EVALUAREA ARTICULARĂ ȘI

MUSCULARĂ KINETOLOGICĂ A
GENUNCHIULUI. APLICAȚII
RECUPERATORII ÎN RUPTURA DE
LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR

STUDENT:
 MASTER: METODE FIZICE
APLICATE IN
KINETOTERAPIE
ANATOMIA
GENUNCHIULUI

Articulația genunchiului este formată din

articulația tibiofemurală medială, laterală și
patelofemurală, acestea având o teacă sinovială
comună; anterior, se extinde pe părțile laterale ale
patelei și mai mult proximal, în partea de sus.
Această porțiune, bursa suprapatelară este
localizată în profunzimea mușchiului cvadriceps.
Congruența dintre capetele articulare ale
femurului și a tibiei este scăzută, de aceea există
un sistem complex de ligamente pentru a-i oferi genunchiului un grad mai bun de stabilitate, și
un complex intra-articular format din două meniscuri cu rolul de a reduce încărcarea dintre femur
și tibie.

http://www.qreferat.com/files/biologie/459_poze/image009.jpg

LIGAMENTELE:
1.Ligamentul colateral extern, având ca inserții
epicondilul lateral al femurului și capul fibulei
2.Ligamentul medial, având porțiuni superficiale și
profunde, are ca inserții partea superioară a epicondilului
medial femural și pe partea medială a tibiei.
3.Ligamentul încrucișat anterior are ca inserție
partea anterioară a platoului tibial și cea posterioară a părții
laterale a condilului femural.

4.Ligamentul încrucișat posterior, cu traiectorie între porțiunea posterioară a platoului

tibial și condilul femural latero-intern. Ambele ligamente încrucișate sunt situate în spațiul
intercondiliar femural, fără a se interpune în mișcarea articulară dintre femur și tibie.
5.Ligamentul posterior este inserat pe partea posterioară a tibiei și a peroneului.
https://kinetoiasi.ro/anatomia-genunchiului/

MENISCURILE:
Văzute de deasupra, cele două meniscuri, lateral și medial au forma literei „C”; în
secțiune, au formă triunghiulară fiind formate din țesut fibros dens, avascular. Extremitățile
acestora, numite coarne, sunt atașate
tibiei; cornul posterior al meniscului
lateral are o inserție secundară pe
femur, întrucât coarnele anterioare au
inserție slabă.
Partea concavă a fiecărui menisc
este liberă; partea convexă a meniscului
lateral este ancorată cu ajutorul
ligamentelor coronare, întrucât
porțiunea corespondentă a meniscului
medial are inserție pe capsula articulară.
În timpul extensiei gambei pe
coapsă, meniscurile glisează anterior pe
platoul tibial și devin progresiv, mai
comprimate, fiind adaptate contururilor
capetelor articulare femurale și tibiale.
Doar marginile periferice ale meniscu
-rilor sunt vascularizate substanțial, de
aceea leziunile de menisc centrale au un
potențial slab de refacere.

BURSELE:
La nivelul genunchiului, sunt descrise multe burse sinoviale, dar în realitate doar câteva
au importanță semnificativă.

https://www.indrumaremedicala.ro/wp-
content/uploads/2018/08/anatomie-genunchi-sigle.jpg
Anterior:
-bursa suprapatelară, reprezintă o extensie normală a compartimentului sinoval al genunchiului;
poate deveni proeminentă în cazul unei efuziuni, dar tratamentul este întodeauna orientat cauzei
favorizante și nu spre tratarea simptomelor.
-bursa prepatelară, localizată între rotulă și tegumentul supraiacent, devenind vizibilă în urma
fricțiunilor repetate sau a sprijinului frecvent pe genunchi.
-bursa infrapatelară, cu localizare între tuberozitatea tibială și țesuturile supraiacente. De
asemenea, aceasta devine vizibilă în urma fricțiunilor și a poziției „pe genunchi” prelungită.

