Introducere: George Bacovia este un scriitor interbelic alaturi de

Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, iar opera
sa „Plumb” aparitine simbolismului prin trasaturile specificile pe care le
detine.
R1: Poezia abordeaza o tematica simbolista: moartea si conditia
poetului damnat, sustinuta de motive literare specifice, precum: sicriu,
cavou, plumb, amor.
Totodata, opera bacoviana se incadreaza in estetica simbolista si
prin cultivarea simbolului care creaza corespondente intre planul concret
exterior si cel abstract interior sugerand stari nedefinite ( tristete,
degradarea psihicului, anxietate, apasare sufleteasca, etc..) si imagini
sinestezice. Astfel simbolul central al poeziei este „plumb” care in planul
concret reprezinta un metal greu, rece, de culoare cenusie, toxic, iar in
plan abstract sugerand stari precum apasare sufleteasca, moarte,
tristete. Cuvintele „sicriu”, „cavou” simbolizeaza lumea exterioara,
artificiala in care poetul nu se poate adapta.
Gama de culori este restransa in opera lui Bacovia, centrata pe cateve
motive tipic simboliste : uratul, monotonia, tristetea, plictisul datorita
faptului ca predomina culoarea gri si, pe baza marturiei autorului,
galbenul („In plumb vad culoarea galbena. Compusii lui dau precipitat
galben. Temperamentului meu ii convine aceasta culoare... sufletul ars
este galben. Galbenul este culoarea sufletului meu.”)
R2: Tema mortii apare foarte des in poezia bacoviana, moartea
aparand ca o senzatie de dezintegrare a materiei si a fiintei, aceasta
provocand rareori panica, fiind de obicei ca un remediu al bolii
existentiale de care sufera poetul, reprezentand un fel de evadare din
lumea pe care creatorul nu o intelege.
 Tema iubirii apare in poeziile lui bacovia intr-un mod total diferit de
lirica romantica. Femeia constituie un refugiu, insa intre cei doi nu apar
gesturi tandre, specifice unei relatii de iubire.
O prima idee ce sustine temele se desprinde inca din incipitul
textului si anume: lumea exterioara ia infatisarea unui spatiu al capvitatii,
in care totul pare a fi cuprins de un semn al mortii. De asemenea, este
accentuata singuratatea fiintei care se simte parasita intr-o lume grea,
rece, idee reliafata de repetarea substantivului „plumb”. Totodata, iese in
evidenta ideea de captivitate. Pana si florile – simbol al frumusetii, devin
un simbol al mortii, al artificialului. Aceasta idee este evidentiata prin
oximoronul „ flori de plumb”, ce accentueaza raceala si decesul. Ideea
obsedanta a mortii este conturata prin imaginile vizuale ( „cavou”,
„ sicrie”), auditive („ scartaie” , „strig”), tactile ( „era frig”).
Cea de-a doua idee poetica ce reiese din a doua strofa a poeziei este
evidentierea starii de disperare, de neputinta a fiintei care se simte
parasita si incapabila de a comunica. Metafora „amorul meu intors”
sugereaza moartea iubitei, dar si moartea iubirii, iar epitetul „intors” ne
trimite inca o data gandul de moarte. Interpretand sensul din dictionat,
„intors” reprezinta o moarte violenta, dar si refuzul comunicarii. Starea
de solitudine este accentuata prin intermediul unei imagini auditive „s-
am inceput sa-l strig”, ce sugereaza un tipat de disperare, singura reactie
umana in acel cadru al mortii.
R3: Titlul „plumb”, din punct de vedere morfologic este alcatuit
dintr-un substantiv comun. In sens denotativ, titlul este metal greu, rece,
cenusiu. In sens conotativ este simbolul central al poeziei, care creaza
corespondente in plan interior sugerand stari nedefinite precum:
anxietate, tristete, apasare sufleteasca. La nivel fonetic este alcatuit
dintr-o vocala intre doua consoane, sugerand sentimentul de incapacitate
a eului liric.
Opera este structurata pe 2 secvente poetice. Prima strofa
ilustreaza lumea exterioara axata pe ipostaza insinguratului inadaptat,
strofa a doua reprezentand lumea interiara bazate pe moartea iubirii intr-
un univers abstract.
Poezia bacoviana apartine genului liric prin prezente eului liric si a
expresivitatii limbajului. Astfel, marcile subiectivitatii eului liric sunt:
verbe la persoana I: „stam”, „am inceput”, „ sa strig” si adjectivul
pronominal posesiv „meu”.
Concluzie: In concluzie poezia “Plumb” reuseste sa transmita tema
si viziunea despre lume a geniul creator George Bacovia, prin simboluri,
figure de stil si imagini artistice.