Literatură, teatru și film

Tema 5. Maeștri și discipoli. Reciclarea

modernă și postmodernă. Teatrul în teatru

Dumitru Crudu, Steaua fără...Mihail Sebastian

Prezentare realizată de Costin Andreea

Master Literatură română și hermeneutică literară,
Anul I
 Dumitru Crudu
◊ născut la data de 8 noiembrie 1967 (53
de ani)
◊ satul Flutura, raionul Ungheni,
Republica Moldova
◊ absolvent al Universității
„Transilvania” din Brașov, secția
Filologie
◊ în 1999, împreună cu Marius Ianuș
(poet și jurnalist român), inițiază un nou
curent literar, fracturismul, lansat printr-un manifest publicat în
revistele „Paralela 45” și „Vatra”

◊ a câștigat, de-a lungul timpului, mai multe premii pentru

literatură
 Opera lui Dumitru Crudu
Volume → Poezie
 Falsul Dimitrie (1994)
 E închis vă rugăm nu insistați (1994)
 Șase cânturi pentru cei care vor să închirieze apartamente (1996)
 Falsul Dimitrie Crudu (2003)
 Pooooooooooate (2004)

Volume  Teatru
 Crima sîngeroasă din stațiunea violetelor (2001)
 Salvați Bostonul (2001)
 Alegerea lui Alexandru Suțțo (2004)
 Duelul și alte texte (2004)
 Steaua fără...Mihail Sebastian (2006) ș.a.

Volume  Proză
 Măcel în Georgia (2008) ș.a.
 (Imaginea de pe coperta cărții)
București, Calea Victoriei,
Vis-a-vis de Casa Capșa
Iarna
1923

„[...] am o manie a rescrierii. [...]

La Oameni ai nimănui, ca și la
piesa Steaua fără...Mihail
Sebastian, am în jur de 20 de
variante. Înclinația mea
industrioasă către rescriere vine
dintr-o permanentă nemulțumire
față de ceea ce fac.” (Dumitru
Crudu)
Link către teatrul radiofonic:
https://www.mixcloud.com/xfy1055/va-
ofer-piesa-de-rezistenta-de-dumitru-crudu/
 Incident neprevăzut la lansare

