Transportul feroviar al

hidrocarburilor
Conducător proiect:
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA Masterand:
Iulian Mihai Colceag
Grupa 21407

PLOIEŞTI 2020
 CUPRINS

 Introducere
 1. Noţiuni generale privind transportul feroviar
 2. Transportul produselor petroliere cu vagoanele cisternă

 3. Rampe de încărcare-descărcare a vagoanelor cisternă

 4. Norme de stingerea incendiilor la vagoanele cisterna /
Masuri de prim ajutor
 5. Concluzii

 6. Bibliografie
2
 INTRODUCERE

TRANSPORTUL HIDROCARBURILOR [1]

 Introducerea petrolului pe piață este definit ca un proces care necesită diverse

tehnologii de transport și depozitare, denumite de obicei „midstream”. Petrolul este
adesea produs în locuri îndepărtate, departe de locul în care va fi consumat; prin
urmare, au fost create rețele de transport pentru a transporta petrolul brut până la
rafinării unde este prelucrat și pentru a se putea livra produsele rafinate către locul
unde vor fi consumate (ex. benzinărie). Instalațiile de depozitare sunt folosite pentru a
echilibra oferta dintre cererea de petrol și produse rafinate.

 Transportul de petrol se referă la diferitele metode de transport utilizate pentru a muta

petrolul dintr-o locație în alta. Acestea includ conducte, căi ferate, transport maritim,
aerian și camioane.
 INTRODUCERE

În mod normal, petrolul este transportat prin :

 Conducta - cea mai frecvent utilizată formă de
transport a petrolului. Conductele sunt de obicei
folosite pentru a muta petrolul brut din putul de foraj
(sonda) la instalațiile de colectare și procesare, iar de
acolo la rafinării și instalații de încărcare a
cisternelor. Conductele necesită mult mai puțină
energie pentru a funcționa decât camioanele sau
șinele și au o amprentă de carbon mai mică.

 Feroviar - Transportul de petrol cu ​trenul a devenit un

fenomen în creștere, pe măsură ce noile rezerve de
petrol sunt identificate pe tot globul. Costurile de
capital relativ reduse și perioada de construcție fac din
transportul feroviar o alternativă ideală la conductele
pentru transportul pe distanțe lungi. Cu toate acestea,
viteza, emisiile de carbon și accidentele sunt unele
dezavantaje semnificative ale transportului feroviar.
 INTRODUCERE

 Nava - în cazul în care transportul petrolului pe

uscat nu este potrivit, petrolul poate fi transportat
cu nava. O barjă tipică de 30.000 de barili poate
transporta echivalentul a 45 de autocisterne cu
aproximativ o treime din costuri. Față de o
conductă, barcile sunt mai ieftine cu 20-35%, în
funcție de traseu. Barele cu rezervoare transportă
în mod tradițional petrochimice și materii prime
de gaze naturale la fabricile chimice.
Dezavantajele sunt de obicei preocupări de viteză
și de mediu.

 Camionul - în timp ce este una dintre metodele

cele mai limitate în ceea ce privește capacitatea
de stocare, metoda de transport a petrolului cu
camionul are cea mai mare flexibilitate în
destinațiile potențiale. Camioanele sunt adesea
ultimul pas în procesul de transport, livrând
petrol și produse petroliere rafinate către
destinațiile de depozitare prevăzute.
 INTRODUCERE

Avantajele transportului feroviar al hidrcarburilor [2]:

În mod tradițional, conductele au transportat cel mai mult petrol brut, dar în ultimii ani căile ferate
au devenit jucători critici. Pe lângă faptul că căile ferate asigură transportul capacitatea în multe
domenii în care capacitatea conductelor este insuficientă, căile ferate oferă o serie de alte avantaje
pentru transportul țițeiului:

 Flexibilitate geografică: servind aproape fiecare rafinărie căile ferate oferă participanților pe
piață o flexibilitate enormă pentru a schimba rapid produsul
în diferite locuri, ca răspuns la nevoile pieței și la oportunitățile de preț.

 Receptivitate: Instalațiile feroviare pot fi aproape întotdeauna construite sau extinse mult mai
rapid decât conductele și rafinăriil. În esență, căile ferate sunt singurul mod de transport in
care se poate investi suficient de repede pentru a ține pasul cu creșterea producției în cele mai
emergente campuri petroliere.
 INTRODUCERE

 Eficiență:  căile ferate ajută clienții sa găsesc modalități de încărcare și descărcare

mai rapide decat in cazul mașinilor cu rezervor, reducandu-se astfel întârzierile.

