CAPITOLUL II

ANATOMIA SI BIOMECANICA GENUNCHIULUI

II.1. Repere anatomice
II.1.1.Suprafete articulare

Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor

care leaga coapsa de gamba, articulatia genunchiului fiind cea
mai mare articulatie a corpului. Suprafetele articulare sunt
reprezentate de: epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara
a tibiei, si fata dorsala a patelei. Epifiza inferioara a femurului
prelungeste corpul la partea lui distala. Ea prezinta doua
proeminente, condilii femurali lateral si medial. In partea
anterioara a epifizei se afla o suprafata articulara pentru rotula,
fata patelara. Condilii sunt despartiti posterior de o depresiune,
fosa intercondiliana, in care se insera ligamentele incrucisate ale
articulatiei genunchiului. Pe fata mediala a condilului medial si
laterala a condilului lateral se afla doua proeminente, epicondilii,
medial si lateral, pe care se insera ligamentele colaterale, tibial si
fibular, ale articulatiei genunchiului .Condilii femurali difera ca
aspect si dimensiuni astfel:

condilul medial, este mai voluminos si mai coborat decat cel

lateral; datorita acestei dispozitii femurul creeaza cu tibia un
unghi deschis lateral de 170 - 175;
curbura suprafetelor articulare a condililor variaza astfel:
curbura descrisa anterior corespunde unui cerc cu raza de 43
mm, iar posterior, unui cerc cu raza de 17 mm, descriind astfel o
curburaspirala cu raza descrescand dinainte spre inapoi.
Rotula (patela) este un os scurt triunghiular, situat pe fata
anterioara a genunchiului.
Fata anterioara vine in contact

cu tegumentul si se poate palpa. Fata posterioara corespunde in

articulatia genunchiului fetei patelare a femurului. La nivelul
rotulei se insera tendonul cvadricipital si tendonul rotulian.

Epifiza superioara a tibiei este voluminoasa si usor

curbata posterior. Este formata din doi condili (medial si lateral).
Fiecare condil prezinta cate o fata articulara superioara pentru
condilii femurali. Intre cele doua suprafete articulare se gaseste o
proeminenta osoasa, eminenta intercondiliana(spina tibiei).
Anterior si posterior de eminenta, se afla cate o depresiune, aria
intercondiliana anterioara (se insera ligamentul incrucisat
anterior) si aria intercondiliana posterioara (se insera ligamentul
incrucisat posterior). Pe fata anterioara a extremitatii superioare a
tibiei se afla o proeminenta, tuberozitatea tibiei. Lateral de ea se
afla tuberculul Gerdy. Din studiul formei suprafetelor articulare ale
femurului si tibiei, se constata ca acestea sunt incongruente.
Incongruenta dintre ele este corectata partial de catre
meniscurile intraarticulare.
Genunchiul

Meniscurile
intraarticulare sunt
doua
formatiuni
fibrocartilaginoase, dezvoltate la periferia suprafetelor articulare
ale condililor tibiali. Astfel se gaseste un menisc lateral si unul
medial. In sectiune verticala meniscurile au forma triunghiulara si
prezinta:
- o fata superioara concava, in raport cu condilul femural
respectiv;
-

o fata inferioara plana, in raport cu condilul tibial;

o baza prin care adera la capsula articulara;

Fiecare se insera prin cate doua extremitati (anterioara si

posterioara) in aria inter-condiliana corespunzatoare. Extremitatile
anterioare ale celor doua meniscuri sunt unite prin ligamentul
transvers al genunchiului. Meniscul medial se aseamana cu litera

'C', iar meniscul lateral are forma unui inel, distanta dintre cele
doua extremitati fiind mai mica.
Meniscul lateral, spre deosebire de cel ingust este mai ingust, dar
mai gros la periferie. Datorita acestei conformatii ele pot fi mobile
in deplasandu-se odata cu condilii femurali pe suprafetele
articulare ale condililor tibial. Aderenta lor la capsula imparte
cavitatea articulara intr-un etaj suprameniscal si altul
inframeniscal.

II.1.2.Mijloace de unire
Capsula articulara se insera superior pe femur si inferior pe
tibie, prezentand anterior un orificiu pentru patela. Traiectul
insertiei pe femur este sinuos, plecand superior de pe
fata trohleara, coborand pe condilii femurali si apoi inferior de
epicondili, pe care ii lasa extra-capsular si ajungand posterior
in fosa intercondiliana. La nivelul acestei fose, capsula se
intrerupe si fibrele ei fuzioneaza cu ligamentele incrucisate.
Capsula prezinta mici orificii pentru prelungirile sinovialei. Ea
adera la meniscuri fiind mai subtire in partea suprameniscala.
Este formata din fibre longitudinale situate la exterior si din fibre
transversale si oblice situate profund. Anterior este mai subtire, la
acest nivel gasindu-se ligamentul rotulian, iar posterior este mai
densa,
in
special
in
dreptul
condililor.
Ligamentul patelei (rotulian) se intinde de la patela la
tuberozitatea anterioara a tibiei si reprezinta filogenetic tendonul
terminal al muschiului cvadriceps, separat de tibie prin bursa
pretibiala. De la marginile sale laterale pleaca formatiunile
aponevrotice de intarire ale capsulei, expansiunile muschiului
cvadriceps si retinaculele patelei, medial si lateral.
Ligamentul Winslow (posterior) se gaseste pe fata
posterioara a articulatiei si este alcatuit dintr-o portiune mijlocie si
doua portiuni laterale. El trece ca o punte peste scobitura
intercondiliana.. Portiunea mijlocie se condenseaza in doua
fascicule fibroase: ligamentul popliteu oblic , ligamentul popliteu
arcuat

. Ligamentul popliteu oblic este de fapt tendonul recurent al

muschiului semimembranos pe scara filogenetica, caci se
desprinde din partea distala a muschiului omonim ca sa se insere
pe calota fibroasa a condilului lateral, avand o directie oblica de
jos
in
sus
si
dinauntru
in
afara.

Ligamentul popliteu arcuat are de cele mai multe ori forma

unei arcade fibroase cu cavitatea proximala pornind de pe
condilul lateral spre fosa intercondiliana. De pe marginea
convexa, distala a arcadei porneste retinaculul ligamentului
arcuat care se insera pe capul peroneului. Portiunea mijlocie a
ligamentului Winslow este perforata de un numar apreciabil de
vase si nervi.
Ligamentul colateral fibular se insera proximal pe epicondilul
lateral femural, iar distal pe portiunea laterala a peroneului.
Marginea sa posterioara este in raport cu tendonul bicepsului
femural cand marginea sa centrala da nastere unei expansiuni
fibroase. Fata superficiala vine in contact cu fascia lata, iar cea
profunda cu tendonul muschiului popliteu, meniscul lateral si
artera articulara supero-interna.
Ligamentul colateral tibial are forma unui triunghi cu baza
spre rotula si varful spre meniscul articular medial. Se insera
proximal pe epicondilul medial femural, iar distal pe partea
superioara a fetei mediale a tibiei. Acest ligament este de fapt
format din trei unitati functionale:
- prima sub forma de fibre verticale este superficiala si
reprezinta portiunea cea mai rezistenta
- a doua formata din fibre oblice descendente femuromeniscale este mai profunda, nu-mita si ligamentul capsular
mijlociu al lui Slocum si Larsen (ligamentul meniscofemural);

