Evoluția mijloacelor de transport

Istoria transportului este legată de dezvoltarea economică , politică , socială

şi culturală de-a lungul secolelor. Este destul de evident că descoperirea roții a
deschis drumul deplasă rii terestre deoarece de la roată la automobile n-a fost decâ t
un pas.

Cele mai vechi informaţii despre roată provin din documente descoperite în
Egipt şi în China. Evoluția mijloacelor de transport a presupus, bineînțeles, și
dezvoltarea drumurilor, avâ nd ca urmare asigurarea comfortului beneficiarului.

Primul vehicul cu motor a fost construit în anul 1769, în Franta și se deplasa

cu ajutorul aburului, fiind denumit "Diavolul pufă itor". După 1800 acest așa-numit
"zeu automobil" s-a impus repede în lumea întreagă , aceasta fiind o dovadă a
necesită ții mijloacelor de transport.

Pentru a se putea transporta mai mulţi pasageri, era nevoie de vehicule mai mari.
Aşa au fost construite autobuze. Primul autobuz din istorie a fost inventat în urmă
cu 123 de ani. A fost inutil în forma inițială și semă na cu o că ruță .
Inventatorul autobuzului a fost, desigur, Karl Benz, despre care se spune că a fost
inventatorul automobilului . În 1895, Benz a creat acest mijloc, dar încă era departe
de a fi eficient și cu atâ t mai puțin rapid, în condițiile în care carburantul de atunci
era diferit de cel din prezent, iar automobilele erau extrem de rare, chiar și la oraș,
în cele mai dezvoltate state ale lumii.

Benz a vrut să familiarizeze oamenii acelor vremuri cu automobilul, abia inventat

și a încercat să creeze unul la care să aibă acces oricine. Așa s-a nă scut autobuzul,
dar care nu era nici pe departe precum cel din prezent și nici mă car precum cel din
urmă cu 50 de ani.

Singura diferență dintre autobuzul lui Benz și o tră sură oarecare era că n-avea
nevoie de cal pentru a fi pus în mișcare. Motorul era suficient, dar era slab, iar în
cabină nu încă peau mai mult de șapte persoane. Dar, pe atunci, transportul public
nu prea era o problemă , pentru că tră surile încă erau baza deplasă rii prin oraș pe
distanțe mari.
 Pe mă sură ce orașele au devenit mai populate și a fost creată o diviziune a muncii
complexă și după program fix, s-a simțit nevoia încă de la sfâ rșitul secolului al XIX-
lea de un mijloc de transport public eficient și rapid.

Troleibuzul a fost inventat ca urmare a dorinței oamenilor de a avea un mijloc

de transport economic. Erau vremuri în care orice vehicul mare, care se mișca fă ră
tracțiune animală , constituia un eveniment mondial.
Elektomote, primul troleibuz din lume, a fost folosit de probă din 29 aprilie
pâ nă în 13 iunie 1882, pe o linie lungă de 540 de metri.
Era o tră sură tip landou, echipată cu două
motoare electrice de 2,2 kW, care transmiteau
puterea printr-un lanț la roțile din spate.
Troleibuzul folosea curent continuu de 550 V,
care ajungea la motor printr-o „mașină de
contact” (Kontaktwagen, în germană , Trolley, în
engleză ) cu opt roți care mergeau de-a lungul
cablului electric suspendat.
De la denumirea în engleză a „mașinii de contact” a apă rut denumirea de
Troleibuz.
După încheierea experimentului cu Elektromote, pe 13 iunie, linia electrică a
fost demontată în data de 20 iunie 1882. Siemens dorea să construiască o întreagă
rețea de linii electrice suspendate, însă municipalitatea, temâ ndu-se de riscurile pe
care aceasta o prezenta, a aprobat-o abia în 1902.

În cadrul mijloacelor de transport terestru un loc aparte îl ocupă bicicleta.

Imaginea unei biciclete apare pentru prima dată pe peretele unui templu din Egipt,
construit acum 3000 ani. Schiţe ale unei astfel de vehicule apar şi în desenele lui
Leonardo da Vinci. Anul naşterii ei este 1813, câ nd un baron francez a construit-o
pentru a se plimba în parcul să u imens.

Că ile ferate au existat cu mult înaintea locomotivelor cu abur, Pe ele se

transportau, cu ajutorul cailor, pietre şi că rbuni.
O dată cu apariţia locomotivelor şi a trenurilor s-a
observat că transportul pe calea ferată era ieftin
şi rapid. Ca urmare, liniile ferate s-au extins
foarte mult.
 Prima linie de metrou din lume a fost dată în folosinţă la Londra, în1879..
Metroul din Londra (London Underground) este cea mai veche rețea de metrou din
lume și în același timp o componentă cheie a sistemului de transport in comun din
Londra. Este numit în mod familiar și the Tube. Pe lâ ngă funcția sa practică , Metroul
londonez este și un monument istoric și o atracție turistică de sine stă tă toare. În
anul 2000, era folosit de 3 milioane de persoane zilnic

Mijloacele de transport au mai multe avantaje: ele asigură atâ t transportul

oamenilor, câ t și mă rfurilor, poate fi folosit atâ t în scop profesional, câ t și pentru
că lă torii, excursii, croaziere, etc. Necesitatea lor este incontestabilă .