Pagini WEB cu HTML

Vreţi să transmiteţi cartea de vizită, fotografia, hobby-urile şi multe altele lumii întregi? Soluţia este simplă! Nu
vă trebuie decât un calculator conectat la Internet, câteva cunoştinţe privind HTML... adică trebuie să citiţi
articolul care urmează.
Câteva date istorice
Cu mai mulţi ani în urmă, mai mulţi oameni de ştiinţă s-au gândit că ar fi bine ca cele mai importante reţele de
calculatoare să fie conectate între ele. Rezultatul a fost apariţia "mamei tuturor reţelelor", numită acum Internet.
Până în anul 1990 accesarea informaţiilor de pe Internet era foarte dificilă şi reţeaua nu era folosită decât de un
grup restrâns de oameni de ştiinţă. Fizicianul Tim Berners-Lee a devenit celebru datorită faptului că a
"inventat" link-urile (legături, referinţe) hypertext. Deşi această idee nu era nouă, ea a dus la dezvoltarea unui
limbaj simplu care s-a impus până la urmă ca standard. Tim Berners-Lee a numit acest limbaj Hypertext
Markup Language, cunoscut sub denumirea prescurtată de HTML. Noţiunea de hypertext înseamnă text păstrat
în format electronic cu link-uri între pagini.
În anul 1993 în jur de 100 de calculatoare din lumea întreagă erau echipate pentru a găzdui pagini HTML.
Aceste pagini interconectate au fost "poreclite" World Wide Web. Nu mult timp după aceea au început să fie
scrise primele browsere Web cu ajutorul cărora puteau fi vizualizate pagini Web care conţineau text şi imagini.
La ora actuală paginile Web pot fi vizualizate şi cu ajutorul televizorului, dar încă nu pot fi concepute fără
ajutorul unui calculator.
În funcţie de versiunea HTML folosită, paginile Web sunt grupate în trei "generaţii".
 Paginile din prima generaţie, care foloseau HTML 1.0, conţin în cea mai mare parte text şi o imagine
sau două ataşate textului.
 A doua generaţie de pagini Web, proiectate cu ajutorul versiunii HTML 2.0, permite adăugarea unui
fundal, aranjarea textelor în tabele şi posibilitatea de a comanda un produs prin intermediul Internetului
(comandă on-line).
 A treia generaţie de pagini Web foloseşte versiunea HTML 3.2 care a devenit standardul pentru
proiectarea paginilor Web. Aceste pagini pot conţine culori definite de utilizator, secvenţe animate,
sunete etc.
Unelte necesare pentru crearea şi vizualizarea paginilor Web
Pentru a crea şi vizualiza pagini Web este nevoie de un calculator conectat la Internet, un editor de texte şi un
browser Internet. Pentru a putea lucra în condiţii acceptabile, vă recomandăm să folosiţi un calculator Pentium
MMX la 166 MHz sau unul cu o configuraţie superioară. Legătura Internet ar trebui să fie printr-un modem
care să aibă o viteză de 56 Kbps (Kilobiţi pe secundă) pentru a asigura o încărcare mai rapidă a paginilor de pe
Internet. 90% dintre cei care navighează pe Internet folosesc unul dintre browserele Netscape Navigator sau
Internet Explorer aşa că, este recomandabil ca ambele să fie prezente pe calculatorul dumneavoastră. Ele pot fi
preluate gratuit de pe Internet de la adresele: http://home.netscape.com, respectiv http://www.microsoft.com.
Codul HTML poate fi editat cu ajutorul oricărui editor de texte care permite salvarea fişierului în format TEXT.
Pentru a vizualiza o pagină Web trebuie să folosiţi comanda Open din meniul File al browserului Internet pe
care îl folosiţi. În fereastra de dialog care va apărea trebuie ales fişierul care conţine codul HTML
corespunzător.
Elemente de bază pentru un fişier HTML
Un fişier HTML conţine pe lângă simplul text care va apărea în pagină şi anumite comenzi speciale, numite
tag-uri. Fişierele HTML trebuie salvate întotdeauna cu extensia .htm sau .html dacă vă permite sistemul de
operare.
Un tag este o comandă folosită pentru a indica modul de afişare a unei pagini Web. Tag-urile sunt cuvinte care
încep cu simbolul "<" şi se termină cu simbolul ">". Majoritatea tag-urilor au două părţi, prima, numită
opening tag indică unde începe fragmentul asupra căruia trebuie aplicată comanda iar a doua parte, closing tag
arată sfârşitul fragmentului. Closing tag-urile se disting de opening tag-uri prin faptul că imediat după simbolul
"<" apare simbolul "/".