- a treia unitate functionala are fibrele orientate oblic

ascendent, urca de la tibie spre meniscul medial si spre partea
posterioara a capsulei. Portiunile profunda si superficiala ale
acestui ligament se opun atat forteior de rotatie cat si celor care
tind sa puna genunchiul in valgus.
Ligamentele incrucisate se gasesc dispuse profund in
scobitura intercondiliana si in traiectul lor se incruciseaza. In
functie de dispozitia si insertia lor tibiala distingem un ligament
incrucisat anterior si unul posterior. Desi situate profund aceste
ligamente sunt extraarticulare, deoarece se afla in afara
membranei sinoviale.
Ligamentul incrucisat anterior se insera proximal pe
portiunea posterioara a condi-lului lateral, iar distal pe suprafata
prespinala a tibiei si partea antero-interna a spinei tibiale, adica
pe aria intercondiliana anterioara si partea antero-mediala a
eminentei intercondiliene. Directia sa este orientata oblic interior,
anterior si medial.
Ligamentul incrucisat posterior se insera proximal pe
portiunea posterioara a condilului medial si pe partea anterioara
a fetei intercondiliene a condilului medial. De aici are o
directie oblica spre interior, posterior si lateral ca sa se insere
distal pe suprafata retrospinala a tibiei, adica pe aria
intercondiliana posterioara. Insertiile tibiale ale acestor ligamente
se situeaza anterior de insertia anterioara si posterior de insertia
posterioara
a
cornurilor
meniscale.
In
extensie
la
nivelul ligamentului incrucisat anterior, anumite fascicule se
relaxeaza, pe cand altele sunt contractate.
In partea sa anterioara, capsula articulara este intarita de
trei formatiuni aponevrotice: fascia genunchiului expansiunea
cvadricipitala cu retinaculele si aripioarele patelei.
Fascia genunchiului acopera articulatia ca un manson si
se continua in sus cu fascia lata, iar in jos cu cea
femurala. Partea laterala a fasciei este intarita de tractul
iliotibial.

Expansiunea cvadricipitala este o lama fibroasa ce se

desprinde din tendoanele terminale ale muschiului cvadriceps,
acopera articulatia si se fixeaza pe circumferinta epifizei
proximale a tibiei. Ea este intarita pe partile laterale de doua
formatiuni: retinaculele patelei, medial si lateral.
Aripioarele patelei sunt doua formatiuni fibroase intinse in
plan orizontal si acoperite de expansiunea cvadricipitala. Ele se
insera pe marginile patelei si pe condilul femural respectiv (fata
cutanata). Retinaculele verticale pot fi comparate cu niste sine ce
conduc miscarile patelei, iar aripioarele patelei cu niste frauri.
Sinoviala articulatiei genunchiului este vasta si considerata
a fi cea mai complicata sinoviala articulara.
Anterior, pleaca de la limita cartilajului articular al trohleei
si condililor femurali, urca sub tendonul muschiului cvadriceps
alcatuind bursa suprapatelara, apoi se reflecta in jos terminanduse la limita cartilajului articular de pe patela. In continuare trece
peste corpul adipos infrapatelar si se insera anterior de
ligamentul incrucisat anterior. Lateral se insera pe marginile
cartilajului articular de la nivelul condililor femurali si tibiali,
inferior de ligamentele colaterale tibial si fibular, formand
fundurile de sac sinoviale. In continuare se reflecta pe capsula, pe
care o captuseste, intrerupandu-se la marginea superioara a
menis-curilor si reluandu-si traiectul sub cea inferioara.
Posterior sinoviala captuseste capsula si se insera la limita
dintre cartilajul articular si condili, pana la insertia ligamentului
incrucisat posterior. Fundurile de sac sinoviale sunt mai
numeroase la articulatia genunchiului, decat in alte articulatii
(fundul de sac subpopliteu, sub-cvadricipital, subgastrocnemian
medial).

II.1.3. Raporturile articulatiei genunchiului.

,

Articulatia genunchiului vine in raport:

- anterior cu :

- portiunea distala a muschiului cvadriceps;

- fascia genunchiului;
- expansiunea cvadricipitala si aripioarele
patelei;
- piele.
- posterior cu :

- continutul fosei poplitee;

- originea muschilor gastrocnemieni;

-tendoanele de insertie ale muschilor biceps

femural, semitendinos, semimembranos, popliteu,
plantar.

- lateral si medial cu :

- retinaculele patelei;
- tractul iliotibial
- muschii

biceps

femural,

croitor,

drept femural.

II.1.4.Muschii articulatiei genunchiului

Inainte de a trece la analiza biomecanicii articulatiei
genunchiului vom prezenta elementul activ, musculatura, care pe
langa cele doua elemente pasive, extremitatile osoase si capsula
cu ligamentele, meniscurile si sinoviala, alcatuiesc acel tot unitar
care este articulatia genunchiului. Muschii motori ai articulatiei
genunchiului se impart in functie de miscarile determinante in:
flexori, extensori, rotatori laterali (externi) si rotatori mediali
(interni).
Muschii flexori ai articulatiei genunchiului sunt:

muschiul biceps femural;

muschiul semitendinos;

muschiul semimembranos;

muschiul croitor;

muschiul popliteu.
Muschii extensori ai acestei articulatii sunt:

muschiul cvadriceps femural;

-

muschiul tensor al fasciei lata.

Muschii rotatori laterali sunt reprezentati de:

-

muschiul semitendinos;

muschiul semimembranos;

muschiul drept intern;

muschiul croitor;

muschiul popliteu;

muschiul gastrocnemian.

Muschiul biceps femural se gaseste in portiunea posterolaterala a coapsei si se intinde intre ischion si peroneu, avand
doua capete de insertie proximala (unul lung, de origine pelviana
si altul scurt, de origine femurala) si o insertie distala unica, care
se insera pe epifiza proximala a peroneului. Inervat de nervul
ischiadic, muschiul biceps femural are actiunea de flexie a
gambei pe coapsa, dar si de extensie a coapsei pe bazin. Se
apreciaza faptul ca, daca coapsa este flectata pe gamba
muschiul biceps femural imprima gambei o usoara miscare de
rotatie laterala.

