UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și

Ingineria Mediului

Drumuri

Student: Botnarenco Maria-Antonela

Grupa: 7202

Iași - 2022

0
Cuprins
1. Istoric
2. Condusul pe stânga sau pe dreapta
3. Proiectarea
4. Clasificarea drumurilor în România
4.1. După proprietarul lor
4.1.1. Drumurile publice
4.1.2. Drumurile private
4.1.3. Dupa suprafața de rulare

1
1. Istoric
Primele cărări bătătorite au fost cele făcute de animalele care migrau.
Aproximativ în anii 10000 î.Hr. aceste poteci aspre au fost folosite și de vânătorii
nomanzi care urmăreau aceste turme. Pavaje ale străzilor au fost găsite la primele
așezări umane în jurul anilor 4000 î.Hr.În antichitate egiptenii au construit un drum
pavat care să îi ajute să transporte materialele de construcții pentru Marile Piramide -
aproximativ în 3000 î.Hr.În China antică s-a construit un sistem de drumuri vast, având
în componență unele drumuri pavate; acestea s-au construit începând din anii 1100
î.Hr. În anii 20 d.Hr. rețeaua de drumuri a chinezilor avea până la 40.000 km.
Sistemul de drumuri al incașilor era format din drumuri făcute pentru
curierat. Maiașii și aztecii au avut o rețea măreață de drumuri pavate în Mexic, încă
înainte ca europenii să descopere Lumea Nouă.În antichitate transportul pe râuri a fost
mult mai ușor și rapid decât cel pe drumuri, având în vedere costul construcției
drumurilor și diferențele la capacitatea de a căra între căruțe și bărci. Un hibrid al
transportului pe drumuri și al celui pe bărci a fost barca trasă de cai, în care calul urma
o potecă pe malul râului.
Din 300 î.Hr., Imperiul Roman a început construcția de drumuri din piatră,
făcând drumuri romane în toată Europa și Africa de Nord, pentru a-și susține campaniile
militare. Construcția și întreținerea drumurilor în Marea Britanie a fost tradițional făcută
de parohiile locale. Starea proastă a drumurilor a dus la formarea primului trust care să
construiască drumuri 'Turnpike Trusts' în 1706. În cele din urmă în Marea Britanie au
ajuns să existe aproximativ 1.100 trusturi și aproximativ 38.000 km de drumuri făcute
după metode inginerești ale acestora. Personalități remarcabile ale perioadei au fost
inginerul francez Pierre Marie Jérôme Trésaguet (1716-1796) în Franța și John Loudon
McAdam (1756-1836) în Anglia. În timpul Revoluției Industriale, calea ferată s-a
dezvoltat ca o soluție la problemele drumurilor. În loc să se încerce construirea unei
suprafețe de rulare puternice deasupra întregului drum, căruțele au fost modificate așa
ca să meargă fie pe șine, fie pe făgașe care puteau fi făcute din materiale mai
rezistente.
Astăzi drumurile sunt aproape exclusiv făcute să permită circulația automobilelor
și altor mijloace de transport cu roți. În majoritatea țărilor transportul mărfurilor pe
drumuri este cel mai des folosit. De asemenea, în majoritatea țărilor dezvoltate,
drumurile sunt împărțite în benzi paralele pentru a asigura un trafic intens, liniștit și
sigur.

2
2. Condusul pe stânga sau pe dreapta
De ce se conduce pe stânga?
În Evul Mediu oamenii mergeau călare pe partea stângă a drumului astfel încât
să aibă mâna dreaptă liberă(majoritatea oamenilor fiind dreptaci) pentru a putea folosi
sabia în caz de nevoie. În mod similar, scările în spirală ale castelelor medievale erau
construite în sensul acelor de ceasornic, astfel încât soldații apărători puteau ataca cu
sulița în jurul răsucirii,în jos, dar cei care atacă(urcând scările) nu puteau ataca în sus.

Roșu: statele care conduc pe dreapta; Albastru: statele care conduc pe stânga.

Totuși, ”regula” pare să aibă origini chiar mai vechi. Arheologii au descoperit
dovezi care sugerează că romanii conducea căruțele pe stânga, iar soldații romani
mărșăluiau mereu pe partea stângă. Această „regulă a drumului” a devenit oficială în
anul 1300 d.Hr., când Papa Boniface VIII a declarat că toți pelerinii care călătoresc spre
Roma trebuie să meargă pe partea stângă a drumului.

De ce condusul s-a mutat pe dreapta?

Pe la sfârșitul anilor 1700 containerele mari au devenit populare pentru
transportul de mărfuri. Aceste containere erau trase de mai multe perechi de cai și nu
aveau loc de șofer. În schimb, pentru a controla caii, șoferul era nevoit să se ășeze pe
calul din spate, din partea stângă, astfel având mâna dreaptă liberă pentru a ține biciul.
În acest context, pentru a evita coliziunile, s-a trecut la mersul pe partea dreaptă a
drumului.Aceste containere uriașe s-au potrivit cel mai bine drumurilor deschise și
distanțelor mari din Canada și SUA, iar prima lege referitoare la conducerea pe dreapta
a fost adoptată în Pennsylvania în 1792, multe state canadiene și americane urmând
proces ulterior.

