Plumb

George Bacovia
Proiect realizat de Petru David
Clasa a XII- a F
PROFESOR COORDONATOR: CÂNDEA TEREZA
 PLUMB
• Simbolist prin formație, George Bacovia este
creatorul unui univers coerent și al unui imaginar
poetic specific despre care Dumitru Micu afirma:
„ George Bacovia este poetul toamnei reci și umede,
al iernii aspre, cu amurguri sumbre, de metal, al verii
toride de a cărei căldură încet cadranele se
descompun”.
• De numele poetului se leagă și cea de-a patra
etapă a simbolismului românesc, cea a
simbolismului autentic. Arta bacoviană este
caracterizată prin utilizarea muzicalității
cu principala modalitate simbolistă, prin utilizarea
culorilor pentru a sugera diverse stări interioare ( „În
poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de
culoare...Fiecărui sentiment îi corespunde o
culoare”) și prin introducerea elementului olfactiv în
poezie.
Bacovia și simbolismul
• Simbolismul este un curent literar artistic
apărut în Franța, la sfârșitul secolului al XIX-
lea și începutul secolului XX, ca reacție
împotriva gândirii pozitiviste a romantismului
și a parnasianismului, promovând emoția și
muzicalitatea interioară a ideii. Curentul
literar a fost promovat la noi de Alexandru
Macedonski, prin articole programatice,
reviste și cenaclul „ Literatorul”.
• Volumele lui Bacovia , publicate în perioada
interbelică aparțin „ unei faze mai târzii a
simbolismului” , au deschideri spre
modernism. Universul bacovian are la bază
câteva motive specifice liricii simboliste:
motivul singurătății apăsătoare, sentimentul
inadaptării, al izolării, al întristării și dorinței
de evadare.
 Bacovia și simbolismul
• Bacovia valorifică teme și motive simboliste
autentice, pe care le preia de la poeții francezi și pe
care le împletește cu măiestrie: motivul târgului
provincial, motivul toamnei dezolante, motivul
ploii, motivul parcului solitar, motivul singurătății,
motivul morții și a descompunerii materiei,
motivul poetului damnat, motivul iubirii (văzută
într-o manieră opusă romantismului). Motivul
nevrozei provocate de un anotimp sumbru,
schimbător este insuflat de Baudelaire. La Bacovia,
cerul jos și greu este de plumb, umezeala atinge
dimensiuni apocaliptice ("De-atâtea nopți aud
plouând, / Aud materia plângând" - "Lacustră"),
însă, spre deosebire de Baudelaire, Bacovia nu
înzestrează urâtul cu puteri supranaturale, ci îi
alătură starea de atrofiere, de deteriorare continuă.
("Sunt câțiva morți în oraș, iubito, / și-ncet,
cadavrele se descompun. " - "Cuptor").
Aparitie si autor

 Poezia "Plumb" de  La început văzut ca poet

George Bacovia (1881 minor de critica literară,
– 1957) deschide Bacovia ( n. 4/17
volumul de debut, cu septembrie 1881, Bacău
acelaşi nume, apărut în - m. 22 mai 1957,
1916, definindu-l în Bucureşti) va cunoaşte
totalitate, impunând o treptat o receptare
atmosferă în care favorabilă, mergând
„ plutește obsesia morții până la recunoașterea sa
și o descompunere a ca cel mai important
ființei organice” poet simbolist român.
( George Lovinescu).
 Geneza poemului
După cum declara Agatha Grigorescu
Bacovia, soția poetului, acesta a devenit
obsedat de elementul plumb după ce a
participat la o înmormântare a unei rude
din Bacău, iar apoi a vizitat cavoul
Sturdzeștilor, unde sicriele de plumb aveau
coroane cu flori și frunze din plumb.
Plumb
• Fiind o artă poetică, autorul își
exprimă crezul liric și viziunea
despre lume. Prin mijloacele
artistice utilizate, poetul transmite
propriile idei despre poezie.
„Plumbul„ este un metal greu, idee
ce exprimă pasivitatea absolută,
moartea definitivă, viitorul fără
speranță. În concepția bacoviană,
sugerează o stare de spirit
caracterizată prin deznădejde,
epuizare și prăbușirea ființei.
Titlu
• Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugerează

