De ce erau drumurile romane cele mai bune din lume. Unele sunt folosite dupa 2.

000
de ani, in timp ce in Romania o autostrada e garantata patru ani
Remus Florescu,

Statul roman cere, in 2015, o garantie de 4 ani pentru tronsoanele de autostrazi scoase la licitatie. Chiar si
inainte de acest termen, soferii ajung sa-si strice masinile in gropile din asfaltul turnat de curand. Pe de alta
parte, exista drumuri construite de romani acum circa 2.000 de ani care se mai pastreaza si astazi in stare buna.
"Adevarul" a intrebat istoricii care erau secretele drumarilor romani.
"Proiectare si executie pentru realizarea autostrazii Brasov - Targu Mures - Cluj - Oradea, Sectiunea 2A: Ogra Campia Turzii, Lotul 1: Castigator desemnat: Asocierea SC GEIGER TRANSILVANIA SRL - WILHELM
GEIGER GmbH & Co.KG; Valoare: 55.782.941,89 lei fara TVA; lungime traseu: 3,6 km; durata de executie:
16 luni (4 luni proiectare si 12 luni executie); PERIOADA DE GARANTIE: 4 ANI", asa suna un anunt din luna
ianuarie 2015 al Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR). Informatia
"senzationala" din acest anunt este termenul de garantie de 4 ani. Aceast termen este o regula pentru autostrazi,
dar pe drumurile judetene si cele din orase, garantia este, frecvent, coborata pana la o perioada de 2 ani. Cam cat
are si un televizor.
"Drumarii" din Romania au ajuns la performanta ca nici acest termen sa nu-l respecte. De exemplu, autostrada
Arad-Timisoara a fost receptionata de CNADNR la inceputul lunii august 2013. De atunci si pana acum,
autostrada a necesitat cam doua-trei reparatii pe an, din cauza gropilor care se formau in asfalt.

Primul drum pe sitemul ,,macadam" - de la numele lui John Loudon McAdam- a fost realizat in SUA in 1823.
Romanii construiau drumuri in acest sistem dinaintea erei noastre.
Secretul drumurilor romane
In ciuda faptului ca beneficiaza de 2000 de ani de evolutie tehnologica, "drumarii" romani sunt departe de
performantele constructorilor de drumului ai Imperiului Roman. Unele drumuri romane, avand o vechime de
circa 2.000 de ani, precum Via Appia, Via Cassia sau Via Postumia (Italia), s-au pastrat pana astazi in stare
buna.
Alexandru Diaconescu, profesor la catedra de Istorie antica si Arheologie a Facultatii de Istorie-Filosofie
(Univeristatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca), a explicat ,,secretul" romanilor: "Drumurile erau bine facute.
Acesta este secretul. Cei care se ocupau de constructia drumurilor erau specialistii din armata care stiau meserie.
Ei construiau atunci in sistemul macadam, adica foloseaul patru straturi: jos- bolovani, apoi pietrisi, nisip si se
acoperea cu lespezi de piatra. Macadamul a fost redescoperit in secolul al XVIII-lea de un scotian - John
Loudon McAdam. La fel s-a redescoperit si betonul inventat de romani. De la romani si pana la descoperirea
asfaltului, tehnica de constructie a drumurilor era, in mare, aceeasi. Drumurile romane nu se lasau pentru ca
aveau fundatie, de o parte si de alte erau rigole pentru scurgerea apei si s-a circulat foarte bine pe ele timp de
2000 de ani". Diaconescu sustine ca tehnologia constructiei drumurilor a evoluat enorm de atunci: ,,Ce aveau ei
mai bun era organizarea. Si de asemenea nu se fura fabulos, cum se face la noi".

Via Appia, unul dintre cele mai bine-conservate drumuri ale Imperiului Roman. FOTO: Lora Beebe.
,,Drumurile romane s-au pastrat excelent"
,,In multe provincii drumurile romane s-au pastrat excelent. In Italia de pilda numeroase drumuri pavate se pot
vedea in prezent (Via APPIa si Via Cassia, Via Postumia, Pompei). In Hispania - situatia e diferita, in sensul ca
drumurile romane nu au fost protejate, s-a circulat mult pe ele si, in prezent, ele se pot observa sub forma unor
urme destul de slabe la suprafata. In Britannia exista portiuni bine pastrate, cum este drumul roman de la
Blackstone Edge, dar si sectoare care se observa in prezent pe teren datorita faptului ca au fost contruite in
rambleu", sustine de istoricul Florin Fodorean, conferentiar la Facultatea de Istorie din cadrul UBB, in cartea sa
,,Drumurile din Dacia romana".
Unul dintre drumurile cele mai importante ale Imperiului- Via Appia - se pastreaza si astazi in conditii
excelente. Drumul avea initial 195 km si unea Roma de Capua. In 265 i.C., drumul a fost prelungit pana la
Brindisi, devenind un drum comercial important, pentru comertul cu sclavi si marfuri din orient. In timpul
imparatului Traian (114) s-a mai construit o ramura numita ,,Via Traiana" prin Bari. In prezent Via Appia
(Strada 7) este circulata pe toata lungimea ei (540 km), o parte fiind asfaltata, dar cea mai mare parte este
pietruita in timpul romanilor.