3
Excepția Imperiului Britanic
Totuși, în Imperiului Britanic nu s-au folosit prea mult aceste containere masive,
iar vehiculele britanice mai mici aveau locuri pentru ca șoferul să stea așezat. Astfel,
aici s-a păstrat vechea tradiție a condusului pe partea stângă.Congestionarea traficului
din Londra din secolul 18 a dus la adoptarea unei legi care să facă tot traficul de pe
London Bridge să se mențină pe partea stânga pentru a reduce coliziunile. Această
regulă a fost încorporată în „Highway Act” din 1835 și a fost adoptată în întregul Imperiu
Britanic.

Armonizarea legilor
În secolul XX a avut loc o mișcare spre armonizarea legilor rutiere în Europa și o
schimbare treptată a început de la conducerea de la stânga la dreapta. Ultimii europeni
care s-au schimbat de la stânga la dreapta au fost suedezii care au făcut schimbarea
noaptea, pe 3 septembrie 1967. La ora 4:50, tot traficul din Suedia s-a oprit, repornind
după 10 minute, conducând însă pe partea dreaptă a drumului.Astăzi, doar 35% din țări
se deplasează pe stânga. Acestea includ India, Indonezia, Irlanda, Malta, Cipru,
Japonia, Noua Zeelandă, Australia și, cel mai recent, Samoa în 2009.

3. Proiectarea
Proiectarea drumurilor constă din două aspecte tehnice:
 proiectarea geometrică a drumului
 proiectarea suprastructurii drumului
Înafară de acestea doua componente tehnice ale proiectării, mai sunt cele de mediu,
cele de planificare și cele juridice foarte importante.
Proiectarea geometrică a căilor rutiere poate fi împărțită în trei părți principale: aliniere,
profil și secțiune transversală. Combinate, acestea oferă un aspect tridimensional
pentru o șosea.
- aliniere este traseul drumului, definit ca o serie de tangente orizontale și curbe.
- profil este aspectul vertical al drumului, inclusiv curbele de creastă și de înclinare,
precum și liniile drepte care le leagă.
- secțiune transversală arată poziția și numărul benzilor și trotuarelor pentru vehicule
și biciclete, împreună cu panta transversală sau bancar. Secțiunile transversale

4
prezintă, de asemenea, caracteristici de drenaj, structura pavajului și alte elemente în
afara categoriei de design geometric.

Suprastructura drumului, numita si sistem rutier, cuprinde totalitatea elementelor

constructive care alcatuiesc corpul propriu-zis al drumului. Ea este compusa din mai
multe straturi suprapuse, avand compozitii si tehnologii adecvate importantei si
destinatiei drumului
Suprastructura drumurilor moderne este alcatuita din 3 pana la 5 straturi. Un sistem
rutier se poate compune din:
- substrat, pentru o mai buna legatura cu partea superioara a infrastructurii, numita si
patul drumului (din nisip, cu o grosime mica, de 5 – 10 cm);
- fundatie, care suporta stratul de baza si imbracamintea (din balast – pietris si nisip de
rau, cu o grosime de 30 – 50 cm);
- stratul de baza, de 20 – 30 cm, constituit din macadam (piatra sparta). Este de
remarcat ca termenul macadam provine de la numele inginerului scotian Mc Adam care
a folosit pentru prima data aceasta compozitie.
- imbracamintea drumului, care suporta direct circulatia rutiera, formata din doua
straturi:
- stratul de rezistenta, numit si strat de legatura (fie din beton de ciment sau macadam
cimentat, fie din mixturi bituminoase, de 20 – 30 cm grosime);  
- stratul de uzura, care este stratul de la suprafata aflat in contact direct cu rotile
vehiculelor (din mixturi asfaltice cu nisip, filer si bitum, cu o grosime de 5 – 10 cm).

4. Clasificarea drumurilor în România

4.1. După proprietarul lor
Drumurile se pot clasifica în drumuri publice sau drumuri private.

4.1.1. Drumurile publice

Acestea sunt drumuri naționale, drumuri județene, drumuri comunale, străzi urbane (4
nivele) și străzi rurale (2 nivele).
Drumurile publice în România sunt clasificate în ordinea importanței și traficului în
urmatoarea ordine:

5
Autostradă ( pl. autostrăzi) - culoare: verde; prescurtare: A urmată de un număr
Drumuri rapide (sau drum expres) - culoare: roșie; prescurtare: DN urmată de unul sau
doua numere opțional și litere
Drum național (pl. drumuri naționale) - culoare: roșie; prescurtare: DN urmată de unu
sau doua numere opțional și litere
Drum județean (pl. drumuri județene) - culoare: albastră; prescurtare: DJ urmată de trei
numere opțional și litere; numere unice pentru fiecare județ
Drum comunal (pl. drumuri comunale) - culoare: galbenă; prescurtare: DC urmată de un
număr opțional și litere; număr unic pentru fiecare județ

4.1.2. Drumurile private

Private (sau de exploatare) sunt drumuri agricole, forestiere, miniere, etc.

4.1.3. Dupa suprafața de rulare

Drumuri de pământ (amenajate sau neamenajate)
Drumuri de pământ ameliorat
Drumuri pietruite
Drumuri cu îmbracăminți semipermanenete
Drumuri cu îmbracăminți permanente.