apăsarea sufocantă sugerata de greutatea metalului,

angoasa, monotonia data de culoarea cenuşie,
dezorientarea psihică rezultata din maleabilitatea
metalului;
închiderea definitivă a spaţiului
existenţial, fără soluţii de ieşire
sugerata de sonoritatea surdă
a cuvântului (patru consoane
şi o singură vocală) .
Structura
• Imaginarul poetic, multitudinea de
imagini artistice și figuri de stil,
alcătuiesc poezia organizată, structurată
pe două planuri: cel al realității
exterioare, obiective (cavoul, cimitirul) și
cel al realității interioare, subiective
(sentimentul iubirii invocate, trăirile eului
liric), aflate în relație de corespondență,
relație specifică simbolismului. Cadrul
temporal nu este precizat, dar atmosfera
macabră poartă sugestia nocturnului.
• Poezia este o elegie, deoarece exprimă
sentimentul de tristețe și spaima de
moarte, sub forma monologului liric al
unui eu ,,fantomatic” (Nicolae
Manolescu).
Tema
• Tema poeziei ,,Plumb” este condiția poetului
într-o societate lipsită de aspirații și artificială
care nu îl înțelege, o meditație profundă
asupra condiției umane aflate în
imposibilitatea de a comunica sufletește cu
lumea din afară. De asemenea, tema este și
moartea, deoarece George Bacovia este un
poet monocord, iar tema centrală a poeziilor
sale este preponderent moartea.
• O primă imagine poetică pentru temă o
constituie prima strofă. Aceasta descrie cadrul
exterior, regăsindu-se elementele din câmpul
semantic al naturii și al morții, precum: „ flori
de plumb”, „ funerar veșmânt”, „ coroanele”.
Se evidențiază spațiul apărător și tensionant,
atmosfera este în comuniune cu starea
sufletească a poetului, iar punctele de
suspensie intensifică faptul că în fața morții
cuvintele nu își mai au rostul.
Plumb

• O altă imagine poetică ce

ilustrează tema se regăsește în
strofa a doua. Accentul se mută pe
interioritate. Din nefericire, sinele
nu se poate salva nici prin iubire:
„ Dormea întors amorul meu de
plumb”. Adverbul „ întors”, din
ultima strofă, creează misterul
poeziei prin faptul că el poate fi
interpretat prin diferite moduri
reprezentate de poziția mortului.
Thanatos și Eros se împletesc în
poezia bacoviană, dar iubirea va fi
mereu condamnată la moarte.
Compozitie
• Poezia este alcătuită din două catrene, fiind prezente
două planuri ale existenţei:

• unul exterior sugerat de

cimitir, cavou, veşmintele
funerare
• unul interior sugerat de
sentimentul de iubire
care-i provoacă poetului
disperare, nevroză,
deprimare, dezolare.
Prima strofa
Strofa I surprinde elemente ale cadrului spaţial închis,
apăsător, sufocant, în care eul poetic se simte claustrat: un
cavou, simbolizând universul interior, şi în care mediul
înconjurător a căpătat greutatea apăsătoare a plumbului.
Cadrul spațial apăsător, sufocant, este înfățișat printr-o
enumerație de elemente ale decorului funerar: metafora
„ sicrie de plumb”, inversiunea „ funerar veșmânt„,
oximoronul „ flori de plumb”
Prima strofă
Repetarea epitetului „ de plumb”, multiplică sugestiile, confirmând
existența mohorâtă, anostă, lipsită de transparență. Întregul ambient
capătă greutatea apăsătoare a plumbului, iar eul poetic se retrage în
spațiul închis al „ cavoului”, simbol al izolării. Corespondențele sunt
legături subtile între planul exterior și cel interior, iar lumea este o
reflectare a unei stări de spirit. Astfel, răceala, împietrirea afectivă a lumii,
exprimată de simbolul „ vânt”, cu sugestii auditive și tactile, corespunde
senzației de gol sufletesc, exprimată de laitmotivul: „ Stăm singur în
cavou...și era vânt”
A doua strofa
Stofa a II-a debutează sub semnul tragicului existenţial,
generat de dispariţia/ moartea afectivităţii:
„Dormea întors amorul meu de plumb".
Cuvântul „întors" constituie misterul poeziei, întoarcerea
mortului cu faţa spre apus ( Lucian Blaga).Metafora
„ amorul meu de plumb”, sugerează ideea că efectul toxic
al plumbului a cuprins și lumea interioară.
Eul liric îşi priveşte sentimentul ca un spectator,
 „Aripile de plumb" presupun un zbor în jos, căderea
surdă şi grea, moartea.
 Încercarea de salvare este iluzorie: „Şi-am început să-l
strig.“
A doua strofa
Starea de solitudine a eului
liric este sugerată de
repetarea sintagmei „stăm
singur", care alături de
celelalte simboluri
accentuează senzaţia de
pustietate sufletească.