Reprezentanții CopyRo (societatea de

gestiune colectivă a drepturilor de autor
pentru literatura scrisă, în format clasic
sau digital, societate ce aparține
Ministerului Culturii și Cultelor) îi trimit
o atenționare lui Dumitru Crudu,
considerând că a dramatizat excesiv
jurnalul lui Sebastian și i-au sugerat să
schimbe numele personajelor
S-a întrunit o comisie de evaluare a
textului, iar romancierul George Bălăiță
i-a luat apărarea lui Dumitru Crudu,
considerând că opera este, categoric,
produsul ficțiunii.
 Foarte importante considerațiile din „Nota
autorului”
֍textul Steaua fără...Mihail Sebastian inspirat din
jurnal (dar și din piesa Steaua fără nume); sunt preluate
(sau adaptate) anumite replici etc, însă cronologia nu
este respectată și multe elemente sunt rodul ficțiunii
(„textul meu e o ficțiune și personajul Sebastian este și el
pe undeva fictiv. În același timp, rămâne a fi și un
personaj documentar. [...] piesa mea nu e o simplă
dramatizare a jurnalului lui Sebastian, ci este un text
independent.”)
 Reliefarea elementelor de interes pentru
fiecare dintre cele 9 scene
Prima scenă
garsoniera lui Mihail Sebastian  o mare parte din acțiunea
piesei se petrece în acest cadru, perindându-se personaje
precum Camil Petrescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ion Barbu
etc, uneori real, alteori doar în imaginația / fantasma/
amintirea personajului Mihail Sebastian
Leni (Leny Caler - actriță) îl înștiințează pe Sebastian că a
pierdut atât postul de la Revista Fundațiilor Regale (unde
avea o rubrică proprie), cât și pe cel de la tribunal (unde era
avocat)
În acest timp, de afară se aud strigăte, focuri de armă și
zgomotele geamurilor sparte  acțiunea are loc în Al Doilea
Război Mondial
Personajul Sebastian îi povestește lui Leni un vis pe care l-a
avut, apoi îl notează în jurnal  în adevăratul jurnal al lui
Mihail Sebastian regăsim relatate mai multe astfel de vise
Scopul pentru care (personajul) Sebastian ține un jurnal 
„ca să nu-mi ies din minți”
prezența omului care asculta cu urechea lipită de ușă ce se
vorbea în apartament
Mihail Sebastian se află în imposibilitatea de a scrie în
condițiile date (teamă, stres cumplit), însă trebuie să reușească
pentru a putea face rost de bani
Nicușor intră în apartamentul scriitorului și îi promite că îi va
pune în scenă piesa pe care urmează să o scrie, cu precizarea că
Teatrul Național are nevoie de un text „vesel, ușor, romantic,
care să nu oblige la nimic”, „o comedie...care să-i ajute pe
spectatori să fugă din realitate și să uite, măcar pentru o clipă, de
ororile din jur”
Mihail Sebastian se hotărăște să se retragă la Bușteni pentru
două luni pentru a putea scrie piesa, are nevoie de 20.000 de lei
împrumut însă nu îi primește nici de la Nicușor, nici de la Camil
Petrescu (acesta din urmă îl sfătuiește pe Sebastian să își
