Plumb

GEORGE BACOVIA
Plumb
 Încadrare în curentul literar
• Simbolismul este un curent literar apărut
în Franţa la sfârşitul secolului al XIX-lea, ca
reacţie împotriva romantismului
şi parnasianismului.
• Precursor al simbolismului în Franţa este
considerat Charles Baudelaire, prin volumele
de versuri:
1. „Les fleurs de mal”(„Florile răului”)
2.  „Les Corespondeces”(„Corespondenţe”).
 Simbolismul românesc
• În România, simbolismul a fost teoretizat de
Alexandru Macedonski în revista „Literatorul”.
• Reprezentanţii români ai simbolismului au fost
: 
1. Ion Minulescu
2. George Bacovia
3. Dimitrie Anghel
4. Traian Demetrescu
 Arta poetică
• „Plumb” de George Bacovia este o artă poetică
simbolistă.
• Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu
de trăsături care compun viziunea despre lume şi
viaţă a unui autor,despre menirea lui în Univers şi
despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar
specific.
• Este prima poezie publicată în volumul cu acelaşi
nume, apărut în 1916.
 Structura şi compoziţia textului poetic

Poezia este alcătuită din două catrene, fiind

prezente două planuri ale existenţei:
- unul exterior sugerat de cimitir, cavou,
veşmintele funerare.
- unul interior sugerat de sentimentul de iubire
care-i provoacă poetului tristeţea, spleenul
(dezgust faţă de orice), oboseala psihică,
disperarea, nevroza.
 Tema textului
• Tema poeziei o constituie condiţia de damnat
a poetului într-o societate meschină, care nu-l
înţelege, o societate superficială,
neputincioasă să aprecieze şi să înţeleagă
valoarea artei adevărate (conditie asemeni
geniului eminescian, doar că au perspective
diferite).
 Semnificaţia titlului

Titlul operei Plumb George Bacovia reprezintă

un substantiv comun, simplu, care sugerează
astfel:
• denotativ arată un metal greu de culoare gri
închis .
• conotativ este dat de apăsarea sufletească,
golul interior, melancolia, stări afective care
prin corespondență descriu un univers exterior
trist, apăsat de greutatea plumbului.
 Prima strofă

Strofa întâi exprimă simbolic spaţiul închis, apăsător în care

trăieşte eul liric, care poate semnifica societatea
înăbuşitoare sau mediul dezolant, propriul suflet, propria
viaţă, destinul sau odaia.
Oricare dintre aceste spaţii interioare este sugerat de
simboluri din câmpul semantic al elementelor funerare -
„sicriele de plumb”, „cavou”, „funerar vestmânt”, „coroanele
de plumb” -, trimiţând, ca stare, către iminenţa morţii:
„Dormeau adânc sicriele de plumb / Şi flori de plumb şi
funerar vestmânt / Stam singur în cavou... şi era vânt... / Şi
scârţâiau coroanele de plumb”.
 A doua strofă
• Strofa a II-a se află sub semnul tragicului
existenţial dat de moartea afectivităţii: „Dormea
întors amorul meu de plumb”. Epitetul „întors”,
referitor la sentiment, adânceşte senzaţia unei lumi
părăsite de orice speranţă, de mântuire, înălţare.
• Metafora frigului simbolizează disoluţia materiei,
iar imaginea metaforică a îngerului cu "aripi de
plumb" presupune senzaţia căderii definitive a
omului într-o lume a morţii în care înălţarea nu
mai este posibilă.
 Concluzie
Poezia „Plumb” de George Bacovia este o artă
poetică şi se înscrie în lirica simbolistă modernă
prin folosirea simbolurilor, a repetiţiei, prin
valorificarea cromaticii, a sugestiei şi prin
exprimarea propriei concepţii despre condiţia
artistului într-o lume ostilă, monotonă şi
sufocantă.