You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Lettre Internationale - Ediţia română

Lettre Internationale - Romanian Edition

Location: Romania
Author(s): Jean Starobinski
Title: Scurt istoric al nostalgiei
A Short History of Nostalgia
Issue: 66/2008
Citation Jean Starobinski. "Scurt istoric al nostalgiei". Lettre Internationale - Ediţia română 66:120-
style: 123.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=30987
CEEOL copyright 2020

ROMÂN~
LETTRE INTERNATIONALE
EDI[IA
COMENTARII {I SCRISORI

JEAN STAROBINSKI: SCURT ISTORIC AL NOSTALGIEI

S` consider`m c` dorul constituie o
poten\ialitate antropologic` fundamen-
tal` este mai mult decât legitim: este
suferin\a pe care individul o simte din
cauza acelei desp`r\iri în urma c`reia
continu` s` depind` de locul ]i de per-
soanele cu care a stabilit primele sale
leg`turi. Nostalgia reprezint` o form` a
doliului. Cu toate acestea, termenul
prin care o desemn`m este un neolo-
gism doct din secolul al XVII-lea
(1688), iar teza conform c`reia nostal-
gia ar fi o inven\ie a acestei epoci nu
este întru totul lipsit` de fundament.
Trebuie precizat c` acest cuvânt – nos-
talgia – ce se reg`se]te ast`zi în limba-
jul comun (al multor limbi din lume) a
ap`rut în momentul în care sentimentul
pe care îl define]te a c`p`tat în ochii
medicilor conota\iile unei boli ]i a fost
catalogat ca atare în tratatele de medi-
cin`. Este vorba deci de un termen din-
tr-un limbaj specializat care ulterior s-a
banalizat. Adev`rata noutate introdus`
prin inventarea cuvântului «nostalgie»
este de fapt perspectiva, în mod decisiv
descriptiv`, fa\` de sentimentul pe care
îl desemneaz`.
STAROBINSKI, Jean
Nu este nicio îndoial` asupra faptu-
Montesquieu
Seuil, 1953 lui c` perspectiva omului precede
Jean-Jacques
inventarea respectivilor termeni tehnici.
Rousseau: la trans-
Oamenii au avut acest sentiment ]i
parence et l’obstacle
Plon, 1957, înainte de a-l fi redat printr-un cuvânt
Gallimard, 1971
doct, a]a cum sadismul exista ]i înain-
Histoire du traitement
de la mélancolie, des te de Sade, iar P`mântul se învârtea în
origines à 1900
jurul Soarelui ]i înainte de Copernic.
Thèse, Bâle, Acta
psychosomatica Se pot avansa dou` ipoteze. Prima
1960 ar fi c` existen\a sentimentelor este
L’œil vivant
anterioar` cuvintelor care le exprim`,
Gallimard, 1961
L’Invention de la iar cea de-a doua ar fi c` sentimentele
Liberté
exist` în con]tiin\a noastr` doar din
Skira, 1964
Portrait de l’artiste en momentul în care le-am numit. Exist`,
saltimbanque într-adev`r, o latur` a afectivit`\ii care
Skira, 1970
La Relation critique nu depinde nici de limb`, nici de cul-
Gallimard, 1970 tur`, ]i o alta care este tributar` limba-
Les Mots sous les
mots: les ana-
jului. A]adar, tocmai deoarece ambele
grammes de ipoteze sunt adev`rate, ele sunt com-
Ferdinand de plementare. Se întâmpl` exact ca în
Saussure
Gallimard, 1971 cazul culorilor.
Trois Fureurs Odat` numit, c`p`tând astfel o iden-
Gallimard, 1974
Claude Garache titate, un sentiment nu mai este acela]i.
Flammarion, 1988 Un cuvânt nou condenseaz` necuprin-
Table d’orientation sul, care în prealabil era r`spândit.
L’Âge d’homme,
1989 Face din el un concept. Creeaz` o defi-
Le Remède dans le ni\ie ]i necesit` o ulterioar` munc` de
mal. Critique et légiti-
mation de l’artifice à definire: devine obiect al eseurilor ]i
l’âge des Lumières tratatelor. Denumirea unei st`ri afec-
Gallimard, 1989
La mélancolie au
tive, odat` adoptat` ]i intrat` în circu-
miroir. Trois lectures la\ie, nu numai c` se propag` în lexic,
de Baudelaire ci produce sentimente noi. Suntem cu-
Julliard, 1990
Diderot dans l’espace
* Autorul ne semnaleaz` c` un alt studiu al
des peintres
s`u despre nostalgie a ap`rut [n traducerea
Réunion des Musées
Nationaux, 1991 rom@neasc` a Angelei Martin, [n volumul Jean
Action et réaction. Starobinski Melancolie, nostalgie, ironie, cu o
Vie et aventures d’un prefa\` de Mircea Martin, Editura Paralela 45,
couple
Seuil, 1999 Pite]ti, 2002.
GUSTAV KLIMT
prin]i de patimi ale c`ror denumiri
exist` anterior nou` ]i f`r` de care noi
nu am fi tr`it respectivele sentimente.
«Exist` persoane care nu ar fi fost nici-
odat` îndr`gostite, dac` nu ar fi auzit
vorbindu-se despre dragoste», scrie La
Rochefoucauld.1 Oamenii se sinucideau
]i înainte ca Goethe s` scrie Sufe-
rin\ele tân`rului Werther, dar sunt
oameni care nu s-ar fi sinucis dac` nu
ar fi citit acest roman.