deschidă o berărie și va deveni atât de bogat, încât chiar el îi va
cere bani împrumut  absurdul situației)
personajul Camil Petrescu  (de-a lungul întregii piese) foarte
caricaturizat; trăsături definitorii: zgârcenie, egoism, vanitate
vizita lui Nae Ionescu  îl invită pe Sebastian la restaurant (îl
împrumută și cu bani dacă are nevoie) pentru a vedea acolo un
evreu care a înnebunit, bărbatul fiind „inclus în meniu”
 (absurdul situației  Mihail Sebastian, el însuși evreu, „invitat” să
râdă pe seama unui evreu care și-a pierdut mințile în urma
suferințelor îndurate în pușcărie)
Anumite abuzuri la care erau supuși evreii în acea perioadă și pe
care le regăsim în piesa lui Dumitru Crudu au fost reale
 Leni își amanetează, din proprie voință, bijuteriile, pentru a nu fi
nevoit Sebastian să vândă mobila
Simbolul orologiului
În piesa lui Dumitru Crudu În piesa lui Mihail Sebastian
(Steaua fără...Mihail Sebastian) (Steaua fără nume)

„Mihail Sebastian: În una din nopțile alea, în Ceasul din gară tot rămâne în urmă, însă pe
apropierea Teatrului Național a fost ridicat un șeful gării nu îl deranjează (merge și
orologiu uriaș care trebuia să indice ora exactă a întoarce minutarele cu mâna de câte ori
României. La un moment dat, orologiul s-a
defectat, iar Nae Ionescu s-a apucat să-l repare.
este nevoie), nu îl preocupă cât este ceasul,
El a chemat toată lumea care scria sau citea el se orientează după sosirea trenurilor.
Cuvîntul. A încercat după ceasurile celor din piață
să fixeze noua oră a României. Decalajul dintre
ceasurile lui Cioran, Mircea Eliade, Ion Barbu,
Eugen Ionescu sau Camil Petrescu era însă atît de
mare, încît Nae Ionescu s-a dat bătut, astfel încît
ceasul ăla arată și acum o oră aiurea. În ziua
aceea cînd s-a defectat orologiul m-au dat afară
de la tribunal. Din ziua aceea am rămas pe
drumuri.”
Scena 2
 monologul lui Sebastian este întrerupt de mai multe ori de
intervențiile militarului care îi oferă informații cu privire la
evoluția războiului
Sebastian nu reușește să scrie și își amanetează mobila
pentru a putea să mai stea o perioadă la Bușteni
prezența fantasmelor care îl împiedică să scrie („Mă tem că
m-am țicnit. Mă tem că am luat-o razna.”)
Îi invidiază pe Eliade și pe Cioran pentru că ei pot scrie în
orice condiții, în timp ce el nu („Eliade putea scrie în orice
condiții, chiar și cu toată Garda de Fier în față. El are deja o
operă pe cînd eu nu am nimic. [...] Dar ei vor ajunge mai
departe decît mine și vor realiza mai multe în viață, pe cînd
eu, mă îndoiesc.”)
 Scena 3
 Mihail Sebastian ajunge în gara din Bușteni, iar șeful gării
îl anunță că primul tren spre București este abia peste 5 ore
prezența fetelor îmbrăcate în uniforme școlare, prezența
domnișoarei Cucu ș.a  paralelă cu scenariul din Steaua fără
nume

