Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Planuri de nursing
Rădoi Sorina
AMG 3
ANATOMIA SI FIZIOPATOLOGIA
APARATULUI LOCOMOTOR
Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul muscular,
care asigura sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos: reprezinta totalitatea oaselor din corp in nr. de 200 (partea
pasiva a aparatului locomotor), legate intre ele prin articulatii
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului
uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare; au
proprietatea de a rezista la: presiune, tractiune, torsiune
Rolul oaselor in organism:
determina forma corpului, iar impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura
suportul partilor moi;
participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia
craniana, canalul vertebral, cutia toracica, bazinul );
sunt organe ale miscarii pentru ca a participa la formarea articulatiilor si
servesc ca punct de insertie pentru muschi;
maduva rosie (din epifizele oaselor lungi, oasele late si scurte) are rol in
hematopoeza; depozit de substante fosfor- calcice, pe care organismul le
poate mobiliza la nevoie (sarcina).
STRUCTURA OASELOR (SCHELETUL GAMBEI)
TIBIA: este un os lung, medial si cel mai voluminos alcatuit din:
EXTREMITATEA SUPERIOARA (proximala ): este mai voluminoasa, alcatuita din:
doua mase osoase proeminente numite condili tibiali: condilul tibial
medial si condilul tibial lateral
fete articulare (mediali si laterali, superioare, inferioare) a condililor
tibiali, care corespund cu condilii femurali corespunzatori, participa la
realizarea articulatiei genunchiului
eminenta intercondiliana, plasata intre fetele articulare ale condililor
tibiali
tuberculii intercondilieni la extremitatile mediala si laterala ale
eminentei intercondiliene
ariile intercondiliene anterioara si posterioara
la nivelul zonei intercondiliene se insera ligamentele incrucisate ale
articulatiei genunchiului;
fata articulara fibulara; in partea postero-laterala a condilului lateral
tibial la acest nivel extremitatea proximala a tibiei se articuleaza cu capul
fibulei (articulatia tibio-fibulara proximala)
CORPUL TIBIEI: - prezinta trei fete si trei margini (este triunghiular pe sectiune);
fata mediala: situata antero-medial, este lata, neteda si subcutanata pe
toata intinderea, la nivelul careia se insera tendoanele muschilor croitor,
gracilis si semitendinos prin intermediul unei formatiuni fibroase
fata laterala: - situata antero-lateral, acoperita de m. din loja anterioara
a gambei;
fata posterioara: - este mai lata in 1/3 partea superioara unde prezinta
o creasta cu directie oblica infero-medial, numita linia m. solear (originea
muschiului omonim)
marginea mediala: rotunjita, mai evidenta inferior, pe ea se insera fascia
crurala (a gambei)
marginea interosoasa: este marginea laterala a corpului tibiei, serveste
pentru insertia membranei interosoase (aceasta membrana fibroasa se
intinde la nivelul gambei intre marginile interosoase ale tibiei si fibulei)
marginea anterioara: situata subcutanat (palpabila), prezinta la
extremitatea ei superioara tuberozitatea tibiei pe care se insera ligamentul
patelar si lateral de tuberozitate se afla un tubercul (Gerdy) pentru insertia
tractului iliotibial si muschiul tibial anterior
EXTREMITATEA INFERIOARA (distala):
este mai putin voluminoasa; are aspect prismatic triunghiular, cu 3 fete:
anterioara, mediala si posterioara
fata laterala a epifizei distale a tibiei prezinta incizura fibulara; la acest
nivel tibia se articuleaza cu fibula formand articulatia tibiofibulara distala
fata mediala se continua inferior cu maleola mediala; aceasta fata este
subcutanata si poate fi palpata: pe fata posterioara a maleolei tibiale se
gaseste santul maleolar; pe viu, santul retromaleolar medial este
transformat intr-un canal osteofibros prin care trec:
tendoanele muschilor: lung flexor al degetelor, tibial posterior si lung
flexor al halucelui
manunchiul vasculonervos posterior al gambei: artera tibiala si
posterioara, venele satelite, nervul si vase limfatice
pe fata laterala a maleolei tibiale se gaseste fata articulara maleolara