La început poate fi vorba despre
efectul unei mode, al unui stereotip, al
unei parole, al unui procedeu mai mult
sau mai pu\in con]tient de imita\ie lite-
rar`. Curând, îns`, fenomenul se r`s-
pânde]te ]i se generalizeaz`: orice
grup, orice societate vede cum într-un
anumit moment al epocii se repercu-
teaz` aproape la infinit fascina\ia anu-
mitor cuvinte, într-un proces «interac-
tiv» analog celui prin care se înva\` o
limb` str`in`.
Mai înainte de a primi denumirea
specializat`, medical`, nostalgia era
desemnat` de termeni mai generali:
pathos, desiderium – dorin\a. Pentru a
explica originea denumirii specializate,
trebuie s` facem un pas înapoi ]i s` ne
întoarcem tot la dorin\`.
Unele texte majore ca importan\`
din literatura epic` sau sacr` inaugu-
reaz` acea poetic` a nostalgiei care a
avut un rol fundamental în tradi\ia inte-
lectual` a Occidentului, nu doar în do-
meniul literar, ci ]i în teologie ]i în filoso-
fie. Ar trebui amintite pentru ca s` îi
putem recunoa]te urmele mai recente.
La începutul Odiseei, Ulise este pri-
zonierul nimfei Calipso, care ar vrea s`
îl re\in` pe insula ei. Neluând în seam`
promisiunea nimfei de a-l face nemuri-
1 La Rochefoucauld, Réflexions et maximes
morales, Paris, Barbin, 1678, pg. 136.
tor, el continu` s` se gândeasc` la
Itaca ]i s` sufere pe malul cel stâncos:
...Ulise, care-acum de mult` vreme
tot sufer` nenorociri departe
de dragii lui, pe la mijlocul m`rii
într-un ostrov silhui, b`tut de valuri [...]
ar vrea m`car ]i fum s` vad`
ie]ind din \ara lui ]i-apoi s` moar`.2
Situa\ia lui Ulise de pe insula nimfei
Calipso a devenit în memoria literar` a
antichit`\ii o imagine paradigmatic` a
exilului. În exilul din Tomis, Ovidiu o
aplic` sie]i3, iar absen\a fumului – acest
simplu semnal la orizont – devine ima-
ginea emblematic` a durerii:
Era-n\elept Ulise demult când r`t`cea,
Dar fumurile \`rii s` le z`reasc` vrea.
Ce are glia \`rii? Ce fel de farmec sfânt,
C` n-o putem de-a pururi uita, nici în
mormânt?4
Tot emblematic` este atribuirea
caracterului de dulcea\` lucrurilor pier-
dute. Adjectivul dulcis se impune ca
atribut obligatoriu pentru ceea ce a fost
abandonat sau pierdut împotriva voin-
\ei sale ]i de care î]i aminte]te. Este ]i
atributul amintirii prezente, dac` nu
devine prea sfâ]ietoare. P`mânturile
noastre pe care le p`r`sim sunt dulci:
Nos patriae fines et dulcia linquimus
arva (Virgiliu, Bucolice, I, 3). Inventarul
stereotipului dulce\ii, în numeroasele
literaturi, s-ar întinde pe foarte multe
pagini. A] îndr`zni s` spun c` este vor-
ba aici despre unul dintre principalii
indicatori ai motivului nostalgiei, de la
«doulce France» din Chanson de Rolland
la «douce souvenance» din roman\a lui
Auvergne pe care Chateaubriand o in-
troduce în Le dernier Abencérage. M`
voi limita s` adaug c` stereotipul de-
vine plictisitor doar când arta lipse]te,
în timp ce poate fi emo\ionant dac` cel
care îl utilizeaz` este un mare poet pre-
cum Baudelaire (atât de apropiat de
literatura latin`), care în Fleurs du Mal îl
men\ioneaz` de dou` ori: când vor-
be]te de «dulcea\a c`minului»5 ]i când
evoc` «dulcea limb` natal`» a sufle-
tului.
2 Homer, Odiseea, v. 74–88, trad. în
române]te de G. Murnu. În Cântul V, la sosirea
lui Hermes, întâlnim urm`toarele versuri: «El
sta pe mal jelind ca ]i-nainte/ ]i sfâ]iindu-]i
inima cu plânsul,/ cu gemet ]i dureri. C`ta cu
ochii/ înl`crima\i spre marea cea pustie»
(v.110–113).
3 Hermeneutica, ne aminte]te H. R. Jauss,
este format` din interpretare ]i aplicare. Este
valabil în egal` m`sur` atât pentru hermeneuti-
ca juridic` cât ]i pentru cea literar`.
4 Ovidiu, Epistole din exil, I, 3, v. 33–36,
trad. în române]te de Eusebiu Camilar.
5 «Balconul», vol. 4, «Asfin\itul serii».