Muschiul semitendinos are o dispozitie superficiala in

portiunea postero-mediala a coapsei si se intinde de la
tuberozitatea ischiatica la tibie, fiind tendinos in portiunea sa
distala. Tendonul de insertie distala se insera pe fata mediala a
epifizei proximale a tibiei, contribuind cu tendoanele muschilor
croitor si gracilis la formatiunea aponevrotica a complexului fibros
laba gastei (pes anserinus). Inervat de nervul ischiadic, muschiul
semitendinos este un flexor al gambei pe coapsa si un extensor al
coapsei pe bazin. Cand genunchiul este flectat, actioneaza si ca
rotator medial (intern), fiind in aceasta functie antagonist al
muschiului biceps femural.
Muschiul semimembranos se gaseste profund, in portiunea
postero-mediala a coapsei si isi are originea pe tuberozitatea
ischiatica. Se insera prin trei fascicule distale: fasciculul
descendent care se fixeaza pe partea posterioara a condilului
femural medial, fasciculul orizontal care inconjoara condilul
medial al tibiei si se termina pe partea antero-laterala a acestuia,
fasciculul recurent care formeaza ligamentul popliteu oblic al
articulatiei genunchiului. Inervat tot de nervul ischiatic are
aceeasi actiune ca si a muschiului semitendinos, flexor al gambei
pe coapsa si al coapsei pe bazin, rotator medial al genunchiului
flectat.
Muschiul croitor reprezinta cel mai lung muschi al corpului
omenesc, cu o pozitie superficiala si se dispune intre spina iliaca
antero-superioara pana la laba gastei de pe fata mediala a epifizei
proximale a tibiei, unde se insera tendonul sau terminal impreuna
cu ten-doanele muschilor gracilis si semitendinos. In acest lung
traiect muschiul croitor incruciseaza in diagonala fata anterioara
coapsei. Muschiul este inervat de nervul femural. Este flexor al
gambei pe coapsa si flexor al coapsei pe bazin. Sinergist cu
muschiul psoas iliac si cu muschiul drept femural, el actioneaza
in mers la flexia coapsei pe bazin. Roteaza coapsa lateral si
gamba medial. Avand punct fix pe tibie este rotator al bazinului
pe partea opusa, flectandu-1 pe coapsa.
Muschiul popliteu este un muschi de forma triunghiulara,
lat si scurt ce se gaseste pe planse i flecteaza genunchiul,
actiunea lor depinzand de pozitia bazinului. Cu cat muschii

posteriori ai coapsei sunt mai intinsi prin flexia bazinului, cu atat

eficacitatea lor ca flexori ai genunchiului creste. Acest proces se
vede clar in actiunea de catarat. Extensia genunchiului mareste
actiunea acestor muschi in miscarea lor de flexie a bazinului.
Daca coapsa este maximal extinsa, actiunea de flexie a
genunchiului este mai redusa.

Muschiul cvadriceps femural este situat pe fata anterioara

a coapsei si format proximal din patru fascicule izolate, reunite
distal intr-un puternic tendon care se insera pe rotula. Cele patru
componente musculare sunt: dreptul femural, vastul lateral,
vastul medial si vastul intermediar. Muschiul drept femural este
biarticular, inserandu-se proximal pe spina iliaca antero-inferioara
si pe spranceana cotiloida pe punctul ei superior . Intregul muschi
cvadriceps este inervat de ramurile nervului femural. Este cel mai
puternic extensor al gambei, fiind prin muschiul drept femural si
flexor al coapsei pe bazin sau invers, al bazinului pe coapsa,
precum si activ tensor al sinovialei articu latiei genunchiului.

II.2. Biomecanica articulatiei genunchiului

Din punct de vedere biomecanic genunchiului i se pot distinge

patru tipuri de structuri: portante, de fixare, de alunecare si care
participa la miscari active ale genunchiului.
a) Structuri portante:
-

extremitatea inferioara a femurului;

extremitatea superioara a tibiei;

fata posterioara a rotulei.

b) Structuri de fixare:
-

capsula articulara;

ligamentele de intarire:

ligamentul patelei (rotulian);

ligamentul Winslow (posterior) - ligamentul popliteu

oblic,
- ligamentul popliteu

arcuat;
- ligamentul colateral fibular (lateral);
- ligamentul colateral tibial (medial);
- ligamentele incrucisate - ligamentul incrucisat anterior,
- ligamentul incrucisat posterior;
c) Structuri de alunecare:
- meniscurile articulare - meniscul lateral;
- meniscul medial;
- sinoviala - fundul de sac subcvadricipital
- corpul adipos Hoffa;
d) Structuri care participa la miscari active ale genunchiului:
- Flexori - principali

- bicepsul femural (biceps femoris);

- semimembranosul

(semimembranosus);
- semitendinosul (semitendinosus);
- gemenii (gastrocnemius);
- accesori

- gemenii (gastrocnemius);
- popliteul (popliteus);

- plantarul (plantarus);
- croitorul (sartorius);
- dreptul intern (gracilis), activ pe
genunchiul aflat in usoara flexie

- Extensori - principali
femoris);

- cvadricepsul

(cvadriceps

- accesori - tensorul
fasciei
lata
(tensor
fasciae latae), cand genunchiul este extins are deja un grad de
extensie
- Rotatori externi - bicepsul femural;
- tensorul fasciei lata, cand genunchiul
este extins;
- cvadricepsul, prin vastul lateral;
- Rotatori interni

semimembranosul;
popliteul;

- muschii
'labei
(semitendinosul, croitorul si dreptul intern).

de

gasca'

Genunchiul este format din trei articulatii,

dintre care articulatia femuro-tibiala si articulatia
femuro-patelara participa la miscarile sale, in timp
ce articulatia tibio-peroniera superioara (o artrodie
stransa, care nu permite decat mici miscari de
alunecare), participa la miscarile gleznei.
II.2.1. Biomecanica articulatiei femuro-patelara.

Rotula este atasata de tibie prin ligamentul rotulian si

aluneca pe suprafata trohleei femurale. Pornita din pozitia de
hiperextensie, de deasupra suprafetei articulare (unde o duce
contractia cvadricepsului), ea intra in contact cu femurul prin
treimea ei inferioara, la inceputul flexiei prin treimea medie, intre
30-600 si pe fata articulara superioara, de la 60. Cursa ei descrie
o curba usoara in plan frontal cu concavitate externa. Dar rotula
poate avea si un traiect ascendent, usor oblic la inceput, pentru
ca sa ajunga deasupra trohleei si sa se indrepte in afara, pentru a
se deplasa deasupra condilului femural extern. In plan sagital
rotula se deplaseaza pe o distanta doua ori mai mare decat
lungimea sa. Verticala si paralela cu femurul in extensie, rotula
devine orizontala cu fata articulara, privind in sus, in flexie
maxima. Aceasta translatie circumferentiala se face in jurul axului
de flexie a articulatiei genunchiului. Deplasarea este posibila
datorita conexiunilor destul de intinse pe care rotula le are cu
femurul. In jurul rotulei, capsula articulara formeaza trei funduri
de sac, unul cvadricipital si doua latero-rotuliene, care se modifica
in cursul flexiei. Atasata de tibie prin puternicul ligament rotulian
inextensibil, in cursul miscarii de flexie, rotula sufera o trans-latie
circumferentiala in plan sagital si fata de tibie.
Translatia se desfasoara in lungul unui arc de cerc cu centrul
situat la nivelul tuberozitatii tibiale anterioare, a carei raza este
egala cu lungimea ligamentului rotulian. Misca-rile de rotatie ale
tibiei antreneaza si deplasarea rotulei. Rotatia interna, prin
deplasarea condililor, antreneaza rotula in afara. Rotatia interna
automata din cursul flexiei genunchiului reuseste astfel sa
alinieze aparatul extensor,desfiintand unghiul deschis in afara ce
exista in plan frontal intre tendonul cvadricipital si ligamentul
rotulian. In cursul rotatiei externe a tibiei, rotatia interna a
condililor femurali va antrena rotula intr-o deplasare pe aceeasi
parte.

