FIȘA OPEREI

TITLU: Plumb

AUTOR: George Bacovia (1881-1957)

TIPOLOGIE: poezie simbolistă, artă poetică simbolistă

APARIȚIE: 1916, vol. Plumb

CURENT: simbolism: univers cromatic, muzicalitate

STRUCTURĂ: 2 secvențe poetice simetrice

TEMĂ: condiţia poetului într-o lume artificială

IDEI POETICE: lumea obiectuală e monotonă, împietrită
singurătate, izolare, nevroză
imposibilitatea de evadare, de înălțare
SIMBOLURI: plumb = greu, toxic, cenușiu
flori = frumusețe, gingășie
aripi = liberate, înviere
somn = moarte
TITLU: leitmotiv, simbol central = cenușiul existențial

ELEMENTE STR. lirism subiectiv, titlu

CUVINTE CHEIE: căderea definitivă în neant, cenușiul existential, sufocant, artificial, societate meschină,
corespondență exterior-interior, cadru funebru, câmpul lexical al morții

CITATE: „Dormeau adânc sicriele de plumb, Dormea întors amorul meu de plumb
Și flori de plumb și funerar vestmânt -- Pe flori de plumb, și-am început să-l strig --
Stam singur în cavou... și era vânt... Stam singur lângă mort... și era frig...
Si scârțâiau coroanele de plumb. Și-i atârnau aripile de plumb.”
SURSĂ: https://www.magyarulbabelben.net/works/ro/Bacovia,_George-1881/Plumb/hu/15126-
%c3%93lom
 GEORGE BACOVIA: PLUMB

1. Introducere
Apariția Poezia Plumb a apărut în 1916 în volumul cu același titlu. Ca formulă estetică aparține
simbolismului, având și accente moderne.
2. Încadrarea în curent – SIMBOLISMUL
Prezentarea Simbolismul este un curent literar apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se
curentului caracterizează prin crearea unor stări sufletești nedefinite prin diferite mijloace ca
sinestezia, cromatica unică, muzicalitatea. Simboliștii credeau în cele trei s-uri: simbol,
sugestie, sinestezie. Temele simboliste frecvente sunt moartea văzută ca neant, oraşul
sufocant, natura ostilă, starea de spleen, de nevroză și angoasă, condiția poetului și a
poeziei.
Trăsătura 1 Poezia aparţine simbolismului prin universul cromatic creat prin cuvântul plumb, care este
un metal greu, toxic, culoarea sa cenuşie dominând atât lumea exterioară cât și cea
interioară. Plumbul devine simbolul central al poeziei și conturează o atmosferă apăsătoare,
întunecată, sugerând prin cenușiul său monotonia, deznădejdea şi cufundarea în neant.
Trăsătura 2 O altă trăsătură a simbolismului, prezentă în opera lui Bacovia este muzicalitatea obținută
prin elementele recurente, repetiții la nivel fonetic, morfologic și sintactic, de exemplu
vocalele închise,„ o” și „u”, cuvântul „plumb” și structurile sintactice simetrice.
3. Prezentarea temei și a viziunii despre lume prin comentarea a două imagini sau idei poetice
Tema și Tema este condiţia poetului într-o lume fără idealuri şi artificială, condiție marcată de