CEEOL copyright 2020

120 VARA 2008
CEEOL copyright 2020
În Tristia ]i în Epistulae ex Ponto,
Ovidiu ne arat` cum locurile pierdute,
scenele, zgomotele ]i plânsetele care
înso\iser` momentul desp`r\irii îi reapar
în minte:
M` tot întorc cu gândul la Roma
mea, acas’,/ }i la atâtea locuri ce-a tre-
buit s` las (desiderium locorum)!/ În
van la poarta mor\ii m` duc ]i bat în ea,/
C`ci iat`, nici mormântul la sine nu m`
vrea!/ De ce nu m` r`pise vreo spad`
dintre vii?/De ce nu m`-nghi\ir` pe ma-
re vijelii? (Tristele, III, 2)
Cuvântului desiderium îi este atri-
buit` o semnifica\ie foarte puternic`,
pentru c` în latin` acest termen de-
semneaz` sentimentul care în limbile
moderne este numit nostalgie. Deside-
rium este la originea lui désir, în timp ce
pentru a indica echivalentul cuvântului
din latin`, în francez` s-a impus ter-
menul regret. Etimologia lui desiderium
trimite, se pare, la sidus, astrul sau
constela\ia.6 S-a asociat astfel regretul
nostalgic cu ideea unui «dez-astru»,
adic` ceva mai grav decât o simpl`
dezorientare, întrucât pierderea locului
natal este legat` în acest caz de pier-
derea protec\iei cosmice.
În amintirea lui Ovidiu, imaginea
foarte dureroas` (tristissima imago) a
lumii pierdute dobânde]te o semni-
fica\ie dubl`. Din trecut par s` se aud`
zgomote, plânsete, vaiete. În poves-
tirea ultimei nop\i foarte agitate pe care
o petrece la Roma, amintirile personale
se confund` cu cele care reînvie un tre-
cut mitic. Este evocat` c`derea Troiei,
dezastrul marii familii romane din zorii
existen\ei sale.7 Pentru poet este o mo-
dalitate prin care î]i plaseaz` propriul
destin într-un raport de echivalen\` cu
trecutul legendar al familiei prin\ului ce
l-a condamnat la exil:
În cas` numai jale ]i plâns (luctus gemi-
tusquesonabant), amar, amar;
M` petreceau cu to\ii spre rugul funerar –
Femeile, copiii plângeau de nenoroc,
}i ud era de lacrimi, în cas`, orice loc!
De e a mea-ntâmplare s-o pot al`tura –
Ca la c`derea Troiei în casa mea era!
(Tristele, I, 3)
Poetul exilat î]i compar` propriul
destin cu marile catastrofe din legend`.
Memoriei, care func\ioneaz` ca surs`
de inspira\ie, i-a fost atribuit ]i un rol
inhibitor. Goethe, povestind finalul seju-
rului s`u la Roma, m`rturise]te c`
amintirea frumuse\ii elegiei lui Ovidiu
era pentru el într-atât de intens` încât
anula orice încercare de a scrie o poe-
zie despre plecarea sa de la Roma.
Aspectul «acustico-verbal» al sufe-
rin\ei nostalgice nu se limiteaz` la
tumultul plec`rii. Ovidiu afirm` c` s-a
dezv`\at de latin`, c` nu î]i g`se]te
cuvintele:
6 Desiderare, precum considerare, sunt
«termeni ce apar\in limbajului antic al augurului
sacerdotal», conform lui A. Ernout ]i A. Meillet,
Dictionnaire étymologique de la langue latine,
vezi sidus.
7 În leg`tur` cu zarva îngrozitoare din
noaptea c`derii Troiei, vezi Virgiliu, Eneida, II,
301–386. Racine evoc` ]i el strig`tele: «Gân-
de]te-te la urletele înving`torilor; gânde]te-te la
urletele muribunzilor» (Andromaca, actul III,
scena VIII).
CEEOL copyright 2020
Ades întreb zadarnic de-un lucru, de-un
cuvânt:
Nu-i nimeni s`-mi r`spund` în \ara
unde sunt!
}i iar`]i, câteodat` eu simt ]i
m`-ngrozesc,
Încet-încet, aicea uit graiul latinesc!
(Tristele, III, 14)
A fi exilat înseamn` a fi amenin\at
cu pierderea propriei limbi ]i chiar a posi-
bilit`\ii de a vorbi. În Richard al II-lea de
Shakespeare, Mowbray, duce de Norfolk,
în momentul în care este pronun\at`
împotriva lui sentin\a exilului, se simte
condamnat la mutism: «Now my tongue’s
use is to me no more/ Than an un-
string’d viol or harp» («Acum va trebui
s` renun\ la graiul meu [...] limba va fi
pentru mine o harp` sau o vioar` f`r`
coarde») (I, 3). Se poate întâmpla ]i
contrariul: poetul exilat continu` s` se
exprime în limba sa, dar nimeni nu îl
în\elege. Ovidiu se plânge: }i scriu, ]i
scriu la versuri/ dar cui s` le citesc?/ Nu
m`-n\eleg cu nimeni în graiul latinesc!/
Mi le citesc, le judec doar singur eu, ]i
cât?/ }i mul\umite-s ele chiar numai cu
atât! (Tristele, IV, 1). Trebuie subliniat`
importan\a leg`turii dintre exil ]i scriitu-
ra autoreferen\ial`. Sibi scrivere: aceas-
ta este expresia utilizat` de Ovidiu. În
prima dintre Rêveries, Rousseau în rol
de exilat declar` c` nu mai are niciun
destinatar, scriind doar pentru sine.