II.2.2. Biomecanica articulatiei femuro-tibiala.

Articulatia femuro-tibiala are un singur grad de libertate,
prezentand doua miscari principale in plan sagital, flexia si
extensia, gambei pe coapsa. Secundar exista si o a doua directie
de miscare, rotatia axiala, mult mai redusa ca amplitudine.

Articulatia femurotibiala functioneaza ca o parghie de gradul III

atunci cand intregul membru inferior actioneaza ca un lant
cinematic deschis. In schimb cand membrul inferior actioneaza ca
un lant cinematic inchis, articulatia femuro-tibiala. functioneaza
ca o parghie de gradul I, cu punctul de sprijin intre forta si
rezistenta.
Genunchiul este o articulatie cu un singur grad de libertate,
realizand o parghie de gradul III, cu forta intre punctul de sprijin si
cel de rezistenta. Alcatuirea sa ii confera posibilitatea miscarilor
de flexie-extensie cat si miscari limitate de rotatie si inclinatie
laterala.
Miscarea de flexie-extensie se face, teoretic, in jurul unui
ax transversal orizontal, care trece prin cele doua tuberozitati
condiliene ale femurului si care, din cauza valgusului fiziologic,
formeaza un unghi de 81 cu axul diafizei femurale si de 93 cu
cel al diafizei tibiale. In realitate, datorita volutei condiliene,
flexia-extensia se desfasoara in jurul unui ax care se deplaseaza
in sus si inapoi in flexie si in sens invers, in extensie. Pornind de la
o extensie de 180, flexia activa atinge o amplitudine de 120
(cand soldul este extins) pana la 140 (cand soldul este flectat),
iar cea pasiva de 160. Miscarea de flexie-extensie are o
componenta de rulare ( cand noi puncte ale femurului si tibiei
intra in contact unul cu celalalt la distante egale) si o alta de
alunecare(cand noi puncte ale suprafetei femurale intra constant
in contact cu aceleasi puncte de pe platoul tibial). Pornind de la o
extensie completa, condilul incepe sa se ruleze fara sa alunece in
primele 20 ( primele 10-15) pentru condilul medial si 20 pentru
cel lateral), dupa care alunecarea apare si devine progresiv
predominanta, astfel incat la sfarsitul miscarii ei, aluneca fara sa
ruleze. La miscarile de flexie-extensie se asociaza o rotatie
automata ('miscarea in surub').
Inceputul flexiei este insotit de o relaxare a ligamentului
colateral lateral si de o relaxare partiala a ligamentului incrucisat
antero-extern. Condilul lateral ruleaza spre inapoi pe platoul tibial,
distanta de 1 cm in cursul primelor 15 de flexie. Condilul medial,
retinut de ligamentul colateral medial nerelaxat are o rulare

limitata la cativa milimetri. Acesta face ca in primele 20 in flexie

sa apara o miscare de rotatie interna a tibiei sub femur. De la
flexie spre extensie, pana la 160 condilii aluneca pe platoul tibial;
de la acest punct incepe rularea. Condilul lateral mai scurt isi
termina mai repede cursa decat cel medial, sprijinindu-se pe
calota condiliana, care intra in tensiune. Extensia completa nu
devine posibila decat daca tibia se roteaza in jurul axului sau
vertical cu 2 -5 extern, pentru a da posibilitatea si condilului
medial sa puna in tensiune calota condiliana mediala, la capatul
cursei sale. Aceasta este rotatia terminala de inchidere care
blocheaza genunchiul in extensie. Pentru o noua flexie articulatia
trebuie deschisa, actiune ce revine muschiului popliteu care
initiaza miscarea, el fiind 'starter'-ul ei; prin contractia sa
determina o noua rotatie interna a tibiei ligamentul incrucisat
anteroextem si cel colateral-lateral se relaxeaza si flexia poate
incepe. Dispozitia anatomica a ligamentelor face ca axul miscarii
de rotatie sa treaca prin glena tibiala mediala, in vecinatatea
spinei tibiale. Spre deosebire de ligamentele colateral-lateral si
incrucisat antero-extern care se relaxeaza partial, ligamentele
colateral-medial si incrucisat postero-intern raman in tensiune in
cursul flexiei. Condilul medial va fi mai strans atasat de
platoul medial, pe cand condilul lateral este fixat mai slab. Din
cauza acestor tensiuni ligamentare inegale, jumatatea externa a
articulatiei este mai mobila decat cea interna.
Rotatia automata se datoreaza:
- lungimii mai mari a condilului femural medial;
-

concavitatii glenei tibiale mediale fata de convexitatea

glenei laterale, care permite o alunecare mai mare spre
posterior a condilului femural lateral;

- orientarii ligamentelor colaterale, oblicitatea celui lateral

permitand o mai mare mobilitate a condilului femural lateral;

tensiunii ligamentului incrucisat antero-extem la sfarsitul

extensiei; rotatia externa a tibiei il relaxeaza oferind
posibilitatea unui grad de extensie in plus.

Flexia-extensia nu este o simpla miscare elicoidala, ci una

mult mai complexa. Axele femurului si ale tibiei care in extensie
formeaza un valgus fiziologic, se aliniaza la 90de flexie in acelasi
plan sagital. Aceasta corectie a valgusului fiziologic in cursul
flexiei demonstreaza ca axul de flexie al genunchiului nu este
strict orizontal, ci intr-un plan usor oblic inapoi si inauntru.
Flexia este astfel o miscare complexa, care combina cele
doua grade de libertate si variatia in plan frontal a unghiului
format de axele anatomice ale femurului si tibiei.

Miscarile de rotatie
ale gambei pe coapsa se explica prin inaltimea diferita a condililor femurali si se asociaza miscarilor de flexie-extensie. Intervin
ligamentele incrucisate, care roteaza gamba in afara, in pozitia
finala de flexie si inauntru, in pozitia finala de extensie.
Amplitudinea miscarii de rotatie activa este de 15-20, iar de
rotatie pasiva de
35-40. Axul in jurul caruia se executa miscarea este vertical si
trece prin centrul spinelor tibiei. Rotatia externa este realizata de
biceps, iar rotatia interna de semimembranos, popliteu,
semitendinos, drept intern si croitor. Se constata ca rotatorii
interni sunt mai puternici decat rotatorii externi deoarece rotatia
interna reprezinta miscarea obisnuita a genunchiului, in timp ce
rotatia externa este exceptionala. In rotatia externa ligamentele
laterale se intind, iar ligamentele incrucisate se relaxeaza, in timp
ce in rotatia interna se intind ligamentele incrucisate si se destind
ligamentele laterale.
Miscarile de inclinare laterala sunt limitate de
ligamentele laterale. Cum inclinarea trebuie limitata special in
mers, ligamentele laterale sunt puse sub tensiune maxima odata
cu extensia genunchiului. In flexia completa ligamentul lateral

extern se relaxeaza, dar cel intern se mentine intins. In semiflexie

insa, se obtine o relaxare maxima a ligamentelor.