Posterior:
-inflamări ale burselor pot fi localizate în fosa poplitee, de regulă poartă denumirea de cisturi
Baker sau bursită de semimembranos. Unele sunt influențate de starea genunchiului, fiind
dependente de orice modificare cum ar fi efuziune articulară sau distensii. Unele dintre acestea
nu au legătură cu articulația genunchiului deoarece, anatomic vorbind, chiar dacă bursa
semimembranosului în sine, nu comunică cu genunchiul, adesea este conectată cu bursa de sub
capul medial al gastrocnemienilor.
 STATICA GENUNCHIULUI 

 axul biomecanic al femurului face cu axul anatomic un unghi de 6 - 9o deschis în sus;

 condilul femural intern este mai jos ( în medie cu 4 mm ) decât condilul extern, deci
fiecare cavitate glenoida primeste fortele în plan sagital dar la nivele diferite;
 axele anatomice ale tibiei si femurului fac între ele un unghi de 170-177o , deschis
înafara , numit genu valg fiziologic;
 greutatea corpului se repartizeaza în doua forte egale si paralele cu punct de aplicare în
centrul cavitatilor glenoide; devierea centrului de greutate duce la încarcarea uneia din
cavitatile glenoide, fenomenului de dislocare opunându-se ligamentul colateral de partea
opusa.

BIOMECANICA GENUNCHIULUI

Articulatia tbio-femurala
Miscarea principala în aceasta articulatie este cea de
flexie-extensie la care se adauga miscari secundare rotatie
(interna si externa); poate apare si o foarte redusa miscare
de înclinare laterala. 

a. Flexia - extensia este miscarea principala . Atunci când

membrul inferior lucreaza în lant cinematic deschis
articulatia femuro-tibiala joaca rol de pârghie de gradul III,
iar în lant cinematic închis articulatia joaca rol de pârghie de gradul I . 
Miscarea de flexie-extensie nu se face în jurul unui ax fix datorita formei volute a condililor
femurali. 
Deplasarea segmentelor difera dupa modul de actiune a membrului inferior: în lant
cinematic deschis femurul ramâne fix, tibia aluneca pe el; în lant cinematic închis tibia ramâne
fixa, femurul alunecând pe tibie. 
Miscarea de flexie începe cu o rostogolire si se termina cu o rotatie pe loc. 
http://www.scrigroup.com/sanatate/BIOMECANICA-
GENUNCHIULUI15541.php
 Limita flexiei o reprezinta întâlnirea fetelor posterioare ale segmentelor (coapsa si
gamba). Principalii flexori ai genunchiului (în lant cinematic deschis) sunt: bicepsul femural si
semimembranosul, la care se asociaza si semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), popliteul,
plantarul mic si croitorul. Flexia asociaza si o miscare de rotatie interna. 
Miscarea de extensie începe cu rotatia extremitatii femurului si se
termina cu rostogolirea pe platoul tibial. Extensia
asociaza si o rotatie externa a gambei (datorita
bicepsului femural) . Extensia este limitata de
ligamentul posterior (Winslow), ligamentul încrucisat
anterior si posterior, ligamentele colaterale si muschii
ischiogambieri. În extensie completa se obtine pozitia
de "înzavorâre" în care forta musculara nu mai este
necesara . Principalii extensori sunt cvadricepsul si
tensorul fasciei lata; la actiune se asociaza tendonul
cvadricepsului si rotula care fac parte din aparatul complex de extensie
al genunchiului . Extensorii, fiind muschi antigravitationali, au forta de
actiune totala mai mare ca cea a flexorilor. 

b. Rotatia interna - externa se datoreaza înaltimii diferite a condililor femurali si a ligamentelor

încrucisate; rotatia normala maxima activa este de 15-20o iar cea pasiva de 35-40o si se realizeaza
în jurul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale . 
Rotatia externa este realizata de bicepsul femural iar cea interna de semimembranos,
popliteu, semitendinos, dreptul intern si croitor. Musculatura rotatoare interna este mult mai bine
reprezentata decât cea externa, deoarece rotatia interna este o miscare obisnuita asociata flexiei,
pe când rotatia externa este exceptionala. 

http://www.scrigroup.com/sanatate/Biomecanica-genunchiului21145.php

c. înclinarea laterala - este limitata de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la maxim
în extensie si complet relaxate în semiflexie .

d. deplasarea înainte-înapoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitata de ligamentele

încrucisate .