Un alt simptom al condi\iei de exilat
este dificila în\elegere cu ceilal\i, care
ia o asemenea amploare încât gene-
reaz` paranoia: cuvintele exilatului nu
numai c` nu sunt în\elese de interlocu-
torii s`i, ci îl ]i expun (sau cel pu\in a]a
i se pare lui) batjocurii. Nu este bineîn-
\eles o întâmplare c` printre versurile
pe care le-am citat este ]i acela ales de
Rousseau ca epigraf a dou` dintre ope-
rele sale (primul Discurs ]i Dialoguri):
«Barbarus hic ego sum quia non
intelligor illis»;
...}i eu cu ei prin semne de pot s`
m`-n\eleg!
Barbar sunt eu aicea! Nu pot s` le
vorbesc.
Râd ca nebunii ge\ii de graiul latinesc!
C` m` vorbesc adesea de r`u, am b`nuit:
GUSTAV KLIMT
Nu le convine poate c` sunt
ROMÂN~
LETTRE INTERNATIONALE
un surghiunit.
Gândesc ei despre mine ceva, cu ce
mir`ri,
Când le r`spund prin semne din cap la
întreb`ri!
(Tristele, V, 10)
Psihiatria modern` a identificat un
EDI[IA
tip de psihoz` care se dezvolt` într-un
mediu lingvistic str`in.8 Alienarea ling-
vistic` este patogen`. Este vorba deci
despre o descriere precis` de manifes-
t`ri primordiale ale acestor tulbur`ri
psihologice.
E oare posibil` vreo eliberare de su-
ferin\a exilului? Ovidiu men\ioneaz`
cântecul ca izvor de consolare pentru
to\i prizonierii:
În versurile mele de ve\i g`si erori,
}i ve\i g`si destule, desigur, cititori,
Ierta\i-m`: nu faim` prin ele urm`resc;
Ci vreau prin ele chinul de-aici s`-l
îndulcesc (requies),
Eu cânt ]i-mi uit de chinul grozav de
exilat,
Ca sclavul care cânt` pe sapa lui
plecat,
Cum cânt` când se lupt` prin glodurile
mari,
Tr`gând la deal cor`bii s`rmanii
edecari [...]
Cum sprijinit în bât` ori sus pe-o stânc`
stând,
Oierul ]ade turma cu tri]ca
dezmierdând,
Iar sclava care toarce, cu cântecul
se ia,
}i-a]a nu i se pare sclavia ei prea grea!
(Tristele, IV, 1)
Du Bellay, în cel de-al doisprezece-
lea sonet din Regrets, s-a inspirat di-
rect din aceste versuri: A]a cânt` mun-
citorul s`vâr]indu-]i lucrarea/ a]a ]i
\`ranul pe când ar`,/ ]i pelerinul plân-
gându-]i a sa cas`./ A]a cânt` aven-
turierul care se gânde]te la iubita lui,/
a]a ]i marinarul care vâsle]te,/ ]i
închisul care-]i blesteam` închisoa-
rea.9
Mai curând decât o eliberare, exer-
ci\iul poeziei reprezint` pentru poet o
alinare. Cu toate acestea, tocmai poe-
zia este la r`d`cina suferin\elor sale.
Ea ac\ioneaz` precum lancea lui Ahile
în mitul lui Telef. R`nit de Ahile, Telef
poate fi vindecat doar de Ahile. Oraco-
lul îi prezice c` doar arma ce i-a cauzat
rana îi va oferi vindecarea: rugina de pe
lance va ac\iona ca un leac.10
Ovidiu recurge la «hipercompen-
sare». Dup` cum afirm`, cauza sa va fi
pe deplin victorioas` dup` moartea sa.
Glasul s`u va r`suna atunci în tot uni-
versul. Poetul î]i va lua astfel revan]a:
8 Karl Jaspers, Allegemeine Psychopa-
thologie, pp. 324–325, apud Allers.
9 Ainsi chante l’ouvrier en faisant son
ouvrage,/ Ainsi le laboreur faisant son
labourage,/ Ainsi le pèlerin regrettant sa mai-
son./ Ainsi l’advanturier en songeant à sa
dame,/ Ainsi le marinier en tirant à la rame,/
Ainsi le prisonnier maudissant sa prison.
10 Ceea ce este ambiguu poate c`p`ta un
caracter legendar, reprezentând atât cauza
pierderii cât ]i sursa de salvare. Mitul, devenit o
formul` proverbial`, a fost utilizat de mai multe
ori de Rousseau. A se vedea ]i observa\iile
mele din Leacul din r`u. Critica ]i legitimarea
artificiului în epoca luminilor.
VARA 2008 121
CEEOL copyright 2020
De-n zbuciumuri grozave mai pot s`
ROMÂN~
LETTRE INTERNATIONALE
mai visez,
Pe tine doar, o Muz`, te binecuvântez!
Bogat e veacul nostru [n mari poe\i!
I-am pus
Mereu, mereu, pe al\ii mai sus, ]i mai
presus,
De]i o lume spune c` nu-s mai slab prin
EDI[IA
vers
}i m` cite]te ast`zi întregul Univers!
}i dac`-n faima lumii am izbutit s` cresc,
P`mântule, cu totul eu n-o s` putrezesc!
(Tristele, IV, 10)
Nu se întâmpl` prea des s` avem
ocazia de a asista la formarea unui ter-
men destinat s` îmbog`\easc` lexicul
sentimentelor ]i s` îl vedem afirmându-se
]i intrând în vocabularul curent al multor
limbi. Este cazul remarcabil al nostalgiei.