viziunea singurătate, izolare, imposibilitatea comunicării și a evadării.
Idei poetice Compozițional, cele două strofe reprezintă două secvenţe lirice şi corespund celor două
comentate planuri de realităţi: realitatea exterioară şi cea interioară, ambele curpinse de o atmosferă
funebră prin câmpul lexical al morții. Strofa întâi prezintă elementele unui univers
cadru exterior exterior cuprins de moarte, fiind înfăţişat ca un imens cimitir: „sicriele de plumb”, „funerar
singurătate veșmânt”, „cavou”, „coroanele de plumb”. În acest cadru domină un univers sufocant,
lume toxică lumea obiectuală este toxică, împietrită, chiar și frumusețea și gingășia sa, exprimată prin
artificialitate oximoronul „flori de plumb”. Imobilizarea este sugerată și prin verbele la timpul imperfect
”dormeau” ”stam”, arătând un sfârșit continuu. Exteriorul simbolizează deci societatea
meschină, artificială și monotonă, în care eul liric resimte o singurătate copleșitoare. Ideea
poetică a solitudinii și izolării este exprimată prin sintagma „stam singur”, iar imaginile
auditive „era vânt” şi „scârţâiau” redau nevroza şi frica eului liric.
cadru interior A doua strofă înfăţişează cadrul interior, sufletesc, copleşit de spectrul morţii prin
cădere în mineralizarea chiar și a sentimentului iubirii. Căderea definitivă în neant este sugerată prin
neant mai multe imagini artistice. Astfel, în primul rând, „dormea întors amorul meu de plumb”
imposibilitatea sugerează așezarea mortului astfel încât învierea sa nu mai este posibilă. Disperarea eului
evadării liric se remarcă prin verbele la perfect compus și conjunctiv „am început să-l strig”,
disperare disperare izvorâtă din neputința eului liric de a evada din acest univers sufocant. De
asemenea, imaginea metaforică a îngerului cu ”aripi de plumb” arată imposibilitatea de
înălțare din moarte, singura direcție posibilă fiind căderea în neant.
4. Două elemente de structură și de limbaj
Titlu: Titlul „Plumb” reflectă tema sugerând cenuşiul existenţial, monotonia; prin greutate
apăsarea, sufocarea, iar prin maleabilitate lipsa valorii. Lexemul „plumb” cuprinde o
vocală adâncă închisă de câte două consoane „grele”, lucru care arată închiderea definitivă
a spaţiului existenţial. Repetarea obsesivă a cuvântului plumb redă generalizarea stărilor
sufletești resimțite de eul liric, aflat în imposibilitatea de a evada din lumea de plumb.
Lirism Lirismul subiectiv susține tema textului liric, deoarece verbele la persoana I „stam” „am
început” accentuează singurătatea și neputința eului liric de a se înălța într-o lume
împietrită, sufocantă a artificialității.
5. Încheiere Prin temă și prin semnificații, „Plumb rămâne una dintre cele mai reprezentative opere ale
lui George Bacovia, de o valoare incontestabilă în literatura română.
 GEORGE BACOVIA: ÓLOM