Reteaua drumurilor romane se intindea in Europa, Africa si Asia

Reteta drumurilor romane
Clujeanul Florin Fodorean a analizat exhaustiv problematica drumurilor romane in cartea ,,Drumurile din Dacia
romana". Istoricul precizeaza ca modul in care romanii construiau drumuri depindea de realitatile din teren.
Astfel, constructorii romani adaptau numarul de straturi folosit la drumuri pentru a raspunde celei mai mari
provocari: umezeala solului. In cazul unor drumuri din Asia si Africa se folosea un singur strat pentru drum,
insa in cele mai multe zone se foloaseau patru straturi.
Fodorean prezinta reteta lui Vitruvius privind realizarea paturilor rutiere la drumurile romane: ,,Trasarea
drumului se realiza cu ajutorul jaloanelor, dupa care se sapau doua brazde paralele care delimitau latimea
drumului. Pamantul dintre aceste doua brazde era sapat pana ce se ajungea la o roca rezistenta. Daca aceasta nu
exista, atunci se tasa pietris sau se aseza un strat de mortar, iar daca pamantul prezenta umezeala se infigeau
adanc in el piloni de stejar. Marginile erau intarite cu blocuri de piatra suprapuse, destinate ca fundatie pentru
trotuare. Dupa ce se amenaja acest fundament, se ridicau in ordine patru straturi de materiale diferite: 1.
Statumen (0,30-0,60 metri grosime), format din bolovani legati cu mortar sau cu pamant cleios bine batut, care
constituia temelia drumului. 2. Rudus sau ruderatio (0,25 metri), un strat compact realizat din piatra sparta
marunt sau din bucatele de caramida amestecate cu nisip sau var, bine batute; 3. Nucleus (0,30-0,50 metri
grosime) un strat compact alcatuit din pietris sau nisip cu graunte mare; 4. Glarea /pavimentum sau summum
dorsum (0,20-0,30 de metri grosime), alcatuia pavajul superior facut din pietris la viae glareae stratae (drumuri
pavate cu pietris) si din mai multe lespezi sumar fasonate la viae silicae stratae (drumuri pavate cu dale de
piatra). Lespezile erau blocuri poligonale astfel taiate incat sa poata fi imbunate si sa asigure o suprafata de

rulare optima. Rocile pentru pavaj erau diverse: piatra dura, bazalt, roci vulcanice sau marmura de calitate
inferioara". Grosimea medie a straturilor rutiere era de circa 50 de centrimetri.

Un exemplu de drum pavat via munita la Pompeii: (1). Sol nivelat, si eventual tasat. (2). Statumen: pietris.(3).
Audits: moloane lipite cu ciment roman. (4). Nucleus : ramasite de olarie lipite cu ciment fin. (5). Dorsum:
blocuri poligonale de silex, sau blocuri rectangulare de tuf vulcanic sau de alte pietre din imprejurimi, formand
suprafata drumului. Forma eliptica permitea sa se evite ca apa de ploaie sa stagneze pe mijlocul drumului.
Dedesubtul blocurilor era uneori crestate in mod voit, ceea ce permitea o mai buna tinuta pe nucleus.(6).
Crepido: trotuar sau drum pentru pietoni. (7). Bordura. FOTO: J.D. Redding
Caracteristici tehnice ale drumurilor
In perioada de apogeu, Imperiului Roman avea peste 100.000 de kilometri de drumuri. Legaturile foarte bune
intre Roma si celelalte provincii ale imperiului au dat nastere si expresiei ,,Toate drumurile duc la Roma".
Primul drum si cel care avea sa devina si cel mai important Via Appia - a fost construit in 312 i.Hr. de Appius
Claudius Caecus pentru a lega Roma de Capua. Imperiul a investit enorm in realizarea drumurilor - pentru cei
100.000 de kilometri de drumuri romane s-au folosit aprox 250 de milioane de metri cubi de piatra. Latimea
drumurilor era intre 4 si 8 metri, dar existau si drumuri mai late. Se foloseau materialele de constructie
accesibile local.

In zonele mai dificile (terenuri accidentate, zone predispuse la inmlastinari, platouri expuse nisipurilor) romanii
construiau drumurile in rambleu, adica acestea erau inaltate peste nivelul terenului inconjurator. Desi erau mai
costisitoare, aceste drumuri erau deosebit de fiabile. De asemenea, cele mai multe drumuri erau suprainaltate in
ax pentru asigurarea scurgerii apelor pluivale sau a celor provenite din topirea zapezii.
Cititi si:
Se intampla in Romania: Autostrada Arad-Timisoara, deschisa in decembrie 2011, trebuie reasfaltata in
intregime
ANALIZA Autostrada Transilvania, 11 ani de cheltuieli inutile. Cum s-au dus pe Apa Sambetei sase miliarde de
lei