Putem identifica cu precizie locul ]i
data na]terii sale: Basel, 1688. Trebuie
s`-i preciz`m ]i autorul: medicul Johannes
Hofer din Mulhouse (despre care nu
]tim mai nimic), precum ]i titlul operei
în care apare: Dissertatio medica de
nostalgia, teza de doctorat a lui Hofer.11
Inten\ia autorului era aceea de a re-
flecta din punct de vedere medical asu-
pra suferin\ei ce îi cople]ea pe elve\ie-
nii care î]i pierduser` «dulcea patrie».
Aceast` durere «cunoscut` de mult
timp sub numele de Heimweh» printre
cei care o încercau, era «numit` de
francezi maladie du pays». Hofer sub-
liniaz` faptul c` suferin\a nu fusese
înc` studiat` îndeajuns de c`tre me-
dici. Deoarece era vorba despre expu-
nerea a ceva nou (res nova), era nece-
sar` g`sirea unei noi denumiri pentru a
o eticheta. Astfel se comportaser` în
decursul timpului to\i ceilal\i speciali]ti
în cazuri similare. «În urma unor înde-
lungate reflec\ii, mi se pare c` nu poate
s` existe denumire mai potrivit` decât
termenul nostalgia pentru a desemna
obiectul despre care se face vorbire.
Termenul de origine greac` este format
din dou` cuvinte: primul, nostos, înseam-
n` „întoarcere în patrie“, iar cel`lalt,
algos, indic` durerea sau triste\ea.»12
Iat`, în sfâr]it, un neologism pedant care
sun` bine, nu este prea greoi ]i poart`
în sine, înc` de la început, poten\iali-
tatea de a intra în limbajul comun de
care a vrut s` se disting`. Termenul a
fost acceptat de Académie Française în
1835 (dar Chateaubriand îl folosise
deja cu mult timp înainte)13. În \`rile în
care se vorbe]te germana, continu` s`
fie concurat de acel Heimweh, în timp
ce în englez`, italian`, rus` etc. se im-
pune întru totul.
Noutatea este reprezentat`, în mod
evident, de aten\ia ce i-a fost acordat`
de c`tre medici, de hot`rârea de a izola
o stare de suferin\` pentru a o transfor-
ma într-o entitate morbid` ]i pentru a o
11 «Pre]edintele» era J. J. Harder, c`ruia i-a
fost deseori atribuit` Dissertatio, de]i nu exist`
nicio prob` care s` ateste faptul c` el a scris-o.
12 Fritz Ernst, Von Heimweh, Zürich, 1949.
13 Hofer a propus ]i al\i termeni, înzestra\i
cu o mai redus` capacitate de supravie\uire:
nostomania, philopatridomania. În 1710, medi-
cul Theodor Zwinger, în diserta\ia sa (în care se
vorbe]te pentru prima dat` de efectul exercitat
asupra solda\ilor de c`tre Cantilena helvetica,
sau mai precis de c`tre Kühe-Reyen sau Ranz
des Vaches), a numit acel Heimweh cu ter-
menul pothopatridalgia, menit, din motive lesne
de în\eles, s` nu ias` din grani\ele limbajului
specializat.
CEEOL copyright 2020
122 VARA 2008
supune interpret`rilor ra\ionamentului
]tiin\ific. Într-o epoc` în care se inau-
gureaz` marea lucrare a inventarierii ]i
a clasific`rii bolilor, inspirat` de mode-
lul botanicii sistematizate, este sarcina
medicului de a identifica toate formele
susceptibile de a îmbog`\i tabloul ge-
nurilor ]i subcategoriilor morbide (ge-
nera morborum). Tradi\ia medical` cu-
no]tea deja mai multe genuri de melan-
colie, clasificate cu acurate\e de c`tre
Robert Burton în tratatul s`u Anatomy
of Melancholy (1621), care cuprinde,
printre altele, o ampl` diserta\ie despre
melancolia amoroas` ce f`cuse, cu
pu\in timp înainte (1616), obiectul unui
mic studiu al medicului Jacques Ferrand.
Simptomele «suferin\ei din dragoste»
erau descrise în cele mai mici detalii:
sl`bire în greutate, febr`, accelerare a
pulsului. To\i cuno]teau povestea rela-
tat` de Plutarh despre tân`rul prin\
care se mistuia de dragoste pentru
Stratonix. Dac` privarea de fiin\a iubit`
GUSTAV KLIMT
genera o boal` cu caracteristici atât de
precise, nu trebuia trecut` într-o rubric`
special` ]i suferin\a cauzat` de pier-
derea unui loc iubit?14 Poe\ii elegiaci
cântaser` durerile din dragoste, dar ]i
acel desiderium patriae, dorul de patrie:
remarcabilele versuri din Odiseea ]i din
Tristele lui Ovidiu r`m`seser` întip`rite
în memoria colectiv`. Medicina, care
considerase de datoria ei s` se ocupe
de bolnavii din dragoste, nu putea s`-i
ignore pe cei care sufereau din cauza
dep`rt`rii de \ara natal`. Nu era într-a-
dev`r în ambele cazuri vorba despre
efectul fatal al unei desp`r\iri?