Biomecanica  meniscurilor 
Meniscurile sunt solidare cu tibia; ele se deplaseaza în flexie dinainte-înapoi pe tibie si se
apropie între ele posterior, iar în extensie miscarea este inversa, prin modificarea formei . 
Functiile biomecanice ale meniscurilor (dupa Bouillet-Graver) sunt :

·         completeaza spatiul liber între suprafetele articulare;

·         centreaza sprijinul femurului pe tibie;

·         participa la lubrefierea suprafetelor articulare ( asigura repartitia uniforma a

sinoviei pe suprafata cartilajelor);
 ·         amortizor de soc între extremitatile osoase;

·         scad frecarea - prezenta meniscurilor împarte articulatia femuro-tibiala în doua

articulatii distincte, în care frecarea in dubla devine simpla.

Articulatia femuro-patelara 
În sens vertical, rotula este fixata între tendonul rotulian si tendonul cvadricipital (între
ele ia nastere un unghi deschis înafara), singurul element motor care actioneaza asupra rotulei
(ridica rotula si o trage înafara). 
Rolul rotulei este de a departa tendonul cvadricepsului de trohlee la extensie maxima;
astfel bratul de parghie al cvadricepsului creste cu 50%. În flexie, fortei reprezentata de greutatea
corpului i se opune o rezistenta reprezentata de cvadriceps si aparatul rotulian, rotula usurând
activitatea cvadricepsului

RUPTURA DE LIGAMENT
INCRUCISAT ANTERIOR

Una dintre cele mai frecvente leziuni ale

genunchiului o reprezinta intinderea sau ruptura de
ligament incrucisat anterior.

Ligamente incrucisate

Ligamentele incrucisate se afla in interiorul

articulatiei genunchiului. Ele se incruciseaza pentru a forma
un „X", cu ligamentul incrucisat anterior in fata si
ligamentul incrucisat posterior in spate. Ligamentele
incrucisate controleaza deplasarea anterioara si posterioara
a genunchiului.

Ligamentul incrucisat anterior traverseaza genunchiul pe diagonala, prin mijlocul

acestuia. El impiedica tibia sa gliseze in fata femurului si contribuie la stabilitatea rotationala a
genunchiului.

https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-
genunchi/ruptura-de-ligament-
incrucisat- posterior-lip/
 Aproximativ 50% din leziunile ligamentului incrucisat anterior intervin
simultan cu leziunea altor structuri ale genunchiului, cum ar fi cartilajul
articular, meniscul, sau alte ligamente.
Leziunile ligamentare se numesc „entorse" si au diferite grade de
gravitate.

Entorsele de gradul 1. In entorsele de gradul 1 leziunea ligamentului este

moderata, acesta fiind usor intins dar pastrandu-si capacitatea de a mentine
stabilitatea genunchiului.
Entorsele de gradul 2. O entorsa de gradul 2 provoaca o intindere a ligamentului
intrucat acesta se rupe partial. Acest tip de entorsa este adesea denumit ruptura partiala a
ligamentului incrucisat anterior.
Entorsele de gradul 3. Cel mai adesea, acest tip de entorsa este denumit ruptura de
ligament incrucisat anterior. Ligamentul este rupt in doua bucati iar genunchiul isi pierde
stabilitatea.
Rupturile partiale ale ligamentului incrucisat anterior (LIA) sunt rare; majoritatea leziunilor LIA
reprezinta rupturi complete sau aproape complete ale ligamentului incrucisat anterior.

https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-genunchi/ruptura-de-ligament-incrucisat-posterior-lip/

Cauze:

Ligamentul incrucisat anterior se poate rupe prin mai multe mecanisme:

 Schimbarea brusca a directiei;

 Oprirea brusca;
 Decelerarea in timpul alergarii;
 Aterizarea incorecta in urma unei sarituri;
 Contactul direct sau coliziunea, asa cum se intampla in cazul placarii in rugby.
Simptome:

In cazul unei leziuni a ligamentului incrucisat anterior, este posibil ca pacientul sa auda
un fel de „pocnet" si poate simti ca genunchiul cedeaza sub greutatea proprie. Alte simptome
sunt:

 Durere si inflamare. In 24 de ore, genunchiul se va umfla. Fara tratament, durerea si

inflamatia pot disparea de la sine. Totusi, daca pacientul incearca sa reia activitatea
sportiva, cel mai probabil genunchiul va fi instabil, caz in care acesta risca sa provoace
o leziune suplimentara a meniscului;
 Imposibilitatea executarii miscarii complete de flexie/extensie;
 Sensibilitate la nivelul intregii articulatii;
 Disconfort in timpul deplasarii.
Tratamentul:

Tratamentul unei leziuni de ligament incrucisat anterior variaza in functie de nevoile

individuale ale pacientilor. De exemplu, atletii tineri care practica diverse sporturi, si persoanele
active vor avea cel mai probabil nevoie de interventia chirurgicala pentru a-si putea relua cu
succes activitatea sportiva. Pentru persoane mai putin active, de regula varstnici, revenirea la o
viata normala se poate face si fara interventie chirurgicala.