sau MALEOLA TIBIALA , pentru osul talus
FIBULA (PERONEUL): - este osul lung si subtire, lateral al scheletului gambe
format din:
EXTREMITATEA PROXIMALA
Capul fibulei; poate fi palpat la aproximativ 2 cm. infero-lateral de articulatia
genunchiului prezinta:
medial - fata articulara a capului fibulei pentru articulatia tibiofibulara
superioara
postero-superior - varful capului fibulei pe care se insera muschiul
biceps femural si ligamentul colateral fibular al articulatiei genunchiului
Colul fibulei - la limita dintre cap si corp; - la acest nivel nervul fibular (peronier)
comun
Corpul fibulei: prezinta 3 fete si 3 margini
fata lateral: orientata antero-lateral, la acest nivel au origine m. Fibulari
fata mediala: (extensoare) - serveste pentru originea muschilor:
extensor lung al degetelor, extensor lung al halucelui si peronier al treilea
fata posterioara: este acoperita de m. lojei posterioare a gambei se
gaseste creasta mediala
marginea anterioara: desparte fetele laterala si mediala ale corpului
fibulei; distal se bifurca si delimiteaza intre liniile de bifurcatie o zona
triunghiulara subcutanata, la acest nivel se insera septul intermuscular
anterior al gambei
marginea posterioara: desparte fetele laterala si posterioara ale fibulei si
se insera septul intermuscular posterior al gambei
marginea interosoasa: este situata intre marginea anterioara si creasta
mediala, serveste pentru insertia membranei interosoase a gambei
EXTREMITATEA INFERIOARA: - se continua inferior, in partea laterala, cu maleola
PERONIERA (fibulara), mai voluminoasa si situata la un nivel inferior fata de
maleola mediala; fata mediala a acesteia se numeste fata articulara maleolara si
serveste pentru articulatia cu osul talus
CAPITOLUL II
NOTIUNI DE FIZIOPATOLOGIE IN FRACTURA DE GAMBA
DEFINITIE: reprezinta intreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os,
produsa in urma unui traumatism. Focarul de fractura este un proces de patologie
complex care antreneaza intreg organismul, deci este o boala generalizata
(dereglari post-traumatice generale) declansate mai ales prin intermediul S.N.
ETIOLOGIE:
se intalnesc mai frecvent la barbati comparativ cu femeile si copii, iar la
persoanele varstnice fracturile gambei se produc datorita traumatismelor
minore comparativ cu adultul din cauza demineralizarii.
CLASIFICARE:
In functie de modul de actiune al agentului traumatic:
Fracturile directe: sunt cele mai frecvent intalnite in accidentele de trafic, acestea
se produc de regula la locul de actiune a fortei mecanice (soc violent, zdrobiri,
compresiune).
Fracturile indirecte: sunt intalnite frecvent in accidentele de sport, fractura
producandu-se in alt loc decat sediul unde actioneaza agentul traumatic.
Traiectele fracturii pot fi:
spiroide, oblice, transversale, bifocale, cominutive.
In cazul fracturilor ce intereseaza doar tibia mecanismele de
producere sunt:
traumatism direct pe fata externa a gambei, producand o fractura
transversala sau cominutiva
indirect prin torsiune care produce o fractura spiroida – o fractura
aparent izolata a treimii superioare a fibulei poate fi asociata cu o fractura
de maleola tibiala, fractura Maisonneuve. In acest caz pentru certitudinea
diagnosticului este necesara radiografia fata si profil a gleznei.
fractura de 'oboseala' (de stres) care de asemenea se intalneste la
alergatorii de lunga distanta – de obicei acest tip de fractura este situat
deasupra articulatiei tibiofibulare distale.
SIMPTOME:
Semne generale ale socului traumatic:
agitatie, anxietate, sau inconstient, indiferent la ce se intampla in jur
paloare, cianoza a patului unghial si la nivelul buzelor, transpiratii reci,
vascoase
stare de soc mai ales in accidentele importante
afectarea starii generale se produce mai frecvent in fracturile membrului
inferior, in fracturile deschise atat la nivelul membrului superior cat si
inferior, in politraumatisme cand au loc si alte leziuni viscerale
hipotensiune arteriala, tahicardie, respiratie paroxistica, polipnee cu
tahipnee
oligurie pana la anurie
sete intensa
Semnele locale ale fracturii pot fi semne de probabilitate si de certitudine.
