În fiecare iarnă, singur în deșerturile de gheață din Antarctica, are loc o

călătorie cu adevărat remarcabilă, așa cum s-a întâmplat de milenii.

Pinguinii împărați din miile lor abandonează securitatea albastră profundă a
casei lor oceanice și se urcă pe gheața înghețată pentru a începe călătoria
lor lungă într-o regiune atât de sumbră, atât de extremă, încât nu suportă
nicio altă viață sălbatică în această perioadă a anului. Într-un singur fișier,
pinguinii marchează orbiți de viscol, plini de vânturi de forță de foc. Ghidați
de instinct, se îndreaptă neîncetat spre locul lor de reproducere tradițional,
unde - după un cuplu ritualic de dansuri complexe și manevre delicate,
însoțite de o cacofonie a cântecului extatic - se vor îmbrăca în monogame
cupluri și pereche. Femelele rămân suficient de lungi doar pentru a depune
un singur ou. După ce se realizează acest lucru, epuizate de săptămâni
fără hrănire, își încep călătoria de întoarcere pe câmpul de gheață spre
mările pline de pește. Împărații de sex masculin sunt lăsați în urmă pentru
a păzi și a ecloza ouăle prețioase, pe care le leagă în permanență
deasupra picioarelor. După două luni lungi în care masculii nu mănâncă
nimic, ouăle încep să ecloze. După ce au apărut în noua lor lume albă
fantomatică, puii nu pot supraviețui mult timp în rezervele de alimente
limitate ale taților lor. Dacă mamele lor se întorc târziu din ocean cu
mâncare, tânărul proaspăt va muri. Odată ce familiile sunt reunite, rolurile
se inversează, mamele rămânând cu noul lor tânăr, în timp ce colegii lor se
îndreaptă, epuizați și înfometați, pentru mare și mâncare. În timp ce adulții
pescuiesc, puii se confruntă cu amenințarea mereu prezentă de atac din
cauza unor petreluri uriașe. Pe măsură ce vremea se încălzește și gheața
plutește în sfârșit încep să se crape și să se topească, adulții își vor repeta
călătoria anevoioasă de nenumărate ori, mărșăluind multe sute de kilometri
pe unii dintre cei mai trădători teritorii de pe Pământ, până când puii vor fi
gata să-și ia primul scufundându-se în scufundări în apele albastre adânci
ale Antarcticii.
Each winter, alone in the ice deserts of Antarctica, a truly remarkable journey
takes place as it has done for millennia.Thousands of emperor penguins abandon
the deep blue security of their ocean home and clamber onto the frozen ice to
begin their long journey into a region so extreme, it supports no other wildlife at
this time of year. The penguins march blinded by blizzards, buffeted by wind’s
force. Guided by instinct, they head for their traditional breeding ground where
(after a ritual of intricate dances and delicate maneuvering, accompanied by a
song) they will pair off into monogamous couples and mate. The females remain
long enough only to lay a single egg. Once this is done, exhausted by weeks
without food, they begin their return journey across the ice-field to the fish-filled
seas. The male penguins are left behind to guard and hatch the precious eggs,
which they all time keep on top of their feet. After two long months during which
the males eat nothing, the eggs begin to hatch. Once they have emerged into
their ghostly white new world, the chicks(babies) can not survive for long on their
fathers' limited food reserves. If their mothers are late returning from the ocean
with food, the baby-penguin will die. Once the families are reunited, the roles
reverse : the mothers remain with their baby while their mates go, exhausted and
starved, to the sea,for food. While the adults fish, the chicks face the threat of
attack by seals , sharks and some birds. As the weather gets warmer and the ice
finally begin to crack and melt, the adults will repeat their fascinating journey
countless times, marching hundreds of miles over some of the most cruel
territory on Earth, until the chicks are ready to take their first dive into the deep
blue waters of the Antarctic.