Bibliografie:

wikipedia.org,scribd.com
,biblioteca.regielive.ro

TRANSPORTURILE SPECIALE
DE JURA STEFAN,COSTEAN ROBERT, TARABIC ALEXANDRU, NICOARA VLAD SI
UNGUREAN ANDREAS
1. Despre transporturile speciale

 Toate tipurile de transporturi terestre, acvatice, aeriene sunt considerate

transporturi clasice. În regiunile unde aceste tipuri nu sunt accesibile s-au
introdus alte mijloace şi procedee de transport, care sunt denumite
neconvenţionale sau speciale.

Exemplu de transport
special—prin
conducte
2. Tipuri de transporturi speciale

 Din transporturile speciale fac parte:

 1.Transporturi prin conducte
 2.Transporturi pe linii de înaltă tensiune
 3.Transporturi pe cablu
 4.Transporturi prin cablu și fără cablu (telecomunicațiile –
telefonia, telegraful, radioul, televiziunea, internetul, etc)
3. Transporturile prin conducte

 Prin conducte se transportă diverse, de la gaze naturale, petrol și produse

petroliere, la apă pentru populație și pentru irigații, sau apă riziduală.
Deci, în funcție de produsul transportat prin conducte, acestea poartă
diverse denumiri: oleoducte,gazoducte, apeducte saleducte,
chimioducte, etc.
a) Oleoducte

 Rețele lungi se găsesc

în Europa și în America de Nord, și transportă petrolul de la centrele de expoatare l
a cele de prelucrare, iar centrul de prelucrare se poate afla în altă țară decât cea
din care extrage țițeiul. Există și conducte care traversează Marea Mediterană,
legând nordul Africii de Europa. În Europa cele mai lungi rețele se găsesc în Rusia,
majoritatea conductelor plecând din zona Volga-Ural spre Moscova și Europa de
Vest și Centrală. În România există una din cele mai lungi
rețele de oleaducte din Europa (cca. 2500 km), cea mai mare densitat înregistrând
u-se în zonele de exploatare a petrolului: Subcarpați, Podișul Getic, Câmpia
Română.
Stânga-oleoductul din România
Dreapta-traseul oleoductelor din Europa
b) Gazoducte

Rețele foarte dense sunt în Asia de SE și SV în America de Nord și Europa.

Leagă centrele de exploatare de cele de prelucrare și consum,
existând și conducte pentru consum casnic. În Europa există o densitate
mare a gazoductelor ,legând Rusia de Europa de Vest, Algeria
de Italia prin Marea Mediterană și de asemenea numeroase gazoducte
sunt și în Marea Nordului.
Stânga-exemplu de gazoduct
Dreapta-comparație între traseul
gazoductelor si oleoductelor
c) Apeducturile

 Tot prin conducte are loc și transportarea apei: conducte pentru

ape potabile, pentru irigare, canalizare, termoficare ș.a.m.d.
 În zilele noastre, cele mai mari apeducte au fost construite în Statele Unite
ale Americii pentru a furniza apă marilor orașe. Apeductul Catskill
transportă apa orașului New York pe o distanță de 190 km, iar în vest,
Apeductul "Colorado River Aqueduct", ce aprovizionează orașul Los
Angeles din râul Colorado are aproape 400 km lungime și apeductul
"California Aqueduct", ce se întinde de la delta râului Sacramento-San
Joaqin până în lacul Perris are 714,7 km.
Stanga-Apeductul roman „Pont du Gard“
in Franța de sud (2002)
Dreapta-Structura unui apeduct
 d)Avantaje ale transporturilor prin
conducte

 Transportul prin conducte are urmatoarele avantaje:

 - continuitatea transportului. Pomparea prin conducte se poate face continuu, ea nefiind conditionata de factori
meteorologici.
 - nu exista curse goale si nu se deplaseaza greutate mortala, spre deosebire de celelalte sisteme de transport.
 - simplitatea constructiei si a mijloacelor folosite.
 - livrarea prompta a produsului. Conducta ramanand plina la reluarea pomparii la un capat al conductei, la celalalt capat
produsul incepe sa curga imediat.
 - posibilitati largi de mecanizare si automatizare, ceea ce determina o inalta productivitate a muncii.
 - scurtarea distantei de transport, conditiile de amenajare a traseului fiind mult mai simple decat pentru calea ferata sau
drumuri. Coeficientul de neliniaritate a traseului fiind de obicei foarte mic, traseul conductelor fiind mult mai mic decat cel
al raurilor si a canalelor navigabile.
 - reducerea considerabila a pierderilor de marfa, transportul fiind complet etans, iar traversarile fiind complet eliminate.
 - siguranta transportului.
 - consumul redus de energie necesar efectuarii transportului.
 e)Dezavantaje ale transporturilor prin
conducte
 Dezavantajele transportului prin conducte sunt:
 - coroziunea conductelor care poate fi de mai multe feluri: coroziunea electrochimica, coroziunea chimica,
coroziunea solului, coroziunea microbiologica, coroziunea cauzata de solicitarile mecanice, coroziune prin
eroziune, coroziunea in “Pitting”.
 - factorul cel mai dezavantajat in procesul de transport prin conducte este pierderea de produse datorita
vandalismului.
 - imposibilitatea masurarii cantitatii de petrol furata datorita lungimii mare a conductei. Se incerca frecvent
alegerea locatiilor in care sa se monteze sisteme de masurare, alegerea acestor locatii facandu-se tinandu-se
cont de analiza fluxului de gaze in anumite noduri.
 - datorita interconectarii sistemelor de transport si a faptului ca, in perioade de consum maxim, unele surse nu
satisfac necesitatile de consum ale unei anumite zone, in sistem se produc inversari ale sensului de circulatie a
gazelor prin anumite conducte. Este necesar sa se analizeze, pe baza unui studiu mai aprofundat, toate
fluxurile din nodurile respective pentru a se vedea daca nu este posibila o mai buna sistematizare a acestora,
„disciplinarea” acestor fluxuri, eliminarea unora dintre ele, sau daca, in ultima instanta nu este necesara
construirea unor trasee noi .
 - un alt element care va trebui sa fie luat in considerare este ce fel de gaz - cromatograf va trebui montat,
respectiv un gaz - cromatograf care face analiza unui singur flux, sau un gaz - cromatograf multi-stream.
2. Liniile de înaltă tensiune