1
Fiecare fişier HTML trebuie să conţină tag-ul <HTML> care arată că respectivul fişier descrie într-adevăr o
pagină Web. Deci orice astfel de fişier începe cu <HTML> şi se încheie cu </HTML>. O pagină Web trebuie să
aibă un antet, acesta fiind precizat în tag-ul <HEAD>; evident sfârşitul antetului este marcat de </HEAD>. De
obicei singurul lucru conţinut în antet este titlul paginii Web, titlul precizat între <TITLE> şi </TITLE>. După
antet urmează pagina Web propriu-zisă, descrierea ei fiind cuprinsă între <BODY> şi </BODY>.
Primul exemplu va fi clasicul "Hello World!". O pagină Web care afişează un astfel de mesaj arată astfel:
Pentru a afişa acest mesaj într-o pagină Web aveţi nevoie de următorul fişier HTML:
<HTML>
<HEAD>
<TITLE> Hello World!
</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
Hello World!
</BODY>
</HTML>
Trebuie precizat că în HTML caracterele albe sunt folosite ca separatori. Astfel unul sau mai multe astfel de
caractere consecutive sunt tratate ca un singur caracter alb. De exemplu pagina Web corespunzătoare fişierului
HTML care urmează, este identică cu pagina Web anterioară:
<HTML> <HEAD> <TITLE> Hello World! </TITLE>
</HEAD><BODY>
Hello
World!</BODY> </HTML>
Crearea de paragrafe şi trecerea la o linie nouă
Aşa cum am spus caracterele albe sunt practic ignorate de browserul care afişează o pagină Web, de aceea
avem nevoie de comenzi speciale pentru a trece la o linie nouă. Cea mai folosită astfel de comandă este <BR>
care nu face altceva decât să informeze browserul că textul care urmează va fi afişat pe o linie nouă. O altă
comandă folosită pentru această operaţie este <HR>. Diferenţa dintre cele două tag-uri este că cea de-a doua
desenează în plus o linie între cele două linii de text despărţite de <HR>.
Comanda <P> are ca efect tratarea textului care urmează după ea ca un paragraf nou. Singura diferenţă reală
dintre <P> şi <BR> este că <P> afişează în plus o linie vidă, menită să separe paragrafele.
Pentru comanda <P> closing tag-ul este opţional, un paragraf încheindu-se evident atunci când începe unul nou.
Comenzile <HR> şi <BR> nu au closing tag-uri.
În continuare vă prezentăm fişierul HTML pentru o pagină Web care ar conţine o poezie în care fiecare vers
trebuie afişat pe o linie, iar strofele reprezintă paragrafe:
<HTML>
<HEAD>
<TITLE> Sprites </TITLE>
</HEAD>
<BODY>
I once found a sprite, <BR>
Like the Sun she was bright, <BR>
One poor little creature <BR>
Vanished in the future. <P>
Eight centuries later <BR>
You will find my shelter, <BR>
Only when your light <BR>
Understands my night. <P>
Generations pass, <BR>
And only when the grass <BR>
Brings to you my fear <BR>
Real things disappear. <P>
2
I have lost my way <BR>
Even if one day <BR>
Looking at the ground <BR>
Another sprite I found.
</BODY>
</HTML>
Titluri
De obicei titlurile din documente apar mai mari şi mai îngroşate decât restul cuvintelor. În HTML există mai
multe tag-uri care arată că un anumit text va fi afişat ca un titlu. Acestea sunt <H1>, <H2>, <H3>, <H4> etc.
Toate acestea au aceeaşi sintaxă, deci ajunge să ne ocupăm numai de una din ele. De exemplu prima dintre ele
face ca textul cuprins între <H1> şi </H1> să fie tratat ca un titlu. Titlul va fi afişat ca un nou paragraf şi textul
ce urmează va fi şi el considerat un nou paragraf. Diferenţa dintre <H1>, <H2> şi restul tag-urilor de acest tip
este mărimea fontului cu care este afişat titlul. Pentru un titlu mare trebuie folosit <H1>, titlurile
corespunzătoare celorlalte având dimensiuni tot mai mici. În practică nu se folosesc decât <H1>, <H2> şi
uneori <H3>, celelalte afişând titluri cu dimensiuni prea mici pentru ca acestea să arate ca nişte "adevărate"
titluri.
Dacă dorim ca titlul poeziei anterioare să apară şi în pagină, nu numai în bara de titlu, trebuie să adăugăm la
începutul corpului: <H2> Sprites </H2>. Efectul poate fi observat în imaginea următoare:
ente.