Înstrăinarea, împietrirea,
izolarea, solitudinea,
privirea în sine ca într-un
străin, se circumscriu
esteticii simboliste.
Nivelurile textului poetic
În poezia simbolistă, sugestia este folosită drept cale de exprimare a
corespondențelor, prin cultivarea senzațiilor diverse ( vizuale, auditive,
tactile). „ Plumb” transmite spaime de neant a ființei; poezia este realizată
ca un tablou static, preponderent cu imagini vizuale, dar impresia de
coșmar se amplifică în prezența unor imagini auditive. În prima strofă
verbul onomatopeic redă zgomotul înspăimântător al obiectelor din
cimitir și sugerează dezacordul eului cu lumea : „ scârțâiau coroanele de
plumb”. În strofa a doua vuietul se interiorizează, devine un strigăt de
disperare al ființei. Simbolurile frigul și vântul reprezintă disoluția
materiei.
Nivelurile textului poetic
Ambiguitatea, o caracteristică a limbajului poetic modern, este produsă
de multiplele semnificații pe care le pot primi sintagme precum „ dormea
întors”, sau metafora „ aripile de plumb”.
Lirismul subiectiv este constituit la nivelul expresiei prin mărcile
subiectivității: verbe la persoana I, ( „ stam”, „-am început”) și adjectivul
pronominal posesiv „ meu”.
Singurătatea este elementul ce adună întreaga poezie. Starea de solitudine
a eului liric este sugerată de repetarea sintagmei „ stam singur”, care ,
alături de celelalte simboluri accentuează senzația de pustietate
sufletească. Singurătatea și moartea sunt exprimate printr-un lexic
specific: „ sicrie”, „funerar”, „ cavou”, „mort”, „plumb”. Cuvintele cheie sunt:
„ cavou„, „pulumb” și „singur”.
Nivelurile textului poetic
 La nivel fonetic, cuvântul ,,plumb” cuprinde o vocală închisă
de câte două consoane „grele", ceea ce sugerează o închidere a
spaţiului.
 In restul poeziei predomină
vocalele o, i, u, dând senti-
mentul golului existenţial, al
absenţei, al vidului lăuntric.

 Sonorităţile sinistre sunt

obţinute prin aglomerarea
consoanelor dure:
b, p, m, n, s, ş, t, ţ.
Nivelurile textului poetic
La nivel lexical, se remarcă
prezenţa cuvintelor din
câmpul semantic al morţii:
sicriu, cavou, funerar, La nivel stilistic, se remarcă
coroană, mort. Repetarea
prezenţa simbolului central
aceloraşi cuvinte are ca
plumb, asociat metaforelor:
efect monotonia.
„flori de plumb",
„coroanele de plumb",
„aripile de plumb" şi
expresivitatea epitetului din
versul: „Dormea întors
amorul meu de plumb"
Nivelurile textului poetic
In ceea ce priveşte prozodia, ,,Plumb“ are o construcţie
riguroasă, care sugerează prezenţa morţii, prin:

 închiderea versurilor cu rimă îmbrăţişată,

 măsură fixă de 10 silabe,
 ritmul iambic alternând cu amfibrahul.
 Concluzia
Poet monocord, trăind până la paroxism spaima de moarte, George Bacovia
creionează un univers trist, apăsător, deprimant, a cărui artă poetică poetică,
poezia „Plumb” îl reprezintă pe deplin, constituindu-se ca un crez existențial
original.
Prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului şi a
corespondenţelor, zugrăvirea stărilor sufleteşti de angoasă, de spleen,
poezia ,,Plumb” de George Bacovia se încadrează în estetica simbolistă.
„Poete scump, pe frunte
Porţi frunzele de laur,
Că singur, până astăzi,
Din plumb făcut-ai aur.
(Alexandru Macedonski)
Bibliografie
Eseul- varianta rapidă de pregătire pentru Bacalaureat, Editura Art
Educațional, 2022.
www.wikipedia.org
www.romanianvoice.com
www.youtube.com