Promovarea transportului de hidrocarburi pe calea ferata sunt adesea o parte cheie a

acestui proces. Trenurile unitare sunt trenuri lungi (de obicei cel puțin 50 și uneori mai
mult de 100 de mașini) transportand marfa dintr-o singură deplasare. Aceste trenuri sunt
utilate cu echipamente dedicate și, în general, urmeaza rute directe de transport către și
dinspre facilități pentru a le încărca și descărca eficient - să zicem, dintr-o locație de din
apropierea zonei de extractie către un terminal de descărcare la sau în apropierea unei
rafinării. Un tren unitar ar putea transporta 85.000 de barili de petrol și pot fiîncărcate sau
descărcate în 24 de ore.
 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TRANSPORTUL FEROVIAR

 Transportul feroviar este un ansamblu organizat si coordonat de activitati ce au drept

scop efectuarea in conditii maxime de confort si siguranta a servciilor de transport marfa
si de calatori pe caile ferate. Calea ferata este mijlocul de transport terestru destinat
circulatiei vehiculelor prin rularea pe sine sau cablu. O alta definitie a caii ferate este:
calea de communicate terestra compusa dintr-un ansamblu de instalatii si constructii cu
ajutorul carora se asigura circulatia materialului rulant in vederea efectuarii transportului
de persoane si de marfuri.[3]

 Rețeaua feroviară din România este structurată în infrastructură interoperabilă și

neinteroperabilă.

 Infrastructura feroviară interoperabilă este cea care se poate conecta la infrastructura

feroviară transeuropeană, fiind administrată în concordanță cu prevederile privind accesul
liber al operatorilor feroviari și dezvoltată în conformitate cu normele tehnice de
interoperabilitate adoptate pe plan European.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
 Infrastructura feroviară neinteroperabilă este cea aferentă traficului local, conectată
sau nu la infrastructura feroviară interoperabilă, administrată și dezvoltată pe baza unor
reglementări specifice interne.
 În funcție de caracteristicile tehnice ale liniilor și de viteza maximă admisă, secțiile
de circulație sunt clasificate pe categorii ce au influență în modul de tarifare.
 Elementele componente ale infrastructurii feroviare publice sunt enumerate în Anexa nr. 2
a H G 581/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 349 din 10.09.1998, cu modificările
ulterioare.  
 În anexele Documentului de referinţă al Reţelei CFR se găsesc informaţii concrete şi
actualizate privind caracteristicile reţelei de cale ferată administrată de CFR, cum ar fi:
 
  Harta generală reţea CFR
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
Harta linii interoperabile și neinteroperabile

Harta
sisteme de circulatie si
dotarea
statiilor
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

 Calea ferată este mijlocul de transport terestru destinat circulaţiei vehiculelor prin rulare pe
şine sau pe cablu.
 Calea ferata este definita convenţional ca fiind „calea de comunicaţie terestră alcătuită
dintr-un ansamblu de construcţii şi instalaţii cu ajutorul cărora se asigură circulaţia
materialului rulant, în vederea efectuării transporturilor de călători şi de bunuri
materiale”. Căile ferate reprezintă lucrări inginereşti vaste şi complexe, dat fiind, pe de o
parte, caracterul extrem de variat al construcţiilor şi instalaţiilor care le compun şi, pe de altă
parte, volumul şi răspândirea lor.

Elementele principale  calea propriu-zisă, formată din linii şi dezvoltările acestora,

ale unei căi ferate sunt: necesare înaintării, intersectării şi prelucrării trenurilor;
 lucrările de artă (poduri, podeţe, viaducte, tuneluri etc.),
necesare asigurării continuităţii căii în depăşirea obstacolelor
naturale sau altor construcţii;
 construcţiile speciale (clădiri de călători, peroane, magazii
pentru mărfuri etc.);
 instalaţiile de automatizare, centralizare de bloc şi
telecomunicaţii;
 construcţiile şi instalaţiile destinate reparării, întreţinerii,
echipării şi alimentării materialului rulant.
Liniile de cale ferată se clasifică după mai multe criterii, de natură administrativă, tehnică
sau de exploatare.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
Principalele clasificări ale liniilor ferate

În funcţie de ecartament (distanța dintre șinele de cale ferată)

• linii cu ecartament normal2, egal cu 1.435 mm;
• linii cu ecartament larg, mai mare de 1.435 mm;
• linii cu ecartament îngust, inferior valorii de 1.435 mm.

După numărul de linii dintre două staţii

• linii simple, cu circulaţia în ambele sensuri pe acelaşi fir;
• linii duble, cu fire distincte pentru fiecare sens de circulaţie;
• linii multiple, cu mai mult de două fire de circulaţie, construite pentru dirijarea traficului

În funcţie de importanţa economică

• linii principale, care leagă capitala ţării cu marile centre urbane şi industriale;
• linii magistrale, reprezentând liniile principale de importanţă deosebită, pe care traseele majorităţii trenurilor de
marfă sau de călători sunt directe, de la un capăt la altul;
• linii secundare, cale leagă diferitele zone ale ţării cu liniile principale, având o intensitate a traficului relativ mică;
• linii de interes local, care deservesc obiective economice, turistice, militare sau de altă natură.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
Principalele clasificări ale liniilor ferate

După relieful terenului pe care sunt amplasate, se deosebesc:

– linii de munte, cu declivităţi4 mai mari de 12% şi raze de curbură mici, cuprinse între 200m şi 300m;
– linii în zone deluroase, având declivităţi de (6…12) % şi raze de curbură de
(300…1.000)m;
– linii de şes, cu declivităţi5 sub 6% şi raze de curbură de peste 1.000m.

După reazemul de sub talpa şinei se disting:

– linii cu traverse;
– linii cu dale;
– linii cu longrine (longrina- grindă longitudinală, prin intermediul căreia şina se sprijină pe terasamentul
căii ferate).

