Introducere: Lucian Blaga este unul dintre marii scriitori ai perioadei

interbelice alaturi de George Bacovia, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu si

Eugen Lovinescu, iar opera sa “ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” se
incadreaza in randul artelor poetice datorita trasaturilor pe care le
detine.
R1: Este o artă poetică, deoarece autorul își exprimă propria
concepție și viziune despre creație, procesul de creație și asupra lumii.
Prin mijloace poetice artistice sunt redate propriile idei despre poezie și
despre rolul poetului, interesul autorului este deplasat de la tehnica
poetică la relația poet-lume și poet-creație.
Opera se incadreaza in estetica modernismului prin ambiguitatea
limbajului. Echivocul lexicului este readat de catre metaforele inedite pe
care poezia le detine, metafore precum: “eu nu strivesc corola de minuni
a lumii” “intunecata zare”.
Metaforele relevatorii(“eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
“intunecata zare”), impletite cu cele plasticizante (“si-ntocmai cum cu
razele el albe luna”) indica noutatea metaforei in poezia modernista, iar
limbajul si imaginile artistice, fiind puse in relatie cu un plan filozofic,
sugereaza intelectualizarea emotiei, trasatura tipic modernista.
Opera prezinta influente expresioniste: exacerbarea eului creator
( repetitia pronumelui “eu” de 5 ori), sentimentul absolutului,
interiorizarea si spiritualizarea peisajului si tensiunea lirica. Acestea sunt
realiafate de catre faptul ca opera prezinta lumea exterioara din
perpectiva strict subiectiva, distorsionata intentionat pentru a crea
momente emotionale care sa transmita idei si stari de spirit.
 R2: Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în fața marilor taine
ale universului: cunoașterea lumii în planul creației poetice este posibilă
numai prin iubire.
Poezia este un act de creație, iar iubirea o cale de cunoaștere a
misterelor lumii prin trăirea nemijlocită a formelor concrete.
Prima secvență reia titlul, poetul dorind să aprofundeze ideea
centrală a textului, referitoare la atitudinea creatorului în fața misterelor
lumii. Apariția verbul la forma negativă „nu ucid”, în relație de
coordonare cu verbul „nu strivesc”, nuanțează și mai mult intenția lui de
a nu distruge misterele universului. „Mintea” devine simbolul cunoașterii,
al înțelepciunii poetice și practic, artistul accentuează încă odată că nu
distruge tainele lumii, și, prin cunoașterea luciferică, sporește
semnificația acestora, iar „calea mea” este echivalentă aici cu destinul
poetic asumat.
Metaforele enumerate surprind temele majore ale creației poetice,
imaginate ca petalele unei corole uriașe care adăpostește misterul lumii:
„flori” (viața efemeritatea, frumosul), „ochi” (cunoașterea, contemplația
poetică a lumii), „buze” (iubirea, rostirea poetică), morminte (tema
morții, eternitatea)
A doua secvență, mai amplă, se construiește pe baza unor relații de
opoziție: eu-alții: „lumina mea” - „lumina altora”. Metafora luminii,
inclusă în titlul volumului de debut, sugerează cunoașterea. Apare
antiteza între cele două tipuri de cunoaștere, aceasta fiind subliniată
foarte clar prin conjuncția adversativa „dar”. Poetul isi doreste sporirea
tainelor universului, cunoasterea luciferica, in timp ce altii vor sa le
descopere rapindu-le frumusetea, cunoasterea paradisiaca.
 Verbele la timpul prezent plasează eul poetic într-o relație definită
cu lumea, care stă sub semnul misterului („nu sugrum”, „nu strivesc”,
„nu ucid”).
R3: Titlul conține o metaforă revelatorie care semnifică idea
cunoașterii luciferice. Pronumele personal „eu” este așezat în fruntea
operei, exprimând propria atitudine a poetului, de a proteja misterele
lumii, izvorâtă din iubire. Verbul la forma negativă „nu strivesc” exprimă
refuzul cunoașterii de tip rațional și opțiunea pentru cunoașterea
luciferică. Metafora revelatorie „corola de minuni a lumii”, imagine a
perfecțiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de întreg, semnifică
misterele universale.
Un alt element de structura modernist care apare în această operă
este reprezentat de structura operei, acesta fiind o construcție monobloc,
care încălca convențiile și regulile clasice de prozodie. Forma moderna
este o eliberare de rigorile clasice, o cale directă de transmitere a ideii și a
sentimentului poetic. Este folosită tehnica ingambamentului, majoritatea
versurilor începând cu litere mici, idea primului vers, continuand si in
urmator. Poezia este alcătuită din 20 de versuri libere, al căror ritm
interior redă fluxul ideilor.
Concluzie: Prin urmare poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii” de Lucian Blaga este o artă poetică modernă in care misterul este
substanța originară și esențială a poeziei.