Biomecanica articulatiei genunchiului.

Deplasarea inainte si inapoi a platoului tibial pe condilii

femurali, cand genunchiul este extins este limitata de ligamentele
incrucisate. Ligamentul incrucisat anterior limiteaza deplasarea
inainte, iar cel posterior, deplasarea inapoi. Ligamentul incrucisat
anterior se intinde in extensie, se relaxeaza in flexia usoara si se
intinde din nou in hiperextensie, in timp ce ligamentul incrucisat
posterior se intinde in flexie completa, se relaxeaza in semiflexie
si se intinde din nou usor in extensie. In semiflexie, ambele
ligamente incrucisate fiind mai destinse, se poate obtine o
usoara miscare de alunecare in sus antero-posterior a platoului
tibial pe condilii femurali.
Arhitectonica osoasa si cartilaginoasa a extremitatilor
osoase ale structurilor portante ale genunchiului
Structura extremitatilor osoase marcheaza, prin sistemul
lor trabecular, traiectoria tensiunilor principale (denumita

eronat 'linii de forta' la care sunt supuse). Epifiza distala

femurala are doua sisteme trabeculare, unul supus tensiunilor
de compresiune plecand din corticala interna si mergand spre
condilul omonim si spre condilul lateral pe traiectoria
tensiunilor de tractiune, iar al doilea are dispozitia simetrica
pornind de la corticala laterala. Unele travee orizontale leaga
cei doi condili, iar cele dispuse pe traiectoria tensiunilor de
tractiune se incruciseaza spre diafiza femurala. La nivelul
epifizei proximale a tibiei, dispozitivul trabecular este simetric
plecand din corticalele mediale sau laterale cu punct terminus
la nivelul platoului tibial de aceeasi parte sau de cea opusa,
traveele orizontale unind cele doua cavitati glenoide. Pe langa
sistemul trabecular si fibrele colagene ale cartilajelor articulare
se dispun pe traiectoria tensiunilor principale. Astfel, ele
urmeaza directia trohleei pe care o acopera si se indreapta spre
condilii femurali; pe platoul tibial ele sunt dispuse radiar, iar pe
paleta au directia dinspre proximal spre distal. Razele de
curbura ale condililor si a glenelor nu sunt egale, existand o
discordanta a suprafetelor articulare. Restabilirea concordantei
se datoreaza celor doua meniscuri care se aseaza ca o pana in
unghiul diedru al sistemului condilo-glenoidian. Nefiind strict
cartilaginoase meniscurile poseda o elasticitate si o
deformabilitate mai mare decat a cartilajului.

II.3. Bilantul articular al genunchiului.

Genunchiul este format din trei articulatii, dintre care

femuro-tibiala si femuro-rotuliana participa la miscarile sale, in
timp ce articulatia tibioperoniera superioara (o artrodie stransa,
care nu permite decat mici miscari de alunecare), participa la
miscarile gleznei. Genunchiul este o articulatie cu un singur grad
de libertate, cu miscarile de flexie-extensie si miscarile secundare
de rotatie externa si interna. Exista si miscari foarte mici de
lateralitate si 'de sertar'.

a)Flexia - activa

- cu soldul intins - 0 - 120

- cu soldul flectat - 0 -140
- pasiva - 0- 160

b)Extensia propiu-zisa este nula. Se apreciaza deficitul de

extensie sau de hiperextensie in cadrul diformitatii genurecurvatum. Flexia si extensia se executa in plan sagital, in jurul
axei transversale.
c)Rotatia externa activa se produce odata cu extensia
genunchiului, piciorul orientandu-se in afara. In aceasta miscare
ligamentele incrucisate se relaxeaza, iar cele laterale se intind.
d) Rotatia interna activa incepe sa apara in timpul flexiei, cand
aceasta depaseste 70.
In rotatia interna ligamentele incrucisate se intind, iar cele
laterale se relaxeaza.Rotatiile pasive se executa cu genunchiul
flectat la 90,din pozitia de decubit ventral. Se prinde piciorul de
calcai si antepicior si se roteaza inauntru(rotatie interna de 3035) si in afara (rotatie externa de 40).
e) Lateralitatea se poate realiza in special cu genunchiul in
semiflexie, cand se obtine o relaxare maxima a ligamentelor
colaterale. Amplitudinea miscarii este foarte mica.
f) Miscarile 'de sertar' sunt patologice, caci ligamentele
incrucisate le opresc. Exista un sertar' anterior si unul posterior.
Testarea se face cu genunchiul flectat la 90. Pozitia functionala
este cea anatomica de zero. P ozitia de repaus articular este la o
flexie de 30-40.

II.4.

Bilantul muscular al genunchiului.

Bilantul muscular reprezinta un sistem de tehnici de

examen manual pentru evaluarea fortei fiecarui muschi sau a
unor grupuri musculare. Cel mai frecvent este utilizata scara cu 6
trepte (5-0) pentru testarea fortei musculare.
Forta 5 (normala) .
- amplitudine
gravitatiei si rezistentei maximale;

completa

contra

Forta 4 (buna)
- amplitudine completa a miscarii contra
gravitatiei plus o resitenta partiala
Forta 3(acceptabila) - amplitudine completa a miscarii contra
gravitatiei;
Forta 2 (mediocra)
gravitatie;
Forta 1
musculara;

Forta 0

(schitata)

- amplitudine completa a miscarii fara

- se

palpeaza

usoara

tensiune

- fara contractie.

Flexia
muchii: ischiogambierii: semitendinos, semimembranos, biceps femural
se va stabiliza coapsa
poziia FG: decubit heterolateral, cu membrul inferior testat susinut de Kt
sau pe plac
pt. F1 se va palpa:- tendonul bicepsului pe marginea lateral a spaiului popliteu;
semitendinosul pe marginea medial a spaiului popliteu
pt. F2 se flecteaz gamba
poziia AG DV cu oldurile i genunchi extini
pt. F3 se ridic gamba
pt. F4, F5 se va aplica rezistena pe faa posterioar n 1/3 distal a gambei
pt. ntrirea forei bicepsului se roteaz lateral piciorul, iar pt.
ntrirea celorlali 2 muchi se roteaza medial glezna

 substitutien DV prin gravitaie peste 90

Extensia
muchii: - cvadriceps : dreptul femural,vastul intermediar,vastul medial,vastul lateral
se va stabiliza coapsa
poziia FG: decubit heterolateral, cu membrul inferior testat sustinut i
gamba flectat la 90
pt F1 palparea se face pe partea interioara a coapsei (cu exceptie vastului
intermediar)
pt F2 se extinde complet gamba
pozitia AG sezand cu gamba atarnata la marginea patului , sub coapsa o perna
mica
pt F3 se extinde gamba pana la orizontala
pt F4 ,F5 se aplica rezistenta pe fata anterioara a gambei in 1/3 inferioara
substitutie nu exist