În raport cu felul traficului, există:

– linii ferate pentru traficul de călători;
– linii ferate pentru traficul de mărfuri;
– linii ferate pentru trafic mixt.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
Principalele clasificări ale liniilor ferate

Din punctul de vedere al caracteristicilor

După felul tracţiunii:
constructive şi normelor de proiectare:

- linii de categoria I, care permit circulaţia

– linii deservite de locomotive cu
alimentare autonomă (cu abur,
motoare cu ardere internă, diesel
electrice etc.);
– linii electrificate, pe care
tracţiunea se realizează, în
principal, cu locomotive electrice.
trenurilor cu sarcina maximă de 22 tf pe osie;
normele aplicate la proiectarea acestor linii se
numesc norme obişnuite;
- linii de categoria II, pe care sarcina maximă
admisă este de 17 tf/osie; acestea sunt liniile
secundare, proiectate conform unor norme
reduse
– linii de categoria III sunt liniile industriale
care suportă o sarcină maximă pe osie de 15 tf
şi la a căror proiectare se aplică norme
minimale;
- linii de categoria IV sunt cele cu ecartament
îngust, pe care sarcina maximă de 12,5 tf/osie,
iar proiectarea se face după norme speciale.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
 Vagonul - vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe şine şi care
serveşte la transportul persoanelor, al mărfurilor sau pentru alte scopuri. Vagoanele constituie
categoria cea mai mare şi mai diversă de material rulant.
 Parc de vagoane - Totalitatea vagoanelor aflate în proprietatea unei administrații de cale ferată.
Parcul de vagoane trebuie inscripționat conform unui cod internațional, astfel pe fiecare perete lateral
al vagonului sunt înscrise inițialele administrației de cale ferată, seria şi numărul vagonului, precum
şi alte date de identificare a acestuia.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

 Vagonul cisternă - recipient metalic cilindric, montat în poziție orizontală pe şasiul sau pe
chesoanele frontale ale unui vagon de cale ferată cu două sau patru osii.

 Prima cisternă metalică utilizată pentru transportul țițeiului a fost dată în exploatare în anul 1871.
Capacitatea cisternelor feroviare a crescut de-a lungul anilor, astfel că în 1910 aceasta era de 30 t,
pentru ca în 1960 să ajungă până la 10 t. Capacitatea cisternelor feroviare este limitată de sarcina pe
osie admisă pe calea ferată, astfel în cazul unui vagon cu două osii masa totală nu poate depăşii 44 t,
iar pentru un vagon cu şase osii 132 t.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

- partea cilindrică (1), construită din virole de

Principalele părți componente ale unei cisterne utilizate tablă îmbinate între ele prin sudură
pentru transportul feroviar al produselor petroliere
lichide

- capace (2) - la capete cisterna închizânduse cu

câte un capac bombat (2) realizat prin ambutisare

- gura de vizitare (3) – situate în partea superioară a

cisternei, care mai poartă denumirea de manloc sau
domă şi este de fapt un cilindru vertical prin care se
realizează încărcarea cu produse a cisternei

- dispozitivul de golire (4) – compus dintr-un

robinet central acționat prin intermediul unei roți
situate pe cisternă, roată care este protejată de un
capac cilindric închis şi care poate fi sigilat, o
conductă de golire şi un robinet de golire (8) pe
fiecare parte a vagonului

Cisternele destinate transportului de lichide vâscoase sau congelabile (petrol parafinos, motorine, uleiuri
etc.) sunt dotate cu instalația de încălzire (5), compusă din trei baterii de serpentine confecționate din oțel
termorezistent, reunite prin două colectoare frontale, legate prin bride şi racorduri, toate acestea fiind
montate la capătul vagonului în partea opusă gheretei de frână; agentul termic utilizat este abur saturat la
presiune de 3 bar; intrarea aburului în instalația de încălzire se face prin intermediul robinetului (6).
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
Tipuri de vagoane cisternă

Vagoane cisternă cu şasiu (figura 2.8),

pe două sau patru osii, fixată pe un
şasiu.

Vagoane cisternă autoportante, sau fără

şasiu, au cisterna fixată mai jos, deci
gabaritul disponibil este utilizat mai rațional,
iar capacitatea cisternei este mai mare,
datorită posibilității creşterii diametrului
acesteia.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

Echipamente obligatorii pe vagoane cisterna

Toate vagoanele cisternă, datorită faptului ca sunt recipiente ce
lucrează sub presiune, sunt supuse controlului şi verificărilor
periodice de către Inspecția de Stat pentru Cazane, Recipienți
sub presiune şi Instalații de ridicat (ISCIR). De asemenea,
orice vagon cisternă trebuie să fie echipat cu:

- leviere de siguranță pentru cabina de frână, cilindru de frână,

rezervoarele de aer şi colectorul de scurgere aflate sub cisternă;

- tabelă de calibrare, pe care sunt înscrise capacitatea totală a

cisternei şi volumele de lichid (în litri) corespunzătoare
reperelor de pe rigla de măsurare (din cm. în cm.);

- cutia de etichete, montată pe partea laterală a cisternei, la

capătul unde se află cabina de frână şi suporții de felinare.