Scena 4
 Sebastian se întoarce în garsoniera lui unde se afla Leni
Apariția militarului  dacă la Bușteni militarul venea singur și
se rezuma la a-i comunica informații despre război, la București
vine în permanență însoțit de un evreu pe care îl pune să
vorbească în locul lui și care îi ia cu forța obiecte din casă
Mihail Sebastian îi povestește lui Leni întâmplarea prin care a
ajuns în București, iar ea vede în relatarea lui scenariul potrivit
pentru piesa de teatru cerută. Direcționat de Leni, Sebastian duce
la bun sfârșit textul (raportat la însemnările din Jurnalul lui Mihail
Sebastian, Dumitru Crudu deformează realitatea, rolul lui Leni
fiind insignifiant în realizarea textului care, de altfel, este scris în
mai multe etape)
scopul jurnalului (reluarea acestui motiv)  „Scriu în jurnal tot
ce mi se întâmplă ca după război să mă răzbun pentru tot ceea ce
se petrece acum cu mine.”
Nicușor afirmă că piesa este foarte bună, însă invocă anumite
motive pentru care nu a putut fi acceptată (motivul real, de care
atât Sebastian, cât și Leni sunt conștienți  textul era scris de un
evreu, cei din conducerea teatrelor nici măcar nu citesc textele,
ei se opresc doar la titlu)
Sebastian este refuzat și la celelalte teatre unde merge să
propună piesa. Leni îl convinge că textul ar trebui să fie semnat
de un român și îi propune 3 persoane la care s-a gândit, în
speranța că unul dintre ei tot va accepta propunerea: „La Nicușor
de la Teatrul Național, la lustragiul de la colț cu care te împaci
destul de bine, dovadă că de o lună îți lustruiește pantofii pe
datorie, și la băcanul din centru.”
Primii doi îl refuză (Nicușor îi spune că nici el nu este român, ci
grec, „un fanariot cu ceafa groasă” și nu riscă să se afle acest
fapt, iar lustragiului i se pare demodat subiectul piesei - cu toate
că nici măcar nu știa la început conversației ce înseamnă o piesă
de teatru - un subiect serios în viziunea lui fiind „eroismul cu
care Antonescu îi stîrpește pe evrei”), la cel de-al treilea nici nu
mai încearcă
 în timpul dialogului cu lustragiul, Mihail Sebastian
ajunge să enumere motivele reale pentru care oamenii
merg la teatru (concluzia: aproape nimeni nu merge
pentru a se uita la spectacol)
 Urmează un episod în care Sebastian îi roagă pe Emil
Cioran, Nae Ionescu și Camil Petrescu să-l salveze pe
Geo Bogza care riscă să fie omorât, însă ei susțin că el
nu este cu adevărat scriitor, nu-l consideră colegul lor.
Leni îi comunică lui Sebastian faptul că Bogza a scăpat
„doar” cu o bătaie, însă acest lucru a avut loc cu mulți
ani în urmă, iar Sebastian vorbea singur pe stradă
 Visul lui Leni  explică maniera în care se produce
reciclarea postmodernă (p. 92)
 Mihail Sebastian se întâlnește cu Victor Mincu, fost
coleg de școală care îl aude vorbind singur despre faptul
că e în căutarea unui autor pentru piesa sa. Victor
Mincu acceptă propunerea și îi promite că, după
finalizarea războiului, vor spune amândoi adevărul. 
Dumitru Crudu face din pseudonimul lui Mihail
Sebastian (Victor Mincu) un personaj distinct în text
 Victor Mincu cere ca titlul piesei să fie schimbat, Ursa mare
devenind Steaua fără nume.
Cât timp Victor Mincu merge să propună textul la teatrele unde
Sebastian a fost refuzat, scriitorul îl așteaptă la Capșa. Aici Camil
Petrescu își continuă afirmațiile în spiritul celor precedente (se
declară un poet mai bun decât Eminescu), iar Ion Barbu și Eugen
Lovinescu încearcă să-l convingă pe Sebastian că ar fi în avantajul
lui ca nemții să câștige războiul.
Sebastian află de la Leni că piesa lui Victor Mincu a fost
acceptată de către cei de la teatrul Agambre (în jurnalul lui
Sebastian  teatrul Alhambra)
Scena 5
În ziua în care are loc premiera, toate marile nume ale literaturii au
întâietate în a pătrunde în sală, urmați de cei care au cumpărat bilete.
Mihail Sebastian nu este primit la reprezentarea propriei piese întrucât
invitația pe care o avea de la Victor Mincu nu este validă și nu dispune
nici de bani pentru a putea cumpăra un bilet. Nici rugămințile către
Călinescu nu dau roade, criticul spunându-i că scrierile lui sunt minore
și că ar avea multe de învățat de la Victor Mincu.
 Piesa are un real succes, iar Mihail Sebastian se întreabă
cum spectatorii pot fi atât de bucuroși, uitând parcă de
faptul că în țară e război, autorul simțindu-se vinovat că a
scris o piesă ce îi îndepărtează pe oameni de realitate.
Scena 6
Victor Mincu își respectă promisiunea, îi dă toți banii primiți
lui Mihail Sebastian, refuzând propunerea acestuia de a-și opri
un sfert din sumă.
Sebastian merge la teatru, neștiut de nimeni, însă nimic de
acolo nu amintește de piesa Steaua fără nume. Întunericul din
sală îl împiedică să găsească în scurt timp ieșirea, rătăcind o
vreme printre coridoare și afirmând că se simte „ca într-un
roman din Kafka”. Pe lângă el trec actorii, regizorul, însă nu știm
dacă îl ignoră sau nu îl văd de parcă nici nu ar fi prezent.
Războiul se sfârșește.