1. Bevezetés
Megjelenes Az Ólom c. vers 1916-ban jelent meg az azonos című kötetben és mint irányzat, a
szimbolizmushoz tartozik, modern elemekkel
2. Irányzathoz tartozás - bizonyítás
Az irányzat A szimbolizmus egy irodalmi irányzat, amely Franciaországban jelent meg a XIX század
rövid végén. A szimbolisták a három SZ erejében hittek: szimbólum, szinesztézia és szuggerálás.
bemutatása Fő jellemzői a meghatározatlan lelkiállapotok előidézése különböző művészi eszközökkel,
mint a szinesztézia, egységes színvilág, zeneiség. Gyakori szimbolista téma a halál mint
teljes megsemmisülés, a fojtó város, az ellenséges természet, a méla undor állapota, a költő
és a vers helyzete.
Tulajd. 1 A vers a szimbolizmushoz tartozik az egyedi színvilágával, amit az ólom hoz létre, amely
egy nehéz, mérgező fém és amelynek szürke színe uralja a külső és a belső világot. Az ólom
a vers központi szimbóluma, egy nyomasztó, sötét hangulatot kelt, monotóniát,
reménytelenséget és a semmibe való merülést sejtetve.
Tulajd. 2 Egy másik szimbolista vonás a Bacovia költészetében a zeneiség, amit az ismétlődő
elemekkel ér el, pl. fonetikus, morfológiai és szintaktikai szintú ismétlésekkel, például mély
magánhangzók „ o” és „u”, az „ólom” szó és a szimmetrikus mondatstruktúrák.
3. A téma és költői szemlélet bemutatása két költői gondolat elemzésével
Téma és A téma a költő helyzete egy mű és álmok nélküli világban, mely helyzetet a magány, az
szemlélet elszigetelődés, valamint a kommunikáció és a szabadulás lehetetlensége jellemez.
Költői A két szakasz két költői egységet jelent, amelyek megfelelnek a valóság két szintjének:
gondolatok külső és belső, mindkettőt egy gyászos hangulat leng be a halál szómezejének
köszönhetően. Az első szakasz a külső világ elemeit mutatja be, amelyet beborít a halál, és
külső tér amely úgy jelenik meg, mint egy hatalmas temető: ólomkoporsók, szemfedél, kripta,
magány ólomkoszorúk. Ebben a térben egy fojtó világ dominál, a tárgyi világ toxikus, megkövült,
mérgező még a szépsége és finomséga is, amelyet az ólomvirágok oximoron fejez ki. A
világ mozudlatlanságot a folyamatos múltban levő igék is jelzik: ”dormeau” ”stam”, kifejezve a
mű jelleg vég állandóságát. A külvilág tehát a gonosz társadalmat jelzi, amely művi és monoton, és
amelyben a költői én egy borzasztó magányt él át. A magány és az elszigetelődés állapotát
az „egyedül voltam” szerkezet is visszaadja, az auditív költöi képek „süvöltött a szél” és
„nyikorogtak” pedig a költői én idegességét, nyugtalanságát és félelmét jelzik. .
A második szakasz a belső teret festi le, amelyet áthat a halál hangulata azzal, hogy még a
belső tér szerelem érzése is megkövül. A megállíthatatlan zuhanást a semmibe több költői kép is
semmibe jelzi. Így, az első sor „megfordítva aludt az ólomszerelmem” azt sejteti, hogy a halott
hullás elhelyezkedése nem engedi meg a feltámadást. A lírai én kétségbeesését hangsúlyozza a
múlt idejű és kötőmódban levő igék megjelenése, mely kétségbeesés a szabadulás
lehetetlenségéből ered. Ugyanúgy, az ólomszárnyú angyal metafórája a halálból való
felemelkedés lehetetlenségét jelzi.
4. Szerkezeti elemek
Cím: Az „Ólom” cím tükrözi a témát, a lét szürkeségét, monotóniáját sejteti: a súllyal a
nyomasztó, ideges, fojtó érzetet adja, a formálhatósággal pedig az értékek hiányát. A
lexéma egy mély magánhangzót tartalmaz amely két-két mássalhangzó közé van zárva,
ezzel is sejtetve a lét végleges bezártságát. Az ólom szó megszállott ismételgetése a lírai én
által érzett lelkiállapotok általánossá válását sejteti.
Lirizmus A szubjektív lirizmus alátámasztja a szöveg témáját, az első személyú igék, „voltam”
„kezdtem” kihangsúlyozzák a költői én magányát ls tehetetlenségét hogy felemelkedjen egy
megkövült, nyomasztó és mű világban.
5. Befejezés A téma és a jeletések által, az „Ólom” George Bacovia egyik legreprezentatívabb műve és
mint olyan felbecsülhetetlen értékű a román irodalomban.
 SCHEMĂ ESEU PLUMB

