Jurnalele lui Eugen Ionescu

Jurnal în fărîme (Journal en miettes; 1967)

Prezent trecut, trecut prezent (Présent passé,
passé présent; 1968)
Căutarea intermitentă (La quête intermittente;
1987)

*jurnale traduse în limba română după 1990

1 2

3
Jurnalele
ionesciene
Mostre de jurnal găsim și în
volumele:

Eu (capitolul „Pagini rupte din

jurnal”)
Note și contranote („Alte pagini
de jurnal”)
În revistele literare ale vremii
→ adunate, ulterior, în volumul
lui Gelu Ionescu, Anatomia unei
negații (în „Addenda”)
 Preliminarii

„Ceea ce nu e bine este că mi

se năzare câteodată că aș fi
un mare scriitor căruia i se
va citi cu pasiune tot ce a
scris și i se va scormoni sau
scotoci în tot ce a scris.”
(Eugen Ionescu, Căutarea
intermitentă, p. 59)
 Jurnalele lui Eugen Ionescu - aspecte comune

*mărturisirile nu respectă criteriul cronologic (+transcrieri

din caiete mai vechi; raportul transcriere -
rescriere/adaptare și implicațiile privind veridicitatea)
*pagini de jurnal „infuzate” de lirism
*jurnale sub semnul lui memento mori
*nu căutarea unui timp pierdut, ci dorința perpetuă de a
înțelege timpul
*de la descrierile solare ale copilăriei la preocuparea
pentru moarte
*predomină imaginile aferente lumii interioare
*formulă condensată (rareori consemnate aspectele efemere
ale vieții; paginile din jurnal - mai degrabă o sumă de
introspecții)
 *„jurnale care visează” (Iulian
Băicuș) - importanța prezenței
visului în paginile jurnalului
ionescian
România - „patria”
tatălui (Ionescu
„exilat” în țara natală)
Franța - „acasă”
(„adevărata mea
țară”); țara iubită,
țara mamei
Jurnalele lui Eugen Ionescu - aspecte particulare

*Jurnal în fărîme - inserarea unor replici din Regele

moare ce nu au fost păstrate în textul final

*Prezent trecut, trecut prezent - prezența poveștilor

pentru „copii mai mici de trei ani”
-despre politică și ceea ce contează cu adevărat în
viață
-despre rinocerită

*Căutarea intermitentă - prezența „exercițiilor de

stil”
-„conflictul” cu Beckett
 Lecturile lui Eugen Ionescu

De la...la → diversitatea
lecturilor, diversitatea
preocupărilor

*Sfântul Augustin
*Carl Gustav Jung & Sigmund
Freud
*Roman Jacobson
*filozofi
*poeți, romancieri
ș.a.
 De ce scrie un
jurnal?
*pentru sine (ca exercițiu)
*pentru semeni
*din vanitate (orgoliu)
*pentru fiica lui

*scrisul ca terapie: „Ce mai terapeutică, scrisul! Pagina albă, pe

care o înnegresc sau o albăstresc, după felul cernelii, este
receptacolul angoaselor mele. Un receptacol, un duhovnic. Îmi face
aproape la fel de bine ca pictura.” (Căutarea intermitentă, p. 21)
 Despre iubire

*„Voi fi cunoscut iubirea, iubirea e mai

tare decît orice.” → în urma unei astfel
de experiențe → „ori că trăiești, ori că
mori e același lucru” (Jurnal în fărîme,
p. 88)

*„cea mai mare nefericire e

să nu te simți iubit [...].
Iubirea e atmosfera noastră
vitală, pîinea noastră cea de
toate zilele” (Ibidem)
 Ce informații ne mai oferă jurnalele lui
Ionescu?

Alte subiecte abordate în jurnale: marele zid,

vidul, ratarea, aspecte politice, euforia,
morala, oboseala, angoasa, pasiunea pentru
pictură (iubea culorile), libertatea,
frumusețea, insomnia,
obiectivitatea&subiectivitatea, Eul (sinele)
ș.a.
 Marie-France
Ionesco la
maturitate

Cioran, Ionescu,
Eliade sau despre
prietenie
 C Perspectiva criticilor

Portretul *„Eugen Ionescu nu este (și nu a fost niciodată) un scriitor «secret»

psiho-moral al [...]; sincer și direct” (Gelu Ionescu, Anatomia unei negații, p. 9)
scriitorului Eugen *„n-a fost, oricum, un credincios docil. A trăit încă din adolescență în
îndoială și, dacă a ajuns la Dumnezeu, a ajuns prin metafizică. Adică
Ionescu (în lumina
prin meditația în jurul îndoielii, fricii, ideii de destin și a ideii de
jurnalelor și nu moarte.” (Eugen Simion, Tânărul Eugen Ionescu, p. 376)
numai) *„rebelul, prometeicul, protestatarul”, „temperament vulcanic” (Livia
Iacob în „Prefața” cărții lui Eugen Simion)

Ce spune Ionescu despre sine în paginile jurnalelor? (I) Viziune proprie

*„Sînt trufaș. Dintr-altă eră.” (Jurnal în fărîme, p. 16)
*„Eu sînt deci cel ce (mă) se privește, un soi de Dumnezeu neputincios. *sensibilitate, fragilitate, vulnerabilitate
Nu sînt doar o privire. Sînt și cel ce nutrește patimi, dorinți etc., sînt *narcisism
deopotrivă eu și nu sînt eu, sînt înlăuntru, sînt afară: acela care face, *spirit vehement, justițiar
care a făcut, care vede cum face, se face, cum se face că, fără să
*polemic, nonconformist, exigent
înțeleagă prea bine. [...] Eu sînt un altul.” (Ibidem, pp. 31-32)
*„Nu știu prea bine de ce, dar tocmai faptul de a te hrăni în mod sănătos *ironie, umor
și virtuos mi se pare imoral. Prefer excesele, nemăsura, beția, *structură reflexivă
crăpelnița. Există, în crăpelniță, o anume gratuitate, o libertate; nu *luciditate
mănînci ca să trăiești, mănînci pe rupte, pe viață și pe moarte; un fel de *existență definită de rătăcire, de
a te ucide.” (Ibidem, p. 62)
căutare
*ambivalență
 Ce spune Ionescu despre sine în paginile jurnalelor? (II)

*„sînt nehotărît, conștient de subiectivitatea tuturor și de a mea” (Jurnal în fărîme, p. 139)

*„Poimîine voi fi un Bătrîn, poate în puteri, dar nimic nu-i mai oribil decît un tînăr bătrîn. Nu mă văd ajungînd
un bătrîn înțelept.” (Ibidem, p. 156)

*„Urăsc autoritatea, că aici se află sursa antimilitarismului meu, adică a tot ce este, a tot ce reprezintă lumea
marțială, a tot ce este societate bazată pe primatul bărbatului față de femeie” (Prezent trecut, trecut prezent, pp.
19-20)

*„Eu am tendința să fiu, aproape întotdeauna, împotriva timpului meu, în contra curentului.” (Ibidem, p. 63)

*„Temperamentul meu coleric este în același timp anxios și mai puternic decît orice altceva.” (Ibidem, p. 80)

*„Pe mine totul mă chinuie. Nu sînt niciodată la mine acasă. Se spune că am un caracter îngrozitor, dar nu sînt
făcut pentru așa ceva. Sau mai degrabă, simt profund condiția mea de-a fi în lume ca absolut inadmisibilă.”
(Ibidem, p. 119)