Scena 7
Dialog Leni - Mihail Sebastian  noi acuzații de oportunism cu
privire la Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Ion Barbu, Eugen Lovinescu
 „Oamenii care cochetaseră ieri cu fasciștii, acum sînt în structurile
noii puteri.”
 inclusiv militarul își schimbă fundamental atitudinea
„Leni: În visul ăla pe care l-am avut, tipul ăla din America,
Dumitru Solomon și Dumitru Crudu vor insista foarte mult
asupra acestui fragment din jurnalul tău unde tu povestești
cum Camil Petrescu sau Victor Eftimiu au schimbat, brusc,
macazul, lăudînd noua putere. Poate e mai bine să-l ștergi ca
să nu le faci mai târziu probleme.”  ce forță au însemnările
dintr-un jurnal, cum jurnalul poate fi o armă îndreptată către
ceilalți (dar și, inconștient, către sine)

Scena 8
Victor Mincu recunoaște că i-a plăcut să fie autor dramatic (cu tot
ceea ce presupune) și se teme să recunoască public că nu el este
autorul piesei Steaua fără nume, gândindu-se că ar putea să se
întoarcă nemții alături de Horia Sima (politician fascist român).
Sebastian îi răspunde că el vrea să părăsească țara cât mai repede
(idee invocată de mai multe ori de-a lungul textului lui Dumitru
Crudu) și să ajungă în America, fie și fără „cea mai bună piesă a lui”.
 Leni nu îl însoțește, ci se întoarce la soțul ei, Scarlat Froda, iar
jurnalul rămâne la ea (Sebastian îi spusese să-l arunce în foc).
Sebastian își dorește să uite totul și să înceapă o viață nouă („Acum
este și rândul meu să trăiesc.”).
Scena 9
Monolog în stradă  Leni  mărturisiri: a păstrat jurnalul
lui Sebastian și a sesizat că „Despre Steaua fără nume nu
pomenea nimic de parcă nu ar fi scris niciodată această piesă”
Mihail Sebastian moare călcat de un camion înainte să afle
că Victor Mincu a recunoscut adevărul  raportat la realitate
 Mihail Sebastian moare, într-adevăr, călcat de un camion,
însă nu în drum spre aeroport pentru a pleca spre New York, ci
în București, în drum spre Universitate unde urma să țină un
curs despre Balzac (moartea lui a stârnit controverse,
vorbindu-se despre posibilitatea unei înscenări, a unei crime
cu premeditare  ipoteză nedovedită nici până astăzi)
Radu Beligan în Steaua fără nume
 Receptare critică
۞Scriitorul Vladimir Beșleagă (cel care semnează
coperta 4 a cărții) apreciază la piesa Steaua
fără...Mihail Sebastian faptul că este încărcată de
„substanță umană”, „adevăr istoric” și „simboluri
socio-culturale” + consideră admirabil efortul de
sintetizare pe care l-a realizat în acest text Dumitru
Crudu

Ce reproșuri i-au fost aduse piesei lui Dumitru Crudu?

Alte cărți inspirate
de Jurnalul lui
Mihail Sebastian

romanul scriitorului
francez Lionel Duroy,
Eugenia (2018)
 Bibliografie

Bibliografie primară
 Crudu, Dumitru, Steaua fără...Mihail Sebastian, Editura Cartea Românească,
București, 2006.
 Sebastian, Mihail, Jocul de-a vacanța. Steaua fără nume. Ultima oră , Prefață de
Mircea Tomuș, Editura pentru Literatură, București, 1965.
 Sebastian, Mihail, jurnal: 1935-1944, Text îngrijit de Gabriela Omăt, Prefață și
note de Leon Volovici, Traduceri de Alina Skultéty, Ediția a doua, revăzută, Editura
Humanitas, București, 2016.

Bibliografie secundară
 Andronescu, Monica, „Ultimele ore din viața lui Mihail Sebastian. Accident sau
crimă?”, în „Ziarul Metropolis. Cotidian Cultural”, 31 mai 2020. Accesibil la
https://www.ziarulmetropolis.ro/ultimele-ore-din-viata-lui-mihail-sebastian-
accident-sau-crima/?
fbclid=IwAR3IcWRMdwq1qWnkUjiSrSJS1v6nQ0PxmCm8fu_BTj6PDFqznCRQKx7lTk
U (14.03.2021).
Firică, Ștefan, „Imaginea/imaginile lui Mihail Sebastian azi”. Accesibil la
https://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A25220/pdf (14.03.2021).
 Morariu, Mircea, „Devorând creierul întâmplărilor”. Accesibil la
https://biblioteca-digitala.ro/?articol=60223-devorand-creierul-intamplarilor--
teatrul-azi--3-4-2007 (15.03.2021).
 Ubersfeld, Anne, Termenii cheie ai analizei teatrului, Traducere de Georgeta
Loghin, Editura Institutul European, Iași, 1999.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată!

Sfârșit