Tratament nechirurgical
Un LIA rupt nu se va vindeca niciodata fara interventie chirurgicala. Tratamentul
nechirurgical poate fi eficient pentru persoanele in varsta si sedentare. Daca stabilitatea generala
a genunchiului este nealterata, doctorul ortoped poate recomanda alternative mai simple, ne-
chirurgicale, cum ar fi:

1. Purtarea unei orteze. Pentru a proteja genunchiul de instabilitate. De asemenea,

pentru a-si proteja genunchiul, este posibil ca pacientilor sa li se recomande utilizarea
carjelor pentru a evita plasarea greutatii pe piciorul afectat.
2. Kinetoterapie. Pe masura ce inflamatia se reduce, poate fi demarat un program de
recuperare atent gandit, care include exercitii specifice menite sa asigure reluarea
functiei genunchiului si fortificarea musculaturii piciorului.
Tratament chirurgical
Reconstructia ligamentului. Majoritatea leziunilor LIA nu pot fi suturate (cusute) la loc.
Pentru repararea pe cale chirurgicala a LIA si recuperarea stabilitatii genunchiului, ligamentul
trebuie reconstruit. Chirurgul ordoped va inlocui ligamentul rupt cu o grefa de tesut.
Grefele pot fi obtinute din mai multe surse. Adesea, ele sunt prelevate din tendonul patelar, care
se afla pozitionat intre rotula si tibie. Tendoanele muschilor ischio-gambieri care se afla in partea
posterioara a coapsei constituie o sursa obisnuita de grefa. Alteori se utilizeaza tendonul
muschiului cvadriceps, care se afla intre rotula si coapsa. De asemenea, pot fi utilizate si
alogrefele (grefele prelevate de la cadavre).

Procedura. Interventia de reconstructie a ligamentului incrucisat anterior se efectueaza cu

ajutorul unui artroscop, cu practicarea unor incizii mici. Interventia artroscopica este mai putin
invaziva decat cea clasica. Beneficiile tehnicilor minim invazive includ durerea mai mica dupa
interventie, timp de spitalizare redus, si imbunatatirea semnificativa a timpului de recuperare.
Cu exceptia cazului in care exista leziuni multiple la nivelul genunchiului, reconstructia
ligamentului incrucisat anterior nu se efectueaza imediat. Amanarea interventiei permite atat
retragerea inflamatiei cat si reluarea functiei motorii inainte de operatie. Efectuarea prematura a
reconstructiei LIA sporeste riscul de artrofibroza sau formarea de cicatrici intra-articulare, care
cresc riscul de pierdere a motricitatii genunchiului.
 DATE DESPRE PACIENT

Nume: Botez
Prenume: Ioan
Vârstă: 40 ani
Localitatea: Roman, NT
Sexul: masculin
Ocupație: pompier
Diagnostic clinic: Leziune LIA genunchi

Anamneza:

Istoric: Pacientul s-a prezentat la un centru de recuperare, având diagnosticul de leziune LIA
genunchi, faza postoperatorie.

Medicamentatie: Antiinflamatoare.
 Evaluare functionala:
EXAMENUL CLINIC SUBIECTIV

Pacientul acuza dureri cu intensitate 2-3 conform scalei Vass. Durerea este de tip
mialgic, apare in ortostatism prelungit si este resimtita sub forma unei intepaturi radiand in tot
piciorul iar genunchiul este inflamat.
Evaluarea sensibilitatii: Pacientul are o sensibilitate crescuta la nivelul intregii articulatii.

Prezinta imposibilitatea executarii miscarii complete de flexie/extensie si disconfort in

timpul deplasarii.

EXAMENUL CLINIC OBIECTIV

 Pacientul adopta o pozitie antalgica si vicioasa, cu
asimetrie pe miscare la nivel plantar. La palpare acuza
durere in zona superolaterala a articulatiei genunchiului.