Semnele de probabilitate:
durere in punct fix insotita de impotenta functionala, accentuata
la mobilizarea fragmentelor.
impotenta functionala este totala, accidentatul neputand ridica piciorul
de pe planul patului.
tumefactia zonei insotita de deformarea regiunii
echimoze tardive la nivelul fracturii
edem, cresterea temperaturii locale
pozitie vicioasa prin deplasarea fragmentelor precum si prin scurtarea
segmentului respectiv; membrul respectiv este tinut in rotatie externa si
adductie si este mai scurt decat cel sanatos.
Semnele de certitudine confirma prezenta fracturii:
mobilitate anormala – prezenta unei miscari unde aceasta nu trebuia sa
existe
crepitatii osoase –se percep la auz si pipait
intreruperea continuitatii osoase
intransmisibilitatea miscarilor - imprimarea unei miscari segmentului
distal de fractura nu este transmisa la segmentul situat proximal de fractura
datorita intreruperii parghiei osoase.
DIAGNOSTIC:
Este sustinut pe baza Radiografia (fata, profil) - descrie tipul de fractura, cu sau
fara deplasare (mai frecventa la copii), precizeaza directiei si formei traiectului de
fractura (simpla sau cominutiva) si a deplasarii fragmentelor; cuprinde obligatoriu
articulatia gleznei si genunchiului.
Semnele clinice, semne de probabilitate: durere, impotenta functionala,
diformitati, echimoze, tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale.
Semne de certitudine: mobilitate anormala in focar, perceperea palpatorie de
crepitatii osoase la mobilizarea membrului afectat, netransmiterea miscarilor
distal de focarul de fractura, intreruperea continuitatii osoase.
COMPLICATII:
fractura deschisa de gamba
complicatii vasculare ale membrului afectat pot determina gangrena
piciorului
leziunile vasculare pot fi insotite de leziuni nervoase
poate sa apara sindromul de compartiment ca urmare a hemoragiei si
edemului in spatiul fascial inchis; acest sindrom netratat duce la fibroza si
retractia musculaturii lojei interesate.
complicatii tardive: intarzieri de consolidare dificila, pseudartroza,
calusuri vicioase, scurtari, unghiulari si decalaje.
TRATAMENT MEDICAL
tratamentul incepe cu primul ajutor la locul accidentului.
imobilizarea provizorie a focarului de fractura are drept obiective:
calmarea durerii
prevenirea aparitiei complicatiilor (deschiderea focarului de fractura,
hemoragia, sectionarea nervilor).
imobilizarea provizorie este precedata de degajarea membrelor,
dezbracarea acestora prin sacrificarea imbracamintei (taiere la incheieturi).
Tratamentul definitiv: se aplica in functie de tipul de fractura si
cuprinde: tratamentul ortopedic, osteosinteza si fixator extern.
TRATAMENTUL ORTOPEDIC: este recomandat in fracturile fara deplasare sau
fracturile transversale cu deplasare si cuprinde reducerea sub anestezie a fracturii
transversale care devine stabila si imobilizarea in aparat gipsat femuropodal.
Pentru a evita complicatiile circulatorii pacientul trebuie supravegheat in primele
24 de ore, fractura trebuie verificata radiologic imediat dupa reducere apoi
saptamanal pana la 3-4 saptamani iar ulterior lunar pana la consolidare.
Mobilizare cu ajutorul carjelor axilare si se permite sprijinul progresiv dupa o luna.
TRATAMENT prin OSTEOSINTEZA:
se aplica in cazul fracturilor instabile in treimea medie utilizandu-se tijele
Kuntscher centromedulare cu alezaj
pentru fracturile cominutive, fracturile treimii proximale sau a celei
distale ca si fracturile in dublu etaj se recomanda tija centromedulara
zavorata sau se poate utiliza osteosinteza cu placa si suruburi sau tije
elastice (Ender, Rush)
TRATMENT CU FIXATOR EXTERN:
se recomanda in fracturile deschise unde se impune si o debridare
atenta si in fracturile cominutive unde tija Kuntscher singura nu asigura
suficienta stabilitate.
CAZ I
TRATAMENT:
BIBLIOGRAFIE
Compediu de anatomie si fiziologie - Victor Papilian si prof. dr. Ion Albu editia a
XI-a, editura BIC ALL 2003