II.5.Patogenia gonartrozei
Gonartroza este cauza cea mai frecventa a durerii la nivelul
genunchiului, mai ales dupa varsta de 50 de ani. Din punctul de
vedere al clinicianului si radiologului, gonartroza se defineste ca o
ingustare a interliniului femuro-tibial sau femuro-patelar insotita
de aparitia unei osteofitoze marginale tibiale sau femurale si in
mod inconstant de osteoscleroza. Gonartroza este foarte
frecventa (de 3 ori mai frecventa decat coxartroza), iar prevalenta
sa creste odata cu varsta (2,5% intre 45 si 54 de ani si 17% dupa
70 de ani). Artroza rotuliana este mai frecventa decat cea femurotibiala, iar in privinta sexului, femeile sunt mai expuse decat
barbatii. Artroza este bilaterala in 65% din cazuri, iar in 75%
dintre acestea se situeaza la nivelul articulatiei femuro-tibiale
interne. Varsta de aparitie a durerilor cronice este de aproximativ
65 de ani, mai scazuta la sexul feminin fata de cel masculin.
Factorii de risc care intervin in aparitia gonartrozei sunt multipli:
Obezitatea este un factor de risc important, frecventa acesteia
fiind evaluata in studii intre 46% si 83%. Indicele masei corporale
este mai mare la pacientii cu artroza bi-compartimentala

(rotuliana si femuro-tibiala), iar scaderea in greutate diminua

riscul de aparitie a simptomatologiei algice. Factorii traumatici
sunt reprezentati de leziunile de menisc, rupturile ligamentului
incrucisat anterior si fracturile articulare. Meniscectomiile totale
sunt mai artrogene decat cele partiale artroscopice. Activitatea
sportiva are un rol controversat in geneza gonartrozei. Anumite
sporturi (fotbal, rugby) sunt mai artrogene decat altele, explicatia
constand in aparitia unor micro-traumatisme articulare, a unor
leziuni meniscale sau ligamentare. Contextul profesional intervine
in aparitia gonartrozei prin anumite meserii care necesita flexia
repetitiva a genunchiului insotita de purtarea unor greutati
excesive. Din punct de vedere clinic, debutul gonartrozei este
frecvent progresiv, mai rar brutal prin instalarea unei hidartroze.
Sediul durerii este localizat adesea in regiunile interna sau anterolaterala si poate iradia la nivelul gambei. Examenul clinic arata
cresterea de volum a genunchiului prin panicul adipos perirotulian, epansament sau hipertrofie a extremitatilor osoase in
cazurile evoluate. Flexia este moderat limitata, frecvent fiind
superioara valorii de 90 de grade, iar extensia poate fi incompleta
(genu flexum). Exista puncte dureroase la presiune la nivelul
interliniului intern sau extern si insertiilor condiliene si tibiale ale
ligamentelor. Miscarile de lateralitate fac dovada uzurii
osteocartilaginoase, dar pot fi mascate de retractia ligamentara
sau accentuate de distensia formatiunilor ligamentare. Clinicianul
va cauta prezenta decompensarii statice a genunchiului prin
prezenta unui genu varum sau a unui genu valgum. Radiografia
de fata in ortostatism cu genunchiul in extensie arata ingustarea
interliniului intern sau extern, condensarea subcondrala a
platoului tibial si prezenta osteofitelor la nivelul marginii inferioare
a condilului, platoului tibial sau spinelor tibiale. Radiografia de
profil in incarcare arata ingustarea interliniului la nivel median sau
posterior si osteofitoza tibiala si condiliana. Evolutia spontana a
artrozei femuro-tibiale este variabila, cu pusee, cu aparitia
revarsatului intraarticular, care corespunde fazelor de condroliza.
In timp apare agravarea deviatiei frontale si se instaleaza
flexumul, care creste presiunea in portiunea posterioara a
articulatiei. Radiologic apar modificari la nivelul condilului intern,
zona portanta se aplatizeaza datorita lacunelor subcondrale
inconjurate de o zona de osteocondensare. Anumite artroze

femuro-tibiale interne evolueaza rapid in decursul a 3-4 ani, iar

altele au o agravare lenta in 5-10 ani. LEQUESNE si colab au
masurat radiologic uzura cartilajului femuro-tibial si au gasit o
valoare medie de 0,25 mm/an. Evolutia artrozei femuro-tibiale
externe este mai lenta decat a artrozei femuro-tibiale interne.

II.6 Tratamentul artrozei

Tratamentul medicamentos Exist o gam larg de
medicamente recomandate i continu sa apar mereu altele.
Medicamentele utilizate se pot cataloga n cteva grupe
principale. Medicamente cu aciune lent. Medicaie de fond, fr
efecte antiinflamatorii, dar care ar putea modifica evoluia
procesului morbid.n acest grup, intr: srurile de aur,
antimalaricele de sintez, penicilina,etc. Este medicaie pe
termen lung, de luni i ani de zile al crei efect poate deveni
manifestat cel puin dupa 3 - 6 luni. n general, este prescris de
medicul specialist, urmrirea pacientului trebuind s fie fcut
att clinic ct i prin teste biologice din snge i urin caci.
Medicamente
antiinflamatorii
nesteroidiene
(AINS)
sunt
medicamente cu aciune imediat antiinflamatorie, antialgic.
Deoarece aceast medicaie urmrete reducerea procesului
inflamator articular i periarticular, precum i sedarea durerilor,
este considerat ca elementul cel mai important n recuperare
deoarece va permite meninerea funciei articulare i musculare
precum i aplicarea msurilor de kinetoterapie.Astfel de
medicamente sunt: acid acetilsalicilic, diclofenac, indometacin,
fenilbutazona, piroxicam etc. Programul complex de recuperare
fizical-kinetic

II.6.1.Electroterapia
Electroterapia este o form de terapie fizical, de tip
conservator care utilizeaz diferite forme de cureni electric
(curent galvanic, curent de joas frecven, curent de medie
frecven) i diverse forme deenergie derivate din curentul de
nalt frecven (unde scurte, microunde, ultrasunet, radiaii
infraroii, ultraviolete i laser) sau de joas frecven (cmpuri
magnetice). Acestea sunt destinate ariei curative i programelor
de recuperare funcional n diverse patologii, cu o aplicaie
particular pentru patologia locomotorie. Aceast form de

terapie utilizat i n tratamentul artrozelor, nu poate corecta

verigile etiologice dar poate ameliora i controla :
elementele fiziopatologice (inflamaie, edem, hipotonie,
hipotrofie muscular, hipersimpaticotonie, durere);
elementele clinice, simptomatice i funcionale (durere,
contractur muscular, redoare articular etc.);
sistemele de retroaciune biologic, utiliznd circuite de tip
feed-back.
Tipurile de electroterapie frecvent indicate i utilizate n
tratamentul coxartrozei i gonartrozei precum i principalele
efecte sunt:
a)
Galvanoterapia utilizeaz curentul continuu (curent
galvanic); Modaliti de aplicare a galvanizrilor :
galvanizarea simpl - cu ajutorul unor electrozi sub form de
plci;
baie hidroelectrolitic (galvanic);
baie partial (patru-celular);
baie complet sau general (Stanger);
ionoforeza (ionogalvanizarea) - metod de introducere a unor
substane medicamentoase
prin tegument, cu ajutorul curentului galvanic (n artroze se
utilizeaz fenilbutazona 1 3 %
la polul pozitiv).
b) Curenii de joas frecven
Ca forme de aplicaie pentru curenii de joas frecven
(frecvena utilizat terapeutic se nscrie ntre 0,1 i 300 400 Hz)
menionm formele utilizate n tratamentul artrozelor:
b.1. Curenii diadinamici cureni derivai din curentul de la
reea ( curent alternativ sinusoidal cu frecvena de 50 Hz ) care
este redresat i modulat , avnd ca principale efecte (dup opinia
aproape unanim a autorilor) efecte analgetice , hiperemiante i
dinamogene.
b.2. Curenii Trabert sunt cureni dreptunghiulari cu un efect
pronunat analgetic i hiperemiant; este indicat n formele de
artroz dureroase.