Pentru transportul gazelor petroliere lichefiate (gazolină, etan, propan, propilenă, butan
etc) se utilizează vagoane cisternă de construcție specială, din oțeluri rezistente la temperaturi
scăzute. Aceste vagoane lucrează la presiuni de 8 ... 21 bari şi la temperaturi ce pot varia între
-40 °C şi +50 °C.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

Vagoanele cisternă destinate transportului petrolului şi

produselor petroliere lichide sunt inscripționate, pe lângă
simbolurile obligatorii cu:

- masa totală admisă a încărcăturii [t]

- volumul cisternei [m3]

- gradul maxim de umplere [%]

- numele produsului transportat sau

simbolul grupei de produse transportate
Manipularea vagoanelor cisternă în vederea efectuării operațiunilor de umpleregolire se face numai
cu respectarea următoarelor reguli:
 Dispunerea vagoanelor pe rampele de încărcare-descărcare, viteză de max. 5 km/h, frânarea
progresiv;
 poziționarea vagoanelor în dreptul dispozitivelor de umplere-golire, asigurarea acestora pe linie
împotriva deplasărilor accidentale, pentru evitarea ruperii furtunurilor, tuburilor flexibile sau
brațelor articulate ale dispozitivelor de umplere;
 eliminarea tuturor surselor de incendiu din vecinătatea rampelor de încărcare/descărcare; se
utilizează numai scule antiscântei (alămite) pentru efectuarea verificărilor şi remedierilor
diverselor defecțiuni în timpul umplerii sau golirii vagoanelor cisternă;
 legarea la pământ a cisternelor şi a conductelor în timpul operațiunilor de transvazare;
 respectarea strictă a coeficienților de umplere înscrişi pe fiecare cisternă.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

Manipularea vagoanelor cisternă în vederea efectuării operațiunilor de umpleregolire se

face numai cu respectarea următoarelor reguli:

 intrarea vagoanelor pe rampele de încărcare-descărcare se execută cu viteză de max. 5

km/h, iar frânarea se face progresiv;

 după poziționarea vagoanelor în dreptul dispozitivelor de umplere-golire, acestea vor

fi asigurate pe linie împotriva deplasărilor accidentale, pentru evitarea ruperii
furtunurilor, tuburilor flexibile sau brațelor articulate ale dispozitivelor de umplere;

 se elimină toate sursele de incendiu din vecinătatea rampelor de încărcaredescărcare;

se utilizează numai scule antiscântei (alămite) pentru efectuarea verificărilor şi
remedierilor diverselor defecțiuni în timpul umplerii sau golirii vagoanelor cisternă;

 legarea la pământ a cisternelor şi a conductelor în timpul operațiunilor de transvazare;

 respectarea strictă a coeficienților de umplere înscrişi pe fiecare cisternă.

 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

Succesiunea operațiilor de umplere-golire a vagoanelor cisternă care transportă gaze

lichefiate

 Se verifică integritatea sigiliilor de pe capacele I, O ale cutiilor manetelor de acționare a robinetelor de

fund cu închidere rapidă şi ale roților de acționare a robinetelor de manevră;
 Se rup sigiliile şi se scot sau rabat capacele menționate la etapa anterioară, situate pe partea vagonului pe
care se face umplerea, apoi se verifică dacă robinetele D, D1, E, E1 sunt inchise
 Se demontează flanşele oarbe J şi N de pe robinetele conductelor de golire-umplere şi de egalizare a
presiunii, de pe partea vagonului pe care se face umplerea;
 Se montează manometrul K pe flanşa oarbă de pe partea opusă J1;
 Se montează furtunurile flexibile la robinetele D şi E ale celor două conducte;

 Se roteşte pârghia C1 care acționează robinetele de închidere rapidă în jos (la poziția deschis);
 Se prinde cârligul F de cablul H şi de şină, deschizându-se astfel robinetele de fund cu siguranță şi
închidere rapidă A şi A1, cablul de acționare G fiind legat de cârligul F;
 Se deschid robinetele E şi E1;
 Se verifică presiunea remanentă în cisternă, valoare minimă admisă fiind de 0,5 bar;
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

Succesiunea operațiilor de umplere-golire a vagoanelor cisternă care transportă gaze

lichefiate
 Se deschide robinetul D la care s-a montat furtunul flexibil; se efectuează umplerea sau
golirea cisternei;
 Se desprinde cârligul F de şină, închizând astfel robinetele de fund cu siguranță şi închidere
rapidă A şi A1;
 Se roteşte pârghia C1 în sus, în poziția închis;
 Se deschide robinetul D, E şi E1, se demontează furtunurile flexibile de la primele două
robinete;
 Se demontează manometrul K şi se montează dopul M12 pe flanşa respectivă;
 Se montează flanşele oarbe J şi N;
 Se pun sau se rabat capacele I, O, care mai apoi se sigilează
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
Curățarea vagoanelor cisternă
Operația de curățare a vagoanelor cisternă se execută în următoarele situații
 inainte de verificările periodice;
 înainte de calibrarea periodică, sau după reparații, a cisternei;
 înainte de introducerea în reparație a cisternei;
 la schimbarea produsului transportat;
 în urma contaminării produsului transportat.
Curățarea vagoanelor cisternă se face numai în rafinării, în depozite sau în alte locuri special
amenajate şi dotate, şi numai de către personal calificat.