EXAMENUL FUNCȚIONAL

Testing articular:
Flexia genunchiului:

Poziţia goniometrului: Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei genunchiului, pe faţa

laterală. Braţul fix urmăreşte linia laterală a coapsei, respectiv trohanterul. Braţul mobil paralel cu
linia de mijloc a feţei laterale a gambei, urmărind maleola externă.

Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul testat este de aceeaşi parte a membrului.

Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele în afara
mesei.

Poziţia finală: subiectul în decubit ventral, faţa posterioară a gambei se apropie de faţa posterioară
a coapsei, până la limita de mişcare.

Extensia genunchiului:

Poziţia goniometrului: Centrul goniometrului

plasat la nivelul articulaţiei genunchiului, pe faţa
lateral. Braţul fix urmăreşte linia laterală a coapsei.
Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a
gambei, urmărind maleola externă.

Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul testat:

este de aceeaşi parte a membrului.

Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu

coapsa pe planul mesei, genunchiul flectat.

Poziţia finală: subiectul în decubit ventral cu

membrele inferioare extinse, picioarele în afara mesei.
 Testari/
perioada
de testare Flexie Extensie
D S D S
Testare 60 º 75 º 20 º 25 º
Initial
Testare 80 º 80 º 30 º 35 º
Finală
Valori normale 120-140 º 120-140 º

Testing muscular:
Flexia genunchiului:

Muşchi principali: biceps femural, semitendinos, semimembranos.

Muşchi accesori: popliteu, croitor, gastrocnemieni.

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral cu gamba de testat susţinută. Stabilizarea: se
realizează la nivelul bazinului.

F1: palparea se face pe partea posterioară a coapsei, aproape de articulaţia genunchiului.

Semitendinosul se palpează pe partea postero-medială a coapsei, în 1/3 distală.

F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută flexia gambei.

Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele în

afara mesei.

F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută flexia gambei fără rezistenţă, până la 900.

F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară, în 1/3 distală a gambei, la jumătatea
cursei de mişcare.

F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Extensia genunchiului:

Muşchi principali: cvadricepsul (drept femural (anterior), vast intern,

lateral, medial).

Muşchi accesori: tensorul fascia lata.

 Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral, cu gamba flectată. Stabilizarea: se
realizează în 1/3 proximală a coapsei.

F1: palparea se face pe faţa anterioară a coapsei, în regiunea corespunzătoare fiecărui fascicul în
parte, excepţie făcând vastul intermediar, care este situat profund.

F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută extensia gambei.

Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând cu genunchiul flectat la 900, gamba atârnând în afara
mesei.

F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută extensia gambei fără rezistenţă.

F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în treimea distală a gambei.

F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Testari/
perioada
de testare Flexori Extensori
D S D S
Testare F3 F4+ F3 F4++
Initial
Testare F4+ F4++ F4+ F4++
Finală

Teste functionale
Testul lui Apley :

Subiectul stă în decubit ventral cu genunchiul flectat la 900. Examinatorul fixează coapsa
subiectului cu ajutorul genunchiului său (în 1/3 distală), apoi rotează tibia atât intern cât şi extern,
menţinând tracţiunea în ax a tibiei. Se observă, dacă există limitări, mobilitate excesivă sau durere.
Dacă această manevră este mai dureroasă, leziunea este de tip ligamentar.
 Testul pivot shift:

Acest test permite depistarea instabilităţii anterolaterale

rotatorii a genunchiului.

Subiectul este în decubit dorsal. Examinatorul îi ridică

membrul inferior cu genunchiul întins şi încearcă să subluxeze
anterior platoul tibial lateral, prin rotarea internă a tibiei (cu
ajutorul prizei de la nivelul piciorului). Cu ajutorul prizei de pe
partea laterală a genunchiului, examinatorul aplică o tensiune
în valg, orientată anterior, asupra gambei. În timp ce
examinatorul flectează încet genunchiul, în jurul a aproximativ
150 de flexie, se poate palpa un clic ce semnifică relocalizarea,
datorată de instabilitatea anterolaterală rotatorie a genuchiului,
rezultată din cauza unei rupturi sau laxităţi a ligamentului
încrucişat anterior şi a structurilor posterolatarale ale articulaţiei.

Testul sertarului anterior:

Acest test măsoară gradul de deplasare a tibiei faţă de femur, anterior.