 Transportul energiei electrice de la producători (diferite tipuri de centrale

în funcție de resursa valorificată) la consumatori se face prin linii electrice
de alimentare.
 Sistemele energetice naționale sunt interconectate, formând o rețea
pentru transportul de energie electrică.
3. Transportul pe cablu

 . Apare în zonele accidentate, acolo unde alte căi de comunicație și mijloace de

transport nu pot fi folosite. Asigură atât transportul
de persoane, cât și transportul de produse. Se obsevă un grad mare de specializare, în
funcție de scopul pentru care sunt utilizate. Apare o formă deosebită de transport prin
asocierea transportului pe șină de cale ferată cu cea pe cablu, pe terenurile foarte
abrupte: funicularul.
 Necesităţile de transport în terenuri cu obstacole greu de învins, văi
adânci, prăpăstii, cursuri de apă au condus la crearea funicularelor, cu un mileniu î. Hr., î
nChina, India, Japonia. În Europa funicularele au început să fie utilizate din secolul al XV-
lea. Iniţial pentru construcţia lor se foloseau stâlpi de lemn şi funii din materiale textile, iar
din 1827 funiile au fost înlocuite cu cabluri de oţel. Ca forţă de tracţiune iniţial serveau
caii, apoi motorul cu aburi (anul 1868) şi numai la sfârşitul secolului al XIX-lea în Elveţia şi
Franţa a început a se folosi motoarele electrice. Unul
dintre primele şi cele mai renumite funiculare a fost construit în Argentina în 1903-
1905,avea lungimea de 35 km şi urca la altitudinea de 4 600
m.Printe transporturile prin cablu putem meniona: telegondola, telecabina, teleschiul, tel
escaunul, funicularele.
De la stanga la dreapta:
furnicular,telecabina,teleschi,telescaun
 4.Transportul cu și fără cablu

 O altă formă de transporturi speciale o reprezintă telecomunicaţiile, care au devenit în ultimele decenii indispensabile dezvoltării economice moderne şi
cerinţelor societăţii contemporane. Ele se referă la legăturile naţionale, regionale şi internaţionale realizate prin poştă, telegraf, telefon, telex, sistemele de
radio şi de televiziune, sistemele internet etc. Telecomunicaţiile reprezintă transmiterea la distanţă a informaţiei prin intermediul a diferite semnale
electromagnetice, optice ş. a.

 Din categoria telecomunicaţiilor fac parte radiocomunicaţiile, telefonia şi telegrafia, comunicaţiile prin liniile de radioreleu, comunicaţiile hidroacustice şi
cele cu ajutorul razelor laser, de asemenea comunicaţiile prin sateliţi şi prin sistemul
Internet. Dezvoltarea telecomunicaţiilor începe o dată cu inventarea telegrafului electric de către S. Morse în 1837 şi darea în exploatare a primei linii
telegrafice între Washington şi Baltimore în 1844. Ceva mai târziu, A. G. Bell în 1876 inventează
telefonul, o formă mai modernă şi mai rapidă de comunicare. Primele legături intercontinentale s-au realizat între S.U.A. şi Anglia,prin cablu submarin prin
Oceanul Atlantic şi cu Japonia - prin Oceanul Pacific.

 Radioul, inventat în 1895 de savantul rus A. S. Popov, a deschis o epocă nouă în progresul tehnic şi cultural al omenirii. Primele emisiuni experimentale de la
radio auavut loc în Rusia Sovietică la Nijnii Novgorod (1919), apoi în S.U.A. (1920), Anglia şi Franţa (1922), Germania (1923).

 Televiziunea, ca nou domeniu al telecomunicaţiilor, ca mijloc mass-media, s-adezvoltat după cel de-al II-lea război mondial. Primele emisiuni televizate au
fost realizate încă în perioada interbelică în S.U.A. (1936), Marea Britanie, Germania. Televiziunea în culori a apărut în S.U.A. în 1956.

 Ultima mare realizare din domeniul telecomunicaţiilor, care deschide o nouă perioadă în progresul tehnic şi cultural al civilizaţiei umane, este apariţia
calculatorului în 1946. În prezent calculatoarele au devenit un element indispensabil al
tuturor activităţilor noastre, ele participă la lansarea rachetelor cosmice, conduc procesele de producţie din industrie, agricultură, sfera de servicii, conduc
mijloace şi
sisteme de transport, realizează poşta electronică, compun muzică, oferă diferite jocuri, efectuează milioane de operaţii, păstrează o cantitate enormă de
informaţii.Pentru folosirea eficientă a acestui mijloc de comunicaţie s-a creat o reţea mondialăelectronică de computere – internet.
De la stanga la dreapta-unul
dintre cele mai vechi
telefoane,primul calculator,
telegraf, televizor vechi.