b.3. Curenii stohastici - sunt cureni aperiodici (neregulai) cu

o frecven cuprins ntre 5 30 Hz;
b.4. Stimularea nervoas electrc transcutan ( SNET sau
TENS ) constituie o metod netraumatizant de combatere a
strilor dureroase acute i cronice.
c) Curenii de medie frecven Sunt cureni alternativi
sinusoidali cu frecvena cuprins ( n terapia frecvent) ntre 3
10 KHz ( 3000 10000 Hz ) .
Curenii interfereniali - obinui prin interferena a doi
cureni de medie frecven (cu frecvene diferite).
d) Terapia cu nalta frecven Principalele tipuri de terapie cu
nalt frecven utilizata n tratamentul artrozelor sunt :
undele scurte;
terapia cu nalt frecven pulsatil (Diapulse) ;
undele decimetrice;
undele de 69 cm;
undele de 12 cm
microundele.
Principalul efect al acestei terapii este cel caloric.
e) Terapia cu ultra sunete Seciune special din electroterapia
de nalt frecven ce utilizeaz n scop terapeutic vibraiile
mecanice produse de un cristal piezoelectric sub aciunea unui
curent de nalt frecven (efect piezoelectric inversat).
f) Fototerapia utilizeaz energie radiant de tipul radiaiilor
infraroii; sunt radiaii cu frecvena cuprins ntre 50000 si 760
nm care determin un efect termic important; secundar efectului
caloric.

Termoterapia , hidrotermoterapia ,
hidrokinetoterapia

Cldura are eficacitate n atenuarea durerii i reducerea

contracturii musculare care prin ea nsi este cauz a durerii i
limitrii funcionale. Formele de cldur utilizabile cu aciune
superficial sau mai profund sunt variabile:
aplicaii de parafin, sac cu sare de buctrie nclzit,
pern electric;
electroterapie: lmpi cu raze infraroii, ultrasunet, unde
scurte, microunde;
hidrotermoterapia: bile calde, mpachetri cu ap cald,
baia cu bule, baia cu nmol,
duul subacval - asigur n plus descrcarea articulaiei,
relaxare muscular i sedare;
o form particular de kinetoterapie este kinetoterapia n
ap (hidrokinetoterapia), care are un efect uor sedativ,
miorelaxant (temperatura apei 36 36,50 C), facilitnd micrile
prin descrcarea de greutate.
Aplicaiile locale de cldur pot aduce o uurare notabil n
suferinele cronice, torpide cu durere de mai mic intensitate.
Crioterapia compresele reci schimbate la 5 6 minute,
masajul cu ghea repetat de mai multe ori n cursul zilei este
indicat n durerea acut, putnd ameliora foarte mult
intensitatea durerii la bolnavii cu un important sindrom inflamator.
MASAJUL
Masajul are un rol principal chiar de la nceputul programului de
recuperare, datorit efectelor favorabile care n funcie de
manevrele utilizate pot fi :
efect antalgic i miorelaxant;
stimularea propriocepiei cu meninerea tonusului muscular;
efectul circulator i biotrofic tisular local (tonifiant)

Balneoclimatoterapia

Balneoclimatoterapia realizeaz o terapie de reglare nespecific,

acionnd prin diferiii factori naturali pe verigile fiziopatologice i
simptomatice i determinnd modificri ale reactivitii
organismului. Aria de utilizare terapeutic pentru
balneoclimatoterapie n coxartroz i gonartroz cuprinde toate
sectoarele terapeutice: sfera profilactic, curativ i de
recuperare. Bioclima de litoral maritim a fost utilizat de artrozici
din cele mai vechi timpuri, datorit aciunii benefice asupra
durerii i contracturii musculare prin terapiile specifice:
balneoterapia, peloidoterapia, helioterapia etc.

Kinetoterapia
Un program kinetoterapeutic trebuie ntotdeauna inclus n orice
schem terapeutic a artrozei; orientarea programului se face n
funcie de stadiul clinico-anatomo-funcional al bolii. Micarea,
dozat i controlat oportun, este indispensabil pentru
meninerea lubrefierii articulare, ncetinind limitarea progresiv a
amplorii micrilor articulare i conservarea troficitii musculare
Obiectivele programului de kinetologie recuperatorie:
scderea durerilor;
creterea stabilitii;
creterea mobilitii;
creterea gradului de coordonare i echilibru la mers.
Programul de kinetologie recuperatorie cuprinde:
Posturrile completeaz programul de lupt mpotriva redorii
articulare. Se pornete de la poziia de amplitudine maxim
permis de redoare i cu ajutorul unor fore exterioare cu aciune
prelungit n timp se ncearc creterea amplitudinii unghiurilor
de micare. Se pot utiliza cu folos unele tehnici de facilitare
neuro-muscular proprioceptiv, cum ar fi: alternana contracie
izometric izotonic, stabilizarea ritmic, tehnica hold - relax. n
gonartroz evitarea flexum-ului; pentru deviaiile n plan frontal
(varus, valgus) posturrile directe sunt inoperante, doar

posturarea corectoare pentru mers a piciorului prin talonete la

pantof are valoare.
Mobilizrile articulare pentru a menine sau ameliora
amplitudinile de micare n gonartroz se pune accent pe
rectigarea extensiei complete i rotaia intern apoi pentru
mrirea flexiei. Se pot utiliza toate tehnicile cunoscute: posturri,
mobilizri pasive, active, scripetoterapie etc.
Traciunile au efect antalgic decontracturant, cresc
mobilitatea i refac alinierea, pot fi: - manuale executate n axul
membrului inferior la sfritul edinelor de masaj; se execut
succesiv traciuni (moderate) i compresiuni corelate cu ritmul
respirator (favorizeaz circulaia i troficitatea); i - mecanice prin traciuni la nivelul gleznei, practicate zilnic, cu greuti de
cca. 3 Kg pe membru, perioade lungi de timp, cu efect de
reducere a presiunii intraarticulare i decontracturant.
Refacerea stabilitii att prin exerciii analitice de tonifiere
muscular ct i prin exerciii n lan kinetic nchis;
Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers
(coordonare, echilibru, abilitate) astfel nct s fie evitat mersul
chioptat.
Relaxarea decontracturarea muscular.
Respectarea regulilor de profilaxie i terapia ocupaional .
Exerciiile indicate trebuie s in cont de tipul micrii care
trebuie conservat sau eventual recuperat, de eventualele
limitri ireversibile, de grupele musculare care trebuiesc lucrate
preferenial pentru obinerea unui rezultat funcional optim.
Tonifierea musculaturii: Se va urmri tonifierea musculaturii
care nzvorte genunchiul n mers cvadricepsul n principal
dar i ischiogambierii, se va urmri refacerea forei extensoare
pentru ultimele 20 .
Refacerea stabilitii att prin exerciii analitice de tonifiere
muscular ct i prin exerciii n lan kinetic nchis; exerciiile la
bicicleta ergonomic se indic cu condiia individualizrii pentru