Subiectul este în decubit dorsal, cu genunchiul şi şoldul flectate, astfel încât talpa să fie pe
masă. Examinatorul stabilizează piciorul subiectului aşezându-se pe el, cu mâinile cuprinde
articulaţia genunchiului, cele două degete mari fiind de o parte şi de alta a tuberozităţii tibiale. Din
această poziţie examinatorul trage înspre el tibia subiectului. Laxitatea neînsoţită de rotaţia tibei
implică leziuni la nivelul ligamentului încrucişat anterior
şi posibil la nivelul ligamentelor colaterale. Laxitatea cu
rotaţie externă a tibiei implică leziuni la nivelul
ligamentului colateral medial, ligamentele capsulare şi
posibil ligamentul încrucişat anterior. Laxitatea cu rotaţie
internă a tibiei, implică leziuni la nivelul ligamentului
încrucişat anterior şi structurile articulare postero-
laterale.

Test functional Valori pozitive (+)

Valori negative (-)
Testare initiala Testare finala
Testul Pivot Shift + -

Testul Apley + -

Testul Sertarului anterior + -

Testele imagistice
Alte teste ce pot fi indicate pentru a confirma diagnosticul medicului ortoped cuprind:

Radiografiile. Desi acestea nu vor putea reflecta leziunile ligamentului incrucisat anterior,
ele pot ajuta medicul sa stabileasca daca leziunea este asociata unei fracturi osoase.

RMN. Aceasta metoda ofera imagini mult mai bune ale tesuturilor moi precum
ligamentul incrucisat anterior si poate pune diagnosticul de certitudine in ruptura de LIA.
 Diagnostic functional:

 prezența durerii și a procesului  diminuarea amplitudinii de

inflamator; mișcare;
 limitarea mobilității articulare;  forța musculară scăzută;
 diminuarea stabilității unipodale;
 diminuarea echilibrului static și
dinamic;
 prezența mișcărilor de substituție;
 Obiectivele programului de recuperare:

 Diminuarea durerii și a procesului inflamator;

 Refacerea și creșterea mobilității articulare;
 Refacerea și creșterea amplitudinii de mișcare;
 Creșterea forței musculare;
 Refacerea și creșterea stabilității unipodale;
 Refacerea și creșterea echilibrului static și dinamic;
 Reeducarea mersului și eliminarea mișcarilor de substituție.

Continutul programul de recuperare

TEHNICI DE FACILITARE NEUROMUSCULARA PROPRIOCEPTIVA:
Tehnici FNP pentru educarea mobilitatii:

1.Initiere Ritmica
Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Pentru refacerea și creșterea mobilității articulației și a amplitudinii de mișcare a
genunchiului se incepe cu IR.
Mișcarea se face pasiv, pasiv-activ, apoi treptat până subiectul realizează activ. Comanda
verbală-“Relaxează-te şi lasă-mă pe mine să te mişc!”, apoi ”mişca-l odată cu mine!”
etc.Mişcările executate trebuie să fie lente şi ritmice, în timp ce comenzile verbale vor fi ferme
şiinsistente. Se va evita orice acţiune care ar putea declanşa la orice muşchi „stretch-reflexul”.

2.Relaxare Opunere
Poziția pacientului-decubit dorsal.
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Pe direcţia musculaturii slabe, în zona medie spre scurtată, se execută o contracţie
izometrică (mâna kinetoterapeutului facecontrarezistenţă). Când se simte că această contracţie
a ajuns maximă, se solicită pacientului orelaxare bruscă, iar kinetoterapeutul execută rapid o
mişcare spre zona alungită a musculaturii slabe aplicând câteva întinderi rapide pe această
musculatură. La comanda verbală, pacientul revine activla zona cea mai scurtată, asistentul
ajutând, urmărind sau chiar aplicând o uşoară rezistenţă acestei mişcări în funcţie de
capacitatea funcţională musculaturii respective.
 3.Relaxare contracție
Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat. La punctul de limitare a
mişcării se cere pacientului nu să se opună manevrei kinetoterapeutului ci să împingă şi
să rotească sau să tragăşi să rotească cât poate de mult. Izometria se realizează pe direcţia de
împingere sau tracţiune, iarizotonia pe mişcarea de rotare.
 
Tehnici FNP pentru educarea forte i m u s c u l a r e .
 
