi foarte mici (sub 10 milioane tone pe an): Helsinki (Finlanda), Alger
(Algeria), Mangalia ş.a.
Fișă de lucru
Clasa a X-a

Activitate
Analizaţi harta Mari porturi ale lumii, de mai jos. Cu ajutorul atlasului geografic şcolar şi al reţelei
Internet, completaţi, în tabel, numele porturilor marcate, pe hartă, cu numere şi ţările în care se găsesc.
Nr. PORT ŢARA Nr. PORT ŢARA
1. 11.
San Francisco Usa Hong Kong China
2. 12.
Los Angeles Usa Osaka Japonia
3. 13.
Huston Usa Jakarta Indonezia
4. Seattle Usa 14.
Perth Australia
5. 15. Sydney Australia
New York Usa
6. 16.
Halifax Usa Mumbay India
7. 17.
Durban Africa de
Salvadon Brazilia Sud
8. 18.
Buenos Aires
Argentina Dakar Senegal
9. 19.
Santos Brazilia Alexandria Egipt
10. 20. Londra Anglia
Valparaiso Chile
Mari porturi ale lumii
Fișă de lucru
Clasa a X-a

Pentru scurtarea distanţelor, au fost realizate prin excavare o serie de canale pentru navigaţie.
Caracteristicile canalelor reprezentative1

B. Transporturile fluviale
Fișă de lucru
Clasa a X-a

Lungimea Lăţimea
Canal (km) (m)
Kiel 99 102
Panama 81,6 91-300
Suez 161 70-125
Corint 6,3 24
Transporturile fluviale (interioare) se practică pe fluvii, pe canale şi pe lacuri. Sunt transportate
în special produse siderurgice, cărbuni, produse petroliere, produse agricole ş.a. Cele mai
importante sisteme de navigaţie sunt cele de pe Mississippi (S.U.A.), Volga (Federaţia Rusă),
Marile Lacuri (S.U.A. şi Canada), Gange (India), Chang Jiang şi Huang He (China), Amazon
(Brazilia), Nil (Egipt), Rhin, Rhône şi Dunăre (Europa) ş.a.
Transporturile interioare au determinat dezvoltarea unor importante sisteme portuare: Duisburg
(cu cel mai mare trafic naval, pe Rhin), Moscova, Sevilla, Köln, Toronto, Duluth, Detroit, Chicago,
St. Louis, Manaus, Rosario, Galaţi ş.a.

Activitate
Cu ajutorul atlasului geografic şcolar şi al reţelei internet, completaţi în tabelul de mai jos, pentru porturi:
numele fluviului pe care sunt amplasate şi ţările în care se găsesc.

PORT FLUVIU ŢARA PORT FLUVIU ŢARA


Bagdad Tigru Irak Montréal
Sf Laurentiu
Canada
Cairo Nil Egipt Rosario
Parana
Argentina
St. Louis
Kinshasa Zaire Congo Mississippi Usa

Lyon Rhone Franta Volgograd Volga Rusia

Rio Negro
Manaus Brazilia Wuhan Yangtze China

Analizează harta alăturată şi completează tabelul de mai jos.

Nr. PORT APĂ CURGĂTOARE


1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.
Fișă de lucru
Clasa a X-a

TRANSPORTURILE AERIENE
Utilizează manualul şcolar şi scrie:
a) ţările cu transport aerian foarte dezvoltat: Franta , Italia , Anglia , Rusia
.....................................................................................................................................................
b) oraşele cu aeroporturi mari: Paris (Aeroportul Internațional Charles de Gaulle), Londra
(Aeroportul Londra Heathrow), Moscova (Aeroportul Interna țional  Domodedovo), Frankfurt
(Aeroportul Internațional Frankfurt), Atena (Aeroportul Interna țional Atena), Roma (Aeroportul
Internațional Leonardo da Vinci), Copenhaga (Aeroportul Copenhaga).
.....................................................................................................................................................

TRANSPORTURILE SPECIALE
Cu ajutorul informaţiilor din manual sau din alte surse de documentare, arată importanţa
transporturilor speciale.

Transporturile speciale sunt transporturi neconven ționale, a căror pondere a crescut substan țial în
ansamblul transporturilor și care se efectuează cu mijloace total diferite de cele clasice.
Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate pentru deplasarea unor mărfuri de masă
lichide, în flux continuu, în relații de transport stabile. Acest mod de transport prezintă un cost scăzut,
pierderi minime de manipulare, nu este influen țat de condi țiile atmosferice, nu afectează mediul
înconjurător, necesită personal de deservire redus, prezintă regularitate și se efectuează fără cursă
goală.

S-ar putea să vă placă și