În opinia lui Johannes Hofer, nostal-
gia este o boal` a imagina\iei. El preia
14 Cu toate c` Burton nu men\ioneaz` exilul
printre cauzele melancoliei, încurajarea de a
suporta în mod stoic închisoarea ]i exilul apare
în «Remedii împotriva necazurilor» (Partea a
II-a, Sec\iunea III, Mem. IV): «Exilul nu este nici-
decum motiv de mâhnire. [ ...] Nu-\i pierzi
onoarea ca str`in, ]i nu-i chiar atât de sup`r`tor
s` fii un exilat. [...] Este o copil`rie s` încerci s`
nu te îndep`rtezi de cas`, s` fii nemul\umit cu
ceea ce al\ii caut`. [...] Toate locurile sunt la fel
de departe de Rai, Soarele str`luce]te voios ]i
cu c`ldur` într-un ora] la fel ca-n altul, ]i pentru
un om în\elept deosebirile între locuri nu con-
teaz` [...].»
deci conceptul de imaginatio laesa,
care avusese mare succes în Rena]te-
re ]i care se putea invoca în toate
cazurile în care reprezentarea lumii ]i a
propriei persoane ap`rea într-un fel sau
altul dereglat`. Pentru mul\i autori con-
temporani lui Hofer, printre care Thomas
Willis, îmboln`virea imagina\iei era
cauzat` de o degradare a lichidelor
nervoase ]i a spiritului. Hofer propune
o imagine de tip hidrodinamic pentru a
descrie baza material`, fiziologic` a
unei idei fixe:
Nostalgia se na]te dintr-o dezordine
a imagina\iei, când lichidul nervos
curge în aceea]i direc\ie a creierului,
trezind astfel mereu la via\` aceea]i
idee: dorin\a de a reveni în patrie; o
asemenea idee este înso\it` de mani-
fest`ri uneori violente, alteori moderate.
[...] Nostalgicii nu sunt interesa\i de
obiectele ce-i înconjoar` ]i nimic nu-i
impresioneaz` mai mult decât ideea de
a se întoarce în \ara natal`. În timp ce,
în starea de normalitate, sufletul poate
fi mi]cat de toate obiectele, când se
îmboln`ve]te de nostalgie, aten\ia sa
scade mult, se simte atras de foarte
pu\ine obiecte ]i se intereseaz` aproa-
pe doar de o singur` idee. Sunt întru
totul de acord cu cei care identific` în
acest caz o form` de melancolie, deoa-
rece spiritele vitale, concentrându-se
pe o singur` idee, obosesc ]i par\ial se
epuizeaz`, f`când astfel posibil` apa-
ri\ia unor reprezent`ri eronate.
Hofer citeaz` dou` cazuri celebre.
Primul este cel al unui student din Berna
care s-a transferat la Basel: b`iatul era
trist, f`cea febr` ]i suferea de palpita\ii.
Starea sa se agrava cu fiecare zi. To\i îl
credeau muribund. Cineva a sugerat s`
fie transportat pe o targ` în \ara sa. Zis
]i f`cut. De îndat` ce b`iatul s-a
îndep`rtat de Basel, simptomele bolii
s-au atenuat ]i bolnavul a început s`
respire mai u]or. Când a ajuns acas`
s-a vindecat total. Cel de-al doilea caz
este cel al unei femei duse la spital în
urma unui accident grav. Când ]i-a re-
c`p`tat cuno]tin\a, avea o singur` idee
în cap: nu cerea altceva decât s` se
întoarc` acas`. În decurs de câteva zile
devenise într-atât de lipsit` de vlag`
încât medicii s-au hot`rât s`-i cheme
familia s` o ia de la spital. Aproape f`r`
niciun tratament, acas` ]i-a revenit în
totalitate. Cazul acestei tinere poate s`
îl duc` pe cititorul modern cu gândul la
sindromul spitalicesc înregistrat în rân-
dul copiilor.
Tabloul complet al bolii include, în
afar` de triste\ea permanent`, un somn
agitat (în care se viseaz` locurile din
trecut) sau st`ri de insomnie, precum ]i
neputin\a de a suporta nici cea mai mi-
c` nedreptate sau nepl`cere. Acestora
li se adaug` oboseala, lipsa senza\iilor
de foame ]i de sete, frica, palpita\iile,
oftatul frecvent, prostra\ia, înso\ite
deseori de pusee de febr`.
Cum oare, se întreab` Johannes
Hofer, atâ\ia tineri elve\ieni sunt atât de
predispu]i la nostalgie când se duc în
str`in`tate? Evident, pentru c` cei mai
mul\i dintre ei nu-]i mai p`r`siser` nici-
odat` casa p`rinteasc` ]i nu mai intra-
ser` în contact cu un mediu diferit. Era
mai greu pentru ei s` uite de aten\iile
cu care îi înconjuraser` mamele: de
pild`, de ce le ofereau s` m`nânce în
CEEOL copyright 2020
fiecare zi. Hofer men\ioneaz` supele,
laptele, adic` alimentele specifice pri-
mei copil`rii. |ara natal` devine astfel,
pentru ei, locul libert`\ii... Forma\i de
bogata literatur` psihologic` din seco-
lul nostru, recunoa]tem aici «caren\a
socio-afectiv`», «nevoia de afec\iune
matern`», «fanteziile primare».
