Plumb

Reperul 1: numirea perioadei, a curentului sau a orientării tematice +

evidențierea a două trăsături ale curentului (simbolism)

George Bacovia este considerat de critica literară cel mai important

reprezentant al simbolismului românesc. Poetul interbelic a reușit să
creeze o lirică a tristeții, care nu poate fi reparată. [El este poetul
toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul unui sfârșit de
lume, al primăverilor iritante și nevrotice.]
Poezia “Plumb” a fost plasată în fruntea primului volum omonim
bacovian din 1916. Poezia poate fi considerată o artă poetică, deoarece
se dezvăluie principalele concepte ale artistului despre lume și viață,
despre menirea lui în univers.
Simbolismul este un curent literar de circulație universală, apărut
în Franța, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a promovat
emoția, dar și muzicalitatea interioară a ideii. S-a diferențiat de celelalte
curente prin afirmarea celor două componente principale: folosirea
simbolului și percepția sinestezică asupra universului.
Imaginarul poetic bacovian se concentrează asupra semnelor
implacabile ale morții. Procedeele artistice simboliste prin care se
conturează atmosfera poeziei sunt: folosirea simbolului și a sugestiei,
cromatica monotănă și percepția sinestezică asupra universului.
O primă trăsătură simbolistă regăsită în opera “Plumb” este
reprezentată de folosirea tehnicii simbolurilor. Simbolul central al
operei este evidențiat chiar în titlu și face trimitere la elementul central
al poeziei. Acesta este asociat cu moartea și cu cuvinte din câmpul
lexical al acestui termen („ Dormeau adânc sicriele de plumb”).
De asemenea, pe parcursul operei, se regăsește și simbolul cavoului, ce
reprezintă mediul înconjurător, redus la spațiu definit, iar ideea iubirii
pierdute este reliefată de metafora „amor de plumb”, ce simbolizează
moartea trăirilor eului liric.
O altă trăsătură ce susține caracterul simbolist al operei este
reprezentată de prezența sugestiei și a corespondenței, ce se stabilește
între planul interior al eului liric și planul exterior al mediului
înconjurător, care se regăsește în continuă degradare. Astfel, sunt
sugerate stări de neliniște, dezamăgire, dar și depresie. Lumea
exterioară este văzută ca una lipsită de viață, căreia îi corespunde un
„funerar veștmânt”. În schimb, lumea interioară este văzută ca o lume
a sentimentelor, marcată de pesimism, singurătate și presiune. Astfel,
eul se simte claustrat într-o lume pe care nu o poate părăsi.
Reperul 3: analiza a minim două elemente de structură reprezentative
Elementele de structură și compoziție sunt reprezentative pentru
această operă.
Titlul textului poetic “Plumb” devine laitmotivul poeziei, dar și un
element de recurență, ce susține tema și viziunea simbolistă a autorului
asupra lumii. Acesta conferă muzicalitate textului și accentuează
corespondența dintre un element al naturii și stările sufletești exprimate
de eul liric. Din punct de vedere denotativ, plumbul denumește un metal
greu, rece, de culoare gri. În sens conotativ, acesta reliefează un
univers monoton, închis. [ Prin urmare, „plumbul” devine un simbol
al iluziei, al deznădejdii și al greutății absolute, dar și al imposibilității
comunicării cu exteriorul. ]
Lirismul poeziei este unul subiectiv, evidențiat prin prezența
mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric, verbe și pronume la persoana
I: “stam”, “am început”, “să strig”.
[Pentru poetul care a văzut lumea cu ochii de plumb, și
elementele de versificație contribuie la exprimarea temei și ideilor
poetice. Ritmul iambic împletit cu cel amfibrah, structura riguroasă, ce
închide versurile cu rimă îmbrățișată, sugerează prezența morții, iar
măsura de zece silabe evidențiază o monotonie obsedantă. ]

Reperul 2: Numirea temei + evidențierea a două elemente

semnificative pentru temă
Tema poeziei o constituie singurătatea, reliefată starea creatorului
într-o societate care nu îl apreciază. Această stare de spirit, numită
bacovianism, presupune pustiul și nesiguranță. [ Se înfățisează un univers
sufocant, în care poetul este condamnat să simtă presiunea unei lumi banale,
comune, dezinteresate de valorile adevăratei arte. În ceea ce privește
viziunea despre lume, observăm că pe parcursul celor două strofe se
păstrează aceeași stare de incertitudine și spaimă. Astfel, viziunea
scriitorului respectă principiile fundamentale simboliste. ]
Din punct de vedere compozițional, poezia este alcătuită din două
secvențe poetice, care sunt structurate pe două planuri: cel extern, al
mediului înconjurător, dar și cel interior, sufletesc. Acestea pun în
lumină/reliefează tema și viziunea poeziei „Plumb”.
Prima secvență poetică ce susține tema poeziei se axează pe
metaforele simbol “cavou” și “sicriu”. Cea dintâi este legată de cadrul
funebru, pe care poetul și-l imaginează. El poate avea două sensuri:
propriul trup perisabil, o temniță pentru sufletul care vrea să se înalțe
spiritual și universul închis al târgului de provincie, incapabil de a
discerne valoarea. “Sicriul” este un simbol pentru existența umană, care
este marcată de constrângerile sociale și de iminența morții. Astfel,
mediul claustrant devine o sursă a suferinței și un spațiu în care omul nu
își poate depăși condiția.
 În secvența a doua, cu ajutorul tehnicii simetriei, corespondentul
“sicrielor de plumb”, din planul exterior , este “amorul”, căzut în somn,
o stare ce precede moartea(“Dormea întors amorul meu de plumb“).
Iubirea, cel mai profund sentiment, dispare, acest lucru fiind echivalent
după Lucian Blaga cu moartea(“întoarcerea cu fața către apus”).
Strigătul de invocare(“și-am început să-l strig”) simbolizează durerea
sfâșietoare, iar sintagma “aripile de plumb” face referire la prăbușirea
iminentă.
În opera „Plumb”, poezia este arta de a simți, datorită sugestiei,
deoarece exprimă corespondența între elementele naturii și stările
sufletești. Universul este perceput sinestezic: vizual(“funerar vestmânt”,
“flori de plumb”), tactil(“era frig”) și auditiv(“am început să-l strig”).
În concluzie, George Bacovia creionează un univers trist,
deprimant, poetul sugerând stări vagi, cețoase. Arta poetică “Plumb” îl
reprezintă pe deplin pe autor, fiind o ilustrație a propriei concepții
asupra universului.

Notă:

1) Ceea ce este scris între [...] este pentru cei ce vor un eseu mai complex.