 Initiere lenta
Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Inversarea lentă reprezintăcontracţii concentrice ritmice ale tuturor agoniştilor şi
antagoniştilor dintr -o schemă de mişcare fără pauză între inversări. Treptat se introduce şi se
creşte rezistenţa aplicată mişcărilor, daravând grijă ca mişcarea să se poată executa pe toată
amplitudinea.
 
  Initiere lenta cu opunere
Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Se realizează mișcarea după principiul IL doar ca se aplică o rezistență la sfârșitul
mișcării.

  Contractie izometrica în zonascurtata

Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Subiectul face mișcarea activ până ajunge la limita mișării, în acel punct kinetoterapeutul
aplică o rezistență urmată de relaxare.

Sencventialitate pentru întarire

Poziția pacientului-decubit lateral, cu membrul inferior in extensie șold, flexie genunchi
și flexie plantară.
Poziția kinetoterapeutului-în spatele pacientului.
Prizele și contraprizele se vor schimba în funcție de mișcarea care se va efectua. 
1. Priza-pe șold,contrapriza treimea distală a coapsei.
2. Priza-în treimea distală a coapsei, contrapriza în treimeadistală a gambei.
3. Priza-în treimea distală a gambei, contrapriza pe laba piciorului.
La comanda kinetoterapeutului se realizează flexie șold, se menține o rezistență, extensie
genunchi,se menține o rezistență și flexie dorsală, se menține rezistență.
 MASAJ:

Tehnica folosita a fost tehnica masajului articular:

Masajul articulaţiilor este o formă de masaj local, care capătă caracterul unui masaj
special din cauza structurii lor funcţionale. Acest masaj se reduce la neteziri, fricţiuni şi
vibraţii¸ dar si tensiuni si tractiuni¸ atunci cand este necesar.

Netezirile constau în alunecări scurte, circulare sau liniare, adaptate la forma anatomică a
articulaţiei şi executate cu o intensitate mică şi medie. Fricţiunea se execută insistent, iar
vibraţiile numai manual.

După câteva şedinţe de masaj articular de tatonare, am inceput mobilizarea articulară

metodică, folosind - la început - mişcări pasive, apoi mişcări active libere şi active cu
rezistenţă.

Tensiunile şi tracţiunile le-am aplicat cu scopul de a amplifica mişcările limitate.

După gimnastica articulară (de influenţare a aparatului neuromioartrokinetic), am aplicat

un masaj liniştitor, de încheiere, care a constat în neteziri şi fricţiuni vibrate.

ELECTROTERAPIE:

Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de imbunatatire a vascularizatiei si

a troficitatii tisulare locale:

o curent galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de
ionogalvanizare
o curenti de joasa frecventa: CDD, TENS, C Trabert
o curenti de medie frecventa
o laser
o unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, microunde
o ultrasunet
o diapulse

TERMOTERAPIE:

Termoterapia locala pentru controlul durerii si cresterii compliantei tesuturilor moi in

vederea instituirii programului de kinetoterapie

o impachetari cu parafina , perna electrica aplicata de 1-3 ori pe zi

o in cazul unei reactii inflamatorii locale se aplica comprese reci cu sulfat de
magneziu 60g/l; masaj local cu gheata repetat de mai multe ori in cursul zilei;
 BIBLIOGRAFIE

 Balint T., Evaluarea aparatlui locomotor, Editura Tehnopress, Iasi, 2007

 Cerbulescu C., Atlas de anatomie umană, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,
1983
 Marza-Danila D., Masaj therapeutic recuperator, , Editura Alma Mater,Bacau,
2010
 Papilian V., Anatomia omului, vol I, Editura Medicală, Bucureşti, 1985
 Raveica G., Caiet de lucrări practice la anatomie I, Bacău, 2003
 Saragea M., Fiziopatologie, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
 Sbenghe T., Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,
Bucureşti, 1999.
 Sbenghe T.,Kinesiologia-Stiinta miscarii, Editura Medicală, Bucureşti, 2002.
 Sbenghe T., Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală,
Bucureşti, 1996.

Surse web:

 http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/ ;
 http://remedii.net/wp-content/uploads/2010/08/artroza-genunchiului.jpg ;
 http://adevarul.ro/sanatate/medicina/cea-mai-bunametoda-tratare-genunchiului-dureros-
avantajele-artroscopiei-1_57c7f0475ab6550cb846f48a/index.html;
 http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/ ;
 http://www.artroscopiegenunchi.ro/articol/proteza-de-genunchi .