Curățarea vagoanelor cisternă pentru produse petroliere lichide

Prima etapă a acestui proces, constă în aerisirea cisternei, urmată de îndepărtarea la rece a impurităților
mecanice şi depunerilor de hidrocarburi grele, după care se aplică fie curățarea la
rece, fie curățarea la cald.
 Curățarea la rece a cisternelor pentru produse negre se face prin ştergerea suprafeței interioare a
cisternei cu cârpe înmuiate în petrol lampant şi apoi cu cârpe uscate, până la îndepărtarea completă a
produsului petrolier de pe pereții interiori ai cisternei.
 Curățarea la cald constă în următoarele etape:
 spălarea cisternei cu jet puternic de apă fierbinte (70 °C);
 introducerea de abur în cisternă;
 ştergerea cu cârpe până la uscarea completă;
 o nouă încălzire cu abur (până la 4 ore) astfel încât temperatura pereților să ajungă la 80 °C;
 spălarea cu jet de apă rece;
 scurgerea apei din cisternă;
 uscarea finală, prin suflare cu abur cald la 40 °C şi p=4 bar.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ

Curățarea vagoanelor cisternă pentru gaze petroliere lichefiate

Succesiunea etapelor :
 eliminarea gazelor din interiorul cisternei prin suflarea cu abur la 2... 3 bar timp de 48 ore, după care se
prelevează o probă de gaz din cisternă şi se stabileşte compoziția acestuia cu un analizor de gaze;
 operația este considerată încheiată dacă în cisternă nu mai sunt prezente gaze de hidrocarburi;
 deschiderea gurii de vizitare şi aerisirea cisternei timp de 48 ore;
 curățarea cisternei prin interior în două etape: prima dată se elimină pe cale mecanică (cu mătura şi
lopata) rezidurile solide, iar apoi se spală cisterna cu jet de apă la presiune mare (60 ... 80 bar);
 uscarea liberă a cisternei, apoi curățarea cordoanelor de sudură a acesteia pe o lățime de aprox. 100
mm.
 2. TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE CU
VAGOANELE CISTERNĂ
Repararea vagoanelor cisternă
Repararea vagoanelor cisternă pentru produse petroliere lichide

1. Verificate in vederea depistarii eventualelor defecte cum ar fi:

 deformări ale virolelor,
 cordoane de sudură incomplete sau fisurate,
 lisa sau slăbirea buloanelor de fixare a cisternei pe şasiu,
 coroziuni masive în pereții cisternei,
 defecțiuni ale armăturilor de umplere-golire, ale armăturilor de siguranță,
 defecțiuni ale indicatoarelor de nivel,
 fisurări ale conductelor de încălzire,
 lipsa diverselor elemente de siguranță de la scări, balustrade, podețe, dopuri, leviere de
comandă etc.
2. Demontarea pieselor defecte (care pot fi demontate) în vederea reparării sau înlocuirii
acestora.
3. Repararea pieselor defecte (şasiului refăcându-se cordoanele de sudură, se completează
buloanele de fixare ale cisternei pe suporturile şasiului, se strâng la cuplul recomandat de
către producătorul cisternei, apoi acestea se asigură împotriva deşurubării accidentale cu
piuliță crenelată şi cui spintecat. Repararea cisternei propriu-zisă se realizează prin
completarea cordoanelor de sudură şi înlocuirea virolelor deformate sau corodate excesiv.

Cisternele cu uzuri mai mari de 25% din grosimea tablei pe suprafețe care nu pot fi
remediate prin sudură se înlocuiesc.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Principalele componente ale unei astfel de rampe de

încărcare-descărcare

Rampa propriu-zisă cu linia sau liniile de

cale ferată
Dispozitivele de încărcare-descărcare
şi instalațiile specific aferente
Stația de pompare;

Rezervoare de depozitare
Sistemul de conducte de
legătură şi claviaturi
Instalația de preparare şi utilizare
a agentului termic (abur);
Instalațiile şi mijloacele P.S.I.

Clădiri anexe
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Rampa

 Amplasare - în incinta depozitului, sau în imediata apropiere a acestuia

 Platforma este betonată (a se evita infiltrarea în pământ a eventualelor scurgeri de produse în timpul
operațiunilor de încărcare-descărcare şi pentru colectarea acestora).
 Lungimea - determinată de capacitatea de încărcare-descărcare necesară şi de timpul de staționare
stabilit de societatea de transport în funcție de natura produselor transportate (în marile depozite,
platforma poate avea până la 0,6 km).
 Pe suprafața platformelor sau în canale betonate, se află:
- conductele colectoaredistribuitoare prin care sunt vehiculate produsele petroliere ce trebuiesc
încărcate sau descărcate în şi din vagoanele cisternă,
- conductele de distribuție a agentului termic, precum şi cele aferente instalaților de stingere a
incendiilor.
De-a lungul rampei se află canale cu pereți de beton în scopul colectării eventualelor scurgeri de produs. În
funcție de capacitate, rampa poate dispune de una sau mai multe linii de cale ferată, precum şi (în cazul
depozitelor foarte mari sau stații de cale ferată) de una sau două linii destinate exclusiv micilor reparații,
manevrării şi garării vagoanelor în aşteptarea încărcării sau descărcării.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Dispozitivele de încărcare-descărcare

 Reprezintă terminațiile conductelor de refulare ale pompelor (în cazul rampelor de încărcare),
respectiv ale conductelor de legătură cu rezervoarele tampon la „cota zero” (în cazul rampelor
de descărcare). Legătura dintre dispozitivele de încărcare şi domurile cisternelor se face prin
intermediul unor țevi telescopice sau furtunuri flexibile; dispozitivele de descărcare sunt
racordate prin furtunuri flexibile la conductele de golire ale cisternelor.