fiecare bolnav a parametrilor de lucru: nlimea eii, ncrcarea

adecvat (i progresiv) a solicitrii la efort. Kinetoterapia poate fi
pasiv sau activ, ajutat sau ncrcat .Contraciile musculare
pot fi izotonice sau izometrice. Ca regul general, sensul micrii
va fi n sens opus tendinei naturale a bolii de limitare a
micrilor.
Kinetoterapia pasiv Se recomand ca programul kinetic s
debuteze prin mobilizarea pasiv a articulaiei . n acest fel,
kinetoterapeutul ia contact direct cu articulaia bolnav, intr n
comunicare cu pacientul, ncercnd s-i ctige ncrederea i s-i
asigure o bun colaborare pe durata programului complex de
recuperare. Kinetoterapia pasiv ncepe cu mobilizarea rotulei (n
sens longitudinal i transversal), dup care se trece la mobilizarea
articulaiei femuro-tibiale, avnd ca obiectiv principal asigurarea
libertii de micare n extensie i rotaie, n special rotaia intern
care este aproape ntotdeauna limitat.

Profilaxia gonartrozei
Profilaxia const n aplicarea procedeelor necesare mpiedicrii
apariiei unei boli sau cel puin a limitrii leziunilor pe care
aceasta le produce.
Prevenia primar : are ca scop mpiedicarea instaurrii bolii prin
corectarea factorilor predispozani i selecia atitudinilor lucrative.
Prevenia secundar :are ca scop mpiedicarea, atenuarea sau
ncetinirea alterrilor conexe cu evoluia bolii prin diagnostic
precoce i tratament adecvat. Prevenia teriar : are ca scop
mpiedicarea invalizrii complete n favoarea unei diminuri
funcionale de lung durat, prin reabilitare.
Investigarea precoce (inclusiv radiologic) i corectarea
dismorfismelor oldului prin intervenii chirurgicale cu valoare
preventiv sunt de mare importan n prevenirea coxartrozei.
Asemntor, prevenia primar a gonartrozei se poate efectua
prin intervenii chirurgicale corectoare n cazurile cu evident

dezaxare articular. Diagnosticul precoce este un important mijloc

de prevenie secundar ntruct adoptarea tuturor mijloacelor
terapeutice este n msur, n marea majoritate a cazurilor, s
mpiedice sau cel puin s ncetineasc evoluia leziunilor
articulare.
Pacientul cu gonartroz trebuie s in cont de
progresivitatea leziunilor, pentru care va trebui s respecte
urmtoarele reguli de igien (n mare parte comune pentru
coxartroz i gonartroza):
reducerea sau meninerea greutii corporale sub greutatea
ideal;
evitarea poziiilor monotone prelungite att n ortostatism
ct i pe scaun sau n genunchi(este favorizat flexumul de old
i genunchi);
evitarea mersului prelungit (mersul este cel mai prost
exerciiu pentru un coxopat) i a mersului pe teren accidentat;
mersul cu sprijin n baston;
evitarea chioptrii printr-un control voliional al mersului;
respectarea perioadelor de repaus, asociind posturarea
membrelor inferioare antidecliv;
se vor prefera deplasrile pe biciclet;
se vor purta pantofi cu tocul mic, comozi, cu talp elastic
(pentru amortizarea ocurilor);
corectarea inegalitii membrelor inferioare (peste 2 cm) i a
piciorului plat
( talonete);
se va executa zilnic un program de kinetoprofilaxie;
pentru genunchi - evitarea traumatismelor directe. Terapia
ocupaional n gonartroz va ine seama de evitarea
ortostatismului.
Ca sporturi indicate menionm : notul, ciclismul, canotajul.

III ORGANIZAREA CERCETRII

III.1. Organizarea cercetrii

Cercetarea a avut loc la
Dotarea slii este urmtoarea:scri fixe;bare paralele pentru
sprijin n mers;bnci de gimnastic;canapele;baie galvanic
tetracelular;BTL-06, aparat pentru electroterapie ; aparate de
vibromasaj; saltele;lmpi Solux pentru termoterapie; trepte
pentru reeducarea mersului;biciclet ergonomic;aparate i
dispozitive
necesare
facilitrii
micrilor
pacienilor:
planete.scripeti, gantere i saci cu nisip de diferite greuti;
oglinzi; lavoir; electrostimulator;ultrasunet.

III.2.Durata i etapele cercetrii

Etapele experimentale au fost urmtoarele:
n prima etap am stabilit literatura de specialitate
existent ce trata tema propus pentru studiu i cazuistica din
ultimii ani, precum i modul de rezolvare. Pentru aceasta am luat
legatura cu specialiti implicai n echipa complex de recuperare
(medici reumatologi, medici recuperatori, kinetoterapeui) cu care
am discutat metodele i mijloacele aplicate, precum i rezultatele
lor, toate acestea oferindu-mi informaii n vederea ntocmirii
programelor terapeutice.
n etapa a doua am selecionat subiectii i mi-am alctuit
grupa destinat studiului. Tot n aceast etap s-a facut o
pregtire prealabil a lotului de desfurare a experimentului,
materiale i instrumente necesare evalurii (masa de tratament,
goniometru i centimetru). Mi-am ntocmit fiele individuate cu
datele necesare fixrii diagnosticului clinico-funcional. Aceste fie
au constituit baza decizional stabilirii obiectivelor, mijloacelor i
indicaiilor de tratament.
n etapa a treia am aplicat programele de tratament
kinetoterapeutice specifice fiecrui caz. Am facut explorri i
evaluri periodice.

n etapa final am fcut testarea final i pe baza rezultatelor

s-a realizat aprecierea evoluiei individuate a subiecilor,
concretizate n prezentarea graphica.
Pentru acest studiu, am urmrit un lot de 5 pacieni cu
diferite afeciuni, determinate de procese patologice diverse,
instalate la nivelul genunchiului, care au necesitat tratament
recuperator. Evoluia clinic a pacienilor din acest lot a fost
observat n perioada decembrie 2015 -mai 2016. Pacienii inclui
n acest lot provin att din mediul rural ct i din mediul urban.
Criterii de includere a pacientilor in acest lot
vrsta, cuprins ntre 31 ani i 60ani
diagnosticul cert de gonartroz de peste un an;
prezena ateciunilor patologice la nivelul genunchiului
numrul de articulaii tumefiate
numrul de ariculaii dureroase
durerea,gradul de afectare(redoare,redoare articular
strns semianchiloza, anchiloza)
cooperarea pacienilor