Ce este un mit in zi.lele noastre?

Voi da numaideci"t un
prim rnspuns. foarte simplu, care se pottive$te perfect cu
etimologia: mirul estc o vorbire' .

Mitul este o vorbire

F~te. nu orice vorbirc: Jimbajul are ncvoie de conditii \

speciale ca sA dcvinA mit: vom vedca aceasta intr-o clipA. tnsa.
de Ia inccput, trebuie sA sustinem cu hot!rire ell mitul este un
sistem de comunicare, este un mesaj. Vedem deci ell mitul
~u poate fi un obicct ~ c.oncept sau o idee; este un mod
de semnmcare.Jo;;;;.a:: va fi nevoie. mai tir.tiu , sl-i punem
'J
aceStef forme limite istorice, conditii de folosirc, sA rcinvestim
sociewea in ea: dar, mai iotii. trebuie s-o dcscriem ca formA.
Vcdcm ell ar fi co totul ilw.oriu sa vrem sA facem o
discriminare substantialA intrc obiectele mitice: intrucit mitul
este vorbire. ~ ~ de discurs poatc ti mit. Mitul no se
define$te prin"""ob;ctllf mcsajului sau. ci prin felul in care-1
spunc: mitul CUI108$te !!_mi~formale. nu sobstantialc. Prin
I
wmare, orice poate fi mit? Da. ~ cred, deoarcce universul
estc sugestiv Ia oes~il Orice obiect din lume poalC trece de
Ia o existcnta inchisl. motA. Ia o stare oralA. deschisA aproprierii

1 Mi -;e va obiecta ca rermenul mir are o mie de alre sen.wri. fnsll

eu am incercat Sll defincsc lucruri. nu cuvinre.
 236 ROLAND BARTHES
societ.Atii, cAci nici o lege, natural! sau nu, nu interz.ice sa se
vorbeascA desprc lucruri. Un copac este un copac. Da, de buna
seam!. fnsa un copac spus de Minou Dronet nu mai este chiar
un copac, csre un copac impodobit, adaptat unui anumit fel
de consumare, un copac investit cu ingAduinte titerare, cu
revol~ •. cu imagini, pe scurt, cu un uz.aj social care se adauga
matenet pure.
Evident , nu totul estc spus in acel~i limp: unele obiecte
devin prada vorbirti mitice pentru un moment, apoi dispar,
altele le iau locul , acced Ia mit. Exista oare obiecte faialmente
sugestive,* cum spunea Bau<flaire despre Femeie? Cu sigu-
~~ cA nu =. ~ fi concepute mtturi foarte vechi •.dar nu eteme;
T
~ona orne~ tnt ~sfol'tilA ~u~ in ~~t. ea ~i nurnai ea regie-
/ ~tea.zA vtata ~· moartea timbaJulw llllttc. Vecbe sau nu, m.ito-
l l<>g~a ~u poate avea. dec~ o bazA istoricA, dcoarece mitul este
\ o vorbue aleasA de tstone: el nu aparc din ,,natura"lucrurilor.
'->'- Aceasti vorbiro este un mesaj. Ea poate deci foarte bine
sl fie altcum decit oral!; poate fi alcAtuitA din scrieri sau din
~tJri: discursul scris, dar~ fotografia, cinematograful,
~Jul , sportul, spectacolclc, publicitatea, toate a.cestea pot
servJ drept suport vorbirii miticc. MituJ nu se poate defmi nici
prin obicctul slu, nici prin materia sa, deoarece mce materie
poate fi dow.A in mod arbitrar cu semnificatie: sAgeat.a pe care
o aducem ca sl semnifJClm o provocare este ~ ea o vorbire.
~ sigurao{A cA, in ordinea perccp(iei, irnaginea ~ scrisul, de
pildi, nu cer accl~i tip de COD$tiinta; iar in imagine existl
foarte multe moduri de lecturA: o schemA se prereaz!la xmo.i-
ficatje mult mai mull deCJ'\ un desen, o imi~ mai mult decil
un original, o caricatunl mai mull dect'\ un portret fnsi aici
nu mai este vorba de un mod teoretic de reprezentare: este
vorba de aceastA imagine, propusA peotru aceastA semnifica(ie;
vorbirea miticl este formatA dintr-o materie Iucrait mai inaintc
MJTOWGll 237
in vederea unei comunicari apropriate: intrucit toate matcrialele
rnitului, reprezcnt:ative sau grafice, presupun o co~tiinta semni-
ftcanta, noi le putem judeca independent de materia lor. Accast.l
rnatcrie nu este indiferentl: imaginca este. desigur, mai irnpera-
tivl decil scrisul, ea impune semnificatia dintr-o daiA, flrl sl
o analizeze, flri s! o disperse1.c. insA nu avem de a face cu
- o diferen\A constitutiva. lrnaginea devine scriitud din clipa in
care este semnifacativa: ca ~i scrijtwa, ca face po&ibila o Iexis.
Vom intelegc deci. aici, de acum inaintc, prin limbaj,
discurs. vOibire etc., orice unitate sau orice sintez.a semnifteativa,
verbaiA sau vizuaiA: o fotografte va fi pentru noi vorbire Ia
fel ca un articol de ziar; cbiar ~i obiectelc vor putea deveni
vorbirc dacl scmnificA ceva. Acest mod generic de a concepe
limbajul este de altrninteri justificat de istoria scrisului: cu mult
inaintc de inveotarea alfabetului nostru. obiecte ca mAnunchiul
de sfori de culori difcrite (quipou) al in~ilor, sau desenc ca
pictogramelc au fost vorbire curentA. Nu inseamnA insl cA vor-
birca miticA trebuic trat:atA ca timba: Ia drepl vorbind, mitul
tine de o $tiintA general! coex..tensivA cu lingvistica ~i care este
scmiologia.
Mirul ca sistem semiologic
Ca studiu al unei vorbiri, mitologia nu cste, intr-adevir,
l dccit