Istoricul dezvoltării căilor ferate de pe

glob

Cheregi Ligia
Cuprins:
● Introducere
● Istoric
● Clasificarea căilor ferate
● Dezvoltarea căilor ferate
● Concluzii
● Bibliografie
 Introducere
Transportul feroviar este un procedeu
de transport al pasagerilor și a
mărfurilor utilizând vehicule cu roți
care circulă pe o cale de rulare
prevăzută cu șine.
Lungimea totală a rețelei mondiale
depășește în prezent 1.6 milioane km
fără a avea o distribuție uniformă.
Cele mai lungi căi ferate sunt în
funcțiune în SUA, Federația Rusă,
Canada, Germania, Franța.
Dezvoltarea economică a unei țări, a
economiei mondiale în general este
de neconceput fără transporturi. Ele
asigură buna desfășurare a producției
în industrie și agricultură, circulația
bunurilor materiale, a oamenilor și a
informației.
 Istoric
Transporturile feroviare, în comparație cu cele navale, aeriene și rutiere, s-au remarcat
în multe tari datorită atribuțiilor sale, precum capacitate, viteza și siguranța în
exploatare.

Transportul pe cale ferată are o istorie relativ recentă. Locomotiva cu abur a fost
inventată în Anglia de către George Stephenson care a experimentat-o în 1825.

A urmat primul tren tractat de o locomotivă cu abur care a circulat în anul 1830 pe
linia Liverpool și Manchester, de circa 60 km lungime.

De atunci, rețelele feroviare s-au extins rapid, devenind un element esențial al

dezvoltării economice și al transportului la nivel global. Astăzi, calea ferată rămâne
un pilon al infrastructurii de transport, asigurând conectivitatea dintre orașe și
transportul eficient al mărfurilor.

Prima magistrală transcontinentală ce unea orașele New York și San Francisco a fost
în America de Nord, în SUA care a fost dată în exploatare în 1872. În perioada 1840 -
1900 s-au construit rețele feroviare de bază în Europa și America de Nord și început
construirea acestora în Asia, America Latină și Australia.

La începutul perioadei lungimea căilor ferate a crescut de la 8640km până la 794.000km

Istoric
Rețeaua de căi ferate s-a extins în Europa centrala și de est, în China, în
Asia de sud și sud-est, America latină, Australia și Africa în ultimele
decenii. Dezvoltarea liniilor de cai ferate a constat în construirea unor
noi linii în zone cu acces redus, electrificarea lor, dublarea unor linii cât
și modernizarea materialului rulant.

Căile ferate au continuat să se extindă, sa străbată alte teritorii după anul

1900, astfel ca în anul 1934 ajunseseră la 1.317.000 km iar în prezent la
1.600.000 km.

În repartiția geografică a rețelei de căi ferate se observă o distribuție

inegală ca reflectare a nivelului de dezvoltare economică, o concentrare a
căilor ferate în America de Nord și Centrală și în Europa, după care
urmează Asia, America de Sud și Australia.
 Clasificarea căilor ferate după mai multe criterii
Particularitățile mediului
geografic:
● căi ferate construite la
suprafața subsolului
● căi ferate construite în
subteran, parțial sau total
● căi ferate suspendate pe
anumite porțiuni
După ecartamentul căii ferate:
● căi ferate normale, cu un
ecartament de 1.435mm
● căi ferate cu un ecartament de
1.524mm
● căi ferate cu un ecartament de
1.676mm
● căi ferate cu un ecartament de
700-1200mm
După intensitatea traficului de
călători și mărfuri:
● căi ferate magistrale(cea mai
mare fiind Transsiberianul de
9302km)
● căi ferate de importanță
națională
● căi ferate secundare
Dezvoltarea căilor ferate
Dezvoltarea căilor ferate
Europa

● Prima rută feroviară regulată de pasageri a fost stabilită între

Liverpool și Manchester în 1830.

● Europa este cunoscută pentru trenurile de mare viteză, precum

Thalys, Eurostar, și TGV (Train à Grande Vitesse), care oferă viteze
uluitoare și acces facilitat între orașele europene.

● Eurotunelul este un tunel sub Canalul Mânecii, care leagă Marea

Britanie de Franța. Construcția a început în 1988 și s-a finalizat în
1994. Este esențial pentru transportul feroviar și rutier între cele
două țări, economisind timp și facilitând trecerea granițelor.
Dezvoltarea căilor ferate
America de Nord
Extinderea construcției căilor
În 1830, locomotiva "Tom
ferate s-a făcut cu rapiditate.
Thumb" a marcat debutul
transportului feroviar în SUA.
01 În 1872 se punea în funcțiune
prima linia transcontinentală
02 ce unea New York-ul cu San
Francisco, traversând
continentul de la un țărm la
altul.

Magistralele feroviare străbat 03

țara de la vest la est fiind în
același timp căi ferate naționale
dar și transcontinentale.
Dezvoltarea căilor ferate

Africa

01 Este disociata teritorială, fiind mai dezvoltată în Africa de

nord(8000 km) și în Africa australă(40.000km)

Primele căi ferate din Africa au fost construite în perioada

02 colonială și au servit în principal interesele coloniștilor
europeni. Primele trasee feroviare au fost inaugurate în
Egipt și Algeria în secolul al XIX-lea.

03 Căile ferate continuă să fie un mijloc important de

transport în Africa, contribuind la dezvoltarea economică
și la conectivitatea regională.
Dezvoltarea căilor ferate

Asia

● În Japonia o calea ferată de mare viteză,

denumită pe primul tronson “Tokkaido”
funcțională din 1964, ce leagă Tokyo-Nagoya-
Osaka. Al doilea tronson: Osaka-
Okayama(1972). Al treilea tronson: Okayama-I.
Kyushu(1975).
● Prima cale ferată din India a fost inaugurată în
1853 sub dominația britanică.
● Primele experimente cu transportul feroviar au
avut loc în Asia în secolul al XVII-lea, când în
China au fost construite căi ferate simple pentru
transportul minereurilor.
Concluzii
● De-a lungul istoriei, căile ferate au influențat
societatea și economia, facilitând expansiunea
geografică, accesul la resurse naturale și dezvoltarea
comunicațiilor și comerțului. Dezvoltarea tehnologică
a dat naștere sistemelor feroviare eficiente în întreaga
lume.

● Astăzi, căile ferate rămân o parte vitală a infrastructurii

de transport, cu investiții necesare pentru
conectivitatea globală. De la trenurile de mare viteză
din Asia la rețelele feroviare extinse din America de
Sud și Africa, transportul feroviar reprezintă inovație și
adaptabilitate la nevoile secolului XXI.
Bibliografie:
Bebe Negoiescu, Gheorghe Vlăsceanu, 2001, Geografie
Economică, editura Meteora Press;

Bebe Negoiescu, Gheorghe Vlăsceanu, 1998, Terra. Geografie

Economică, editura Teora

Florina Bran, Tamara Simon, Ildiko Ioan, 1996, Geografia

Economică Mondială, editura Economică

https://Wikipedia.org/
Vă mulțumesc!