 Dispozitivele de încărcare-descărcare ale rampelor de mare capacitate sunt dispuse între două
linii de cale ferată, putându-se astfel efectua transvazarea produselor petroliere simultan în două
garnituri de vagoane cisternă.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Stația de pompare (casa pompelor) situata la cel putin 20 m de cel mai apropiat rezervor,
adăposteşte:
 agregatele de pompare
 filtrele
 manifoldurile de aspirație şi refulare a pompelor.

Compunere agregat de pompare:

 pompă,
 motor de acționare şi transmisie

Pompele acționate de motoare electrice, dar mai există şi agregate de pompare acționate cu abur.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Rezervoarele rampei - asigură depozitarea intermediară a petrolului şi diverselor produse

petroliere transportate pe calea ferată.

Sistemul de conducte de legătură şi claviaturi :

 conductele colectoare sau distribuitoare ale rampei propriu-zise
 conductele de primire şi repartizare a produselor în rezervoare
 conductele de aspirație şi de refulare ale pompelor
 conductele pentru manipularea produselor între rezervoare.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Instalații de preparare şi utilizare a agentului termic:

 dintr-o baterie de generatoare (cazane) de abur,
 un sistem de conducte de transport şi distribuție a acestuia, p
 armăturile necesare.
Aburul este utilizat atât pentru acționarea unor pompe cu piston cât şica agent termic în următoarele scopuri:
 pentru încălzirea petrolului şi produselor petroliere vâscoase aflate în rezervoare;
 pentru încălzirea conductelor colectoare-distribuitoare de fluide vâscoase;
 pentru încălzirea clădirilor;
 pentru acționarea instalațiilor de înăbuşire a incendiilor.
Încălzirea petrolului şi a produselor petroliere vâscoase se face în două etape:
 în ridicarea temperaturii până la cca. 40 °C, cu ajutorul serpentinelor din rezervoare sau cisterne, astfel
încât pompele să poată aspira lichidul;
 lichidul este încălzit la temperatura finală de pompare (50 ... 60 °C) în schimbătoarele de căldură tub în
tub, montate pe conductele de refulare ale pompelor.
De-a lungul platformelor rampei de încărcare-descărcare sunt instalate conducte de abur racordate la bateria
de generatoare şi prevăzute, la distanțe egale, cu racorduri la care prin intermediul unor furtunuri flexibile
aburul este introdus în sistemul de încălzire al vagoanelor cisternă.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Instalațiile şi mijloacele de prevenire a incendiilor:

 stingătoarele portabile şi transportabile cu CO2
 motopompe pentru stingerea cu apă
 rețea de hidranți, pe întreaga suprafață a rampei
 țevi şi furtunuri de refulare,
 generatoare fixe şi/sau mobile de spumă,
 instalații de înăbuşire cu abur,
 lăzi cu nisip,
 rastele cu unelte specifice etc.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Clădirile anexe include:

 birourile personalului operativ,
 atelierul mecanic pentru efectuarea diverselor lucrări de întreținere şi reparații ale agregatelor de
pompare, conductelor şi claviaturilor,
 magazii pentru piesele de schimb, materiale şi probe de fluide vehiculate,
 laboratoare de analize, grupuri sanitare etc.

Schema tehnologică a unei astfel de rampe de încărcare-descărcare este prezentată în figura

 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Platforma de deservire a rampei, confecționată din beton sau oțel, este situată la mare
înălțime, astfel încât țevile de încărcare să se afle la 5,5 m față de şină.

Secțiune transversală printr-o rampă de beton pentru încărcarea în vagoane cisternă a

petrolului
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Transportul pe calea ferată a petrolului, gazolinei şi condensatului de la schelele de producție, se

desfăşoară astfel:
 țițeiul este recepționat de reprezentanții societății transportatoare în depozitele producătorului,
 este pompat prin conducte la rampele de încărcare, unde este transvazat în vagoane cisternă
 predat Societății de Căi Ferate,
 transportat la destinație, unde este descărcat pe rampe speciale şi predat rafinăriilor.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Principalele operațiuni ce se desfăşoară la rampele de încărcare a vagoanelor cisternă:

 Măsurarea stocului de petrol din rezervoarele tampon, pentru a se verifica dacă întreaga cantitate recepționată în
depozitul central al schelei a ajuns la rampă. În acest scop rezervorul este scurs de apă, se măsoară stocul cu ruleta
(prin metoda măsurării golului), se recoltează probe din rezervor şi se efectuează analize de laborator. Cu datele
astfel obținute se calculează stocul de petrol şi se confruntă cu datele înscrise în documente.
 Stația feroviară avizează personalul rampei despre sosirea vagoanelor goale care urmează a fi încărcate. Partida de
manevră (compusă din mecanicul de locomotivă, şef de manevră şi manevrant) se deplasează cu locomotiva în
stație, verifică vizual vagoanele cisternă în vederea depistării eventualelor defecte, le preia şi le introduce pe
rampa de încărcare.
 Vagoanele sunt aşezate la gurile de încărcare, asigurate cu saboți împotriva deplasărilor accidentale şi sunt
verificate din nou, mai amănunțit, pentru depistarea neetanşeităților, armăturilor defecte etc.
 Se verifică închiderea completă a robinetelor de siguranță şi de golire, se montează capacele de protecție ale
acestora, se leagă cisternele la pământ, şi se efectuează umplerea lor, aşa cum s-a precizat în cadrul acestui capitol,
cu precizarea că în locul furtunurilor flexibile se utilizează țevile de încărcare a rampei; dacă acestea nu sunt
telescopice, lichidul este dirijat prin pâlnii speciale montate pe gurile de umplere a cisternelor.
 Se urmăreşte nivelul petrolului în cisternă pe toată durata operațiunilor de încărcare, iar când se atinge gradul de
umplere prescris (pentru petrol 95 %), iar înălțimea spațiului gol din cisternă este de 10 ... 40 cm, se opreşte
pomparea.
 3. RAMPE DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE A VAGOANELOR
CISTERNĂ

Documentele ce însoțesc transportul:

 Nota de greutate (document intern, în care sunt trecute numerele vagoanelor, cantitatea de petrol
încărcată în fiecare vagon, rezultatele analizelor de laborator);
 Scrisoarea de trăsură, care diferă dacă se expediază unul sau mai multe vagoane.
 După predarea vagoanelor către stația C.F.R. de destinație, cele 5 (sau 6) exemplare ale scrisorii de
trăsură se distribuie astfel:
 unul la rampa de încărcare,
 al doilea la stația C.F.R. de expediție,
 al treilea beneficiarului,
 al patrulea stației C.F.R. de destinație,
 iar al cincilea este utilizat pentru evidența taxărilor.
 În cazul în care taxele şi tarifele sunt plătite centralizat către Societatea de Căi Ferate, se
întocmeşte în acest scop al şaselea exemplar al scrisorii de trăsură.
 4. NORME DE STINGEREA INCENDIILOR LA VAGOANELE
CISTERNA

La trenurile de vagoane-cisternă pentru GPL [5]:

 Se impune ca mijloacele de transport pentru GPL să respecte cu stricteţe măsurile de prevenire a
incendiilor.
 În cazul izbucnirii incendiului este necesar ca forţele să se concentreze cu repeziciune la locul
incendiului pentru salvarea oamenilor şi lichidarea incendiului.
 Se va dispune evacuarea persoanelor periclitate de exploziile de gaze, în special din gări şi
localităţi apropiate.
 Toate materialele combustibile din zonă trebuie protejate, stinse cu atenţie pentru ca GPL odată
stins să nu se mai poată aprinde.
 Dacă scurgerile de GPL nu pot fi oprite atunci trebuie încercat să se realizeze etanşarea prin alte
procedee (împănare, astupare, folosind scule ce nu produc scântei).
 După etanşare, împreună cu personalul specializat se va urmări posibilitatea transvazării GPL.
Dacă GPL în stare gazoasă sau lichidă a ajuns în canalizare, se iau următoarele măsuri: - zona
periclitată va fi împărţită în sectoare ce au legături de telecomunicaţii între ele, urmărindu-se ca
scurgerile să fie ţinute departe de deschiderile de canal, evitând posibilităţile de aprindere;
- înştiinţarea populaţiei, interzicându-se focul deschis şi fumatul;
- efectuarea unui aeraj artificial creând suprapresiune în jurul vagoanelor incendiate; -
ridicarea măsurilor de siguranţă după confirmarea alimentării cu apă şi înlăturarea pericolului pentru
populaţie în urma analizării concentraţiei mediului înconjurător.
 4. NORME DE STINGEREA INCENDIILOR LA VAGOANELE
CISTERNA

 Pentru stingere se vor folosi autospeciale cu pulbere pentru înăbuşire rapidă şi sigură a incendiului. După
stingerea flăcărilor se va interveni imediat cu jeturi de apă pentru răcire.

 În cazul neevacuării vagoanelor şi cisternelor se va interveni cu o platformă care va folosi pentru răcire
ciuperca pulverizatoare de la tunul primei maşini. Pentru stingerea focarului se va acţiona cu pulbere
stingătoare iar apoi cu spumă aeromecanică sau cu apă pulverizată.