Ca un bun discipol al doctrinelor cla-
sice, Hofer a \inut cont de schimbarea
aerului, considerând-o ca f`când parte
dintre principalele cauze externe ale
bolii: «Schimbarea aerului nu este lip-
sit` de consecin\e asupra sângelui ]i
asupra spiritelor nervoase; dar influen\a
principal` este aceea exercitat` de obi-
ceiurile ]i de tradi\iile str`inilor, de
modul lor de via\` neobi]nuit». Cu alte
cuvinte, nostalgicii ar fi lipsi\i de resur-
sele psihice necesare pentru a se
adapta într-un mediu diferit de cel în
care au crescut.
A-i atribui îns` nostalgiei o cauz` de
tip moral nu este echivalent cu a-i acu-
za pe tinerii elve\ieni de la]itate, aten-
tând la bunul renume al unei rase vigu-
roase, puternice ]i curajoase? Astfel
considera omul de ]tiin\` Johann-Jacob
Scheuchzer din Zürich. Explica\ia, întru
totul mecanic`, pe care a sugerat-o
acesta nu a fost lipsit` de sus\in`tori,
consonând cu teoriile acelui curent ]tiin-
\ific, care, începând cu Descartes ]i cu
discipolii s`i, î]i propunea s` studieze
organismele vii în baza legilor mi]c`rii
]i ale modelelor oferite de fizica experi-
mental`. Scheuchzer transfer` discu\ia
din planul «moral» în cel fizic. Respon-
sabilitatea – sau vina – pentru boal`
trebuie s` fie atribuit` unui factor mate-
rial: presiunea atmosferic`. Elve\ienii
tr`iesc în mun\ii cei mai înal\i de pe
continentul european. Respirând, inha-
lând un aer u]or, rarefiat, odat` ce co-
boar` la câmpie sunt supu]i unei pre-
siuni atmosferice mai puternice ]i re-
simt mai mult decât al\ii efectele, întrucât
aerul r`mas în interiorul lor («pe care
l-am adus cu noi») opune o rezisten\`
mai redus`. În schimb, un olandez,
n`scut în zon` de câmpie, are în el un
aer mai greu care este în stare s` re-
ziste presiunii ce\urilor celor mai dense.
La nivelul m`rii, locuitorii Alpilor sunt
ap`sa\i, la propriu, de atmosfer`: cor-
pul sufer` o comprimare, circula\ia
devine lent`, inima prime]te mai pu\in
sânge, triste\ea pune st`pânire pe ei,
devin insomniaci, î]i pierd pofta de
mâncare ]i în scurt timp febra îi do-
boar`... La ce remedii se poate atunci
recurge? Când nu sunt cu putin\`
transportarea acas` a bolnavului, eli-
berarea soldatului sau m`car alimenta-
rea permanent` a speran\ei sale de
reîntoarcere în patrie, tratamentul cel
mai logic const` în transferul pe un
deal sau într-un turn; poate fi util` ]i
administrarea de medicamente ce con-
\in «aer comprimat» care, dizolvate în
ap`, elibereaz` un gaz efervescent. }i
vinul proasp`t sau berea, datorit` bu-
lelor, pot avea un efect salutar. Ipoteza
lui Scheuchzer permite ]i explicarea
efectelor stimulante produse de clima
elve\ian`. Observ`m aici cum se ive]te
pentru prima dat` ideea c` Elve\ia este
un loc ideal pentru tratament, idee ce a
avut un uimitor succes în urm`toarele
dou` secole. Elve\ia este «azilul bol-
navilor» (asylum languentium), ne asi-
CEEOL copyright 2020
gur` Scheuchzer într-o scriere din
1705. Din toat` Europa, se refugiaz` în
mun\ii s`i indivizi s`tui de aerul ap`-
s`tor, care doar aici î]i g`sesc vinde-
carea: canalele corpului se dilat`, cir-
cula\ia devine mai fluid` ]i toate umo-
rile corpului sunt puse u]or în mi]care.
Bineîn\eles c` ast`zi aceste argumente
ne fac s` zâmbim. Cum am putea îns`
s` îi repro]`m unui medic din secolul al
XVIII-lea c` nu cuno]tea mecanismele
de reglare ale echilibrului gazos dintre
mediul extern ]i cel intern? Vrând s`
propun` o explica\ie fizic` a bolii,
Scheuchzer nu putea s` nu recurg` la
limbajul hidrostaticii ]i teoriilor despre
barometru, specific epocii sale, pe care
îl aplica în mod speculativ organismului
omenesc, f`r` a recurge vreodat` la
metoda empiric` sau la date m`sura-
bile. Printre cei care au apreciat ideile
sale ]i care au contribuit la r`spândirea
lor, trebuie amintit abatele Du Bos care
vorbe]te despre ele în Réflexions cri-
tiques sur la poésie et la peinture
(1719), oper` ce nu a lipsit din nicio
bibliotec` de prestigiu din Europa pen-
tru mai mult de jum`tate de secol.
Pentru a explica ce este Heimweh-ul,
Du Bos preia teoriile medicale ale doc-
torului din Zürich, dar nu ezit` s` citeze
din Juvenal ]i din Lucre\iu pentru a-]i
sus\ine teza:
Aerul din \ara natal` este un leac de
pre\. Boala numit` Hemvé în anumite
locuri, care treze]te în bolnav o dorin\`
violent` de a se întoarce acas` (Cum
notos tristis desiderat haedos:15 Juvenal
Sat. 11) este un instinct ce ne aver-
tizeaz` c` aerul de care suntem încon-
jura\i nu este adecvat constitu\iei noas-
tre precum cel dup` care un imbold
secret ne face s` suspin`m. Hemvé-ul
devine durerea sufletului deoarece este
de fapt durerea corpului. Un aer prea
diferit de cel cu care suntem obi]nui\i
este o surs` de proast` dispozi\ie ]i de
boli.