INTRODUCERE (0,5 P)

- apariția: 1916, Plumb

- poezie simbolistă
ÎNCADRAREA ÎNTR-O SPECIE / ORIENTAREA TEMATICĂ/CULTURALĂ SAU
ÎNTR-UN CURENT LITERAR (6p)

*unives cromatic: cenușiu

Simbolism:

* muzicalitate - repetiții

TEMA EVIDENȚIATĂ PRIN DOUĂ SECVENȚE (6p)

Ideea poetică 1: societatea meschină

*totul e artificial și toxic „flori de plumb”

*starea de nevroză, frică, singurătate
condiția poetului într-o
lume artificială Ideea poetică 2: imposibilitatea de a se înălța
*mortul nu poate învia
* amorul este de plumb
*aripi de plumb = căderea definitivă în neant
*disperarea eului liric – amorul nu-i răspunde

ELEMENTE DE STRUCTURĂ (6P)

1. Titlu
*simbol central
Relevante pentru temă *cenușiul existential, monotonia

2. Lirism
*subiectiv = starea de singurătate, izolare
Încheiere

*temă + semnificații
 VERSIUNE SIMPLIFICATĂ

Introducere +

Simbolismul este un curent literar apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se
caracterizează prin crearea unor stări sufletești nedefinite prin diferite mijloace ca sinestezia,
cromatica unică, muzicalitatea. Simboliștii credeau în cele trei s-uri: simbol, sugestie, sinestezie.
Temele simboliste frecvente sunt moartea văzută ca neant, oraşul sufocant, natura ostilă, starea de
spleen, de nevroză și angoasă, condiția poetului și a poeziei.
Poezia aparţine simbolismului în primul rând prin universul cromatic creat prin cuvântul
plumb. Plumbul este un metal greu, toxic, iar culoarea sa cenuşie domină atât lumea exterioară cât
și cea interioară. Plumbul devine simbolul central al poeziei și sugerează o atmosferă apăsătoare,
monotonia și moartea.
O altă trăsătură a simbolismului, prezentă în opera lui Bacovia este muzicalitatea obținută
prin repetiții la nivel fonetic, morfologic și sintactic, de exemplu vocalele închise,„ o” și „u”,
cuvântul „plumb” și structurile sintactice simetrice.
3. Prezentarea temei și a viziunii despre lume prin comentarea a două imagini sau idei poetice
Tema este condiţia poetului într-o lume fără idealuri şi artificială. Această condiție se
caracterizează prin singurătate, izolare, imposibilitatea comunicării și a evadării.
Compozițional, cele două strofe reprezintă două secvenţe lirice şi simbolizează realitatea
exterioară şi cea interioară, curpinse de o atmosferă funebră prin câmpul lexical al morții: „sicriele
de plumb”, „funerar veșmânt”, „cavou”, „coroanele de plumb”. Strofa întâi prezintă un univers
exterior cuprins de moarte, prezentat ca un imens cimitir. Lumea este toxică, împietrită, chiar și
frumusețea și gingășia, exprimată prin oximoronul „flori de plumb”. Florile sunt frumusețea lumii,
simbolizează culoarea, parfumul și gingășia. Toate acestea sunt cuprinse de monotonie și apăsare
prin imaginea florilor de plumb. Imobilizarea este sugerată și prin verbele la timpul imperfect
”dormeau” ”stam”, care arată un sfârșit continuu. Exteriorul simbolizează deci societatea artificială
și monotonă, în care eul liric simte o singurătate copleșitoare. Starea de solitudine este exprimată
prin sintagma „stam singur”, iar imaginile auditive „era vânt” şi „scârţâiau” redau frica eului liric.
A doua strofă înfăţişează cadrul interior, sufletesc, dominat de funebru prin moartea
sentimentului iubirii. Căderea definitivă în neant este sugerată prin mai multe imagini artistice.
Astfel, primul rând, „dormea întors amorul meu de plumb” sugerează așezarea inversă a mortului
care face ca învierea să nu mai fie posibilă. De asemenea, imaginea metaforică a îngerului cu ”aripi
de plumb” arată imposibilitatea de înălțare din moarte.
4. Două elemente de structură și de limbaj
Titlul „Plumb”reflectă tema sugerând cenuşiul existenţial, monotonia; prin greutate
simboliează apăsarea, sufocarea, iar prin maleabilitate lipsa valorii. Lexemul „plumb” cuprinde o
vocală adâncă închisă de câte două consoane „grele”, lucru care arată închiderea definitivă a
spaţiului existenţial.
Lirismul subiectiv susține tema textului liric, verbele la persoana I „stam” „am început”
accentuează singurătatea și neputința eului liric de a se înălța într-o lume împietrită, sufocantă.

Încheiere +