 Pentru lucrul în bune condiţii se vor ilumina corespunzător sectoarele de stingere folosindu-se
proiectoarele de pe maşinile amplasate pe platformele de intervenţie. Pentru evitarea scurgerilor de produse
în şanţurile de colectare a apelor pluviale se amenajează diguri de pământ sau nisip de cel puţin 50 de cm,
iar zonele îndiguite vor fi acoperite cu spumă. Se vor realiza gropi sau bataluri în afara tunelului în care se
vor colecta produsele revărsate.
 4. MASURI DE PRIM AJUTOR IN LUCRU SUBSTANTE INFLAMABILE

Instructiuni de prim ajutor furnizate in functie de caile de expunere relevante:

 Contact cu ochii:
 Simptome: iritatie, vedere neclara (in ceata)/ Verifica si indeparteaza lentilele de contact
 In caz de arsura la ochi , spitalizati imediat accidentatul
 Contact cu pielea:
• Simptome: Iritare - In cazul arsurilor datorate gazului lichefiat (congelare) se protejeaza zona afectata
cu un prosop curat din bumbac. Nu se apasa, nu se freca pentru a se restabili circulatia locala a sangelui. Se
trimite pacientul la spital - In cazul unor arsuri fierbinti de gradul 1 si/sau 2 se raceste arsura. Se tine zona
afectata sub jet de apa rece minim 5 minute sau pana durerea se atenueaza. Nu puneti gheata direct pe
arsura. Indepartati cu grija hainele Nu incercati sa indepartati bucati de haine lipite de pielea arsa, dar taiati
de jur imprejurul ranii.
 In caz de Inhalare:
 Simptome: dureri de cap, senzatie de greata si ameteala. In caz ca doza creste pot apare si efecte de
depresie. Inhalarea deliberata produce leziuni permanente ale creierului si poate provoca moartea - In cazul
aparitiei simptomelor cauzate de inhalarea vaporilor: Se muta accidentatul intr-un loc ventilat si se
efectueaza toate demersurile pentru a evita explozia si/sau incendiul, ca si riscul inhalarii pentru salvatori
inclusiv folosirea aparatelor de respirat
Asigurati asistenta medicala imediat. Nu se administreaza adrenalina decat cu avizul medicului
In cazul oricarei suspiciuni de inhalare a hidrogenului sulfurat:
 Inainte de acordarea primului ajutor, se evalueaza urgent riscul si se ia decizii cat mai repede
 Salvatorii trebuie sa aiba aparate de respiratie, echipate cu centura si curea de siguranta si sa urmeze
procedurile de salvare
 Se muta accidentatul la aer curat cat mai repede posibil
 Se incepe imediat respiratie artificiala, daca accidentatul nu mai respira
 Furnizarea de oxigen poate fi de ajutor / Obtineti asistenta medicala pentru tratamentul ulterior
 MASURI DE PRIM AJUTOR IN LUCRU SUBSTANTE INFLAMABILE

Recomandari furnizate :
- Inainte de a da primul ajutor, izolati zona de orice sursa potentiala de aprindere, incluzand deconectarea
de al alimentarea cu energie electrica A se asigura o ventilatie adecvata si verificata daca atmosfera este
respirabila inainte de a patrunde in spatiile inchise .
- Cele mai importante simptome si efecte, atat acute cat si intarziate
- Inhalarea unor concentratii crecande (>10%) poate produce efecte narcotice.
- Inhalarea unor concentratii mari poate conduce la asfixiere ca o consecinta a lipsei de oxigen
- Monitorizati pulsul si respiratia
- Tratamentul trebuie sa fie simptomatic pentru a preveni efectele
- Persoanele cu probleme la plamani sunt cele mai susceptibile la expunere .
- Contactul cu ochii - recomandat un control oftalmologic, imediat ce a avut loc stropirea si arsura
ochilor cu gazul lichefiat.
 CONCLUZII

Transportul pe calea ferata este utilizat pe scara larga de oarece prezinta o serie de avantaje cum ar fi:

 Asigura expedierea oricarei cantitati de titeisi / sau produse petroliere pe orice distanta;
 Se pot organiza transporturi pe distante mari direct de la rafinarii la beneficiari, fara a fi necesara
transbordarea sau depozitarea intermediara (de regula beneficiarii sunt racordati la magistralele de
cale ferata);
 Se pot transporta parafinoase si produse vascoase;
 Se pot executa astfel de transporturi pet imp de iarna spre deosebire de transportul fluvial care in
Romania pe timp de iarna e aproape inexistent din cauza inghetarii Dunarii.
 În prezent, lungimea simplă a liniilor de cale ferată în exploatare este de 10.784 km, din care
4.002 km linii electrificate. Volumul de mărfuri în containere în trafic combinat pe reţeaua de cale
ferată reprezintă, în medie, 4% din volumul total de mărfuri transportate pe calea ferată în
perioada 2005–2009.
 BIBLIOGRAFIE

Curs “TRANSPORTUL FEROVIAR AL HIDROCARBURILOR”, UPG, Prof. Prof. univ. dr.

ing. Marian RIZEA

[1] - https://www.studentenergy.org/topics/ff-transport
[2] - https://www.energy.gov/sites/prod/files/2014/08/f18/chicago_qermeeting_gray_statement.pdf
[3] - https://www.energy.gov/sites/prod/files/2014/08/f18/chicago_qermeeting_gray_statement.pdf
[4] - https://
www.igsu.ro/biblioteca/legislatie/Instructiuni%20privind%20interventia%20in%20situatii%20de%20
urgenta/OIG-1416_2013_ISU-04.pdf
[5] - https://www.rompetrol.ro/upload/hqse/fds-1.4.1_r_gaz_petrolier_lichefiat.pdf