Nu vezi de asemenea c` de nou-
tatea cerului ]i a apelor/ Sufer` cei ce
se aventureaz` departe de patria ]i de
casa lor,/ din pricina influen\elor nefaste
ale feluritelor situa\ii?
(Lucre\iu, De rerum natura, VI,
v. 1103–1105)
De]i este benefic pentru b`]tina]i,
aerul unei \`ri se poate dovedi a fi o
lent` otrav` pentru unii dintre str`ini.
Cine nu a auzit oare vorbindu-se des-
pre febra înso\it` de simptome foarte
nepl`cute de care sufer` to\i europenii
dup` câteva s`pt`mâni de la sosirea
lor în America Latin`? [...] Singurul tra-
tament pentru aceast` boal`, care
foarte frecvent provoac` moartea,
const` în a a le lua mult sânge bolna-
vilor ]i în a-i obi]nui încetul cu încetul
cu mânc`rurile autohtone. Aceea]i
suferin\` pune st`pânire pe spaniolii
n`scu\i în America la sosirea lor în
15 Du Bos citeaz` în mod gre]it satira 13.
Juvenal descrie micul sclav, fiu al unui p`stor de
boi, care toarn` vinul la banchete. Citatul com-
plet este urm`torul: «Suspirat longo non visam
tempore matrem/ Et casulam et notos tristis
desiderat haedos» (v. 152–153). «Suspin` dup`
mama pe care nu a v`zut-o de mult timp; este
trist ]i duce dorul colibei sale ]i c`pri\elor sale
dragi».
Europa. Aerul \`rii natale a tat`lui a
ROMÂN~
LETTRE INTERNATIONALE
devenit o otrav` pentru fiu.16
Nu erau îns` to\i dispu]i s` accepte
aceast` doctrin`. François Boissier de
Sauvages, n`scut la Montpellier ]i
autor al unei Nosologie méthodique
considerat` în epoc` un text de refe-
rin\`,17 a observat c` desp`r\irea ]i
EDI[IA
pierderea erau suficiente pentru a
provoca afec\iunea nostalgic`, chiar
dac` nu exista nicio condamnare la exil
sau vreo schimbare de presiune atmo-
sferic`. El considera c` era gre]it s` te
opre]ti la cauzele fizice: «L-am v`zut
pe fiul unui cer]etor, a c`rui unic` patrie
erau r`spântiile ]i drumurile, cum a
murit de aceast` boal` dup` ce ]i-a
pierdut tat`l ]i mama. [...] Orfanii care
nu pot fi primi\i în familiile rudelor ]i care
r`mân în orfelinate mor aproape to\i de
aceast` boal` pe care nici chirurgia ]i
nici dieta nu o pot vindeca.» Pe baza
acestor dovezi, Sauvages ajunge la o
concluzie foarte clar`: «Vindecarea se
poate ob\ine doar dac` se recurge la
tratamente morale». Câteva dintre
remediile recomandate sunt acelea]i
cu cele prescrise în mod obi]nuit pen-
tru tratarea melancoliei: «Trebuie încer-
cat` destinderea bolnavului prin jocuri,
distrac\ii, spectacole ]i prin satisfa-
cerea oric`rei dorin\e a lui». Totu]i, în
cazurile cele mai grave, cel mai bun
leac este revenirea în familie sau în
patrie: «Dac` boala este grav` ]i nu
cedeaz`, singurul remediu în stare s-o
vindece este acela de a trimite bolnavul
acas` la el. Oricât de vl`gui\i ]i de
mâhni\i ar p`rea ei, au întotdeauna sufi-
cient` putere pentru a se ridica din pat,
când în\eleg c` î]i vor revedea în
curând patria; î]i recap`t` for\ele ]i se
îns`n`to]esc mai înainte de a fi ajuns.»
© JEAN STAROBINSKI
GUSTAV KLIMT
16 J. B. Du Bos, Réflexions critiques sur la
poésie et la peinture, 2 vol., Paris, 1719, partea
a II-a, cap. 14, pp. 236–237. Articolul «Hemvé»
din Encyclopédie, scris de Jaucourt, reia în
mare parte tezele lui Du Bos.
17 François Boissier de Sauvages, Noso-
logie méthodique, dans laquelle les maladies
sont rangées par classes, suivant le systême de
Sydenham, et l’ordre des Botanistes, traduit du
latin par M. Nicolas, 3 v., Paris, 1771, t. II,
pp. 684–686. Cea de-a opta categorie de boli
(Nebunii) cuprinde patru subclase. În cea de-a
doua (Bizarerii, Am`r`ciuni, definite ca «dorin\e
sau aversiuni perverse») sunt incluse zece
afec\iuni, printre care nostalgia se afl` între
antipatie ]i temerile nocturne. Articolul cuprinde
trei p`r\i: 1) nostalgia simpl`, 2) nostalgia com-
plicat`, 3) falsa nostalgie a lui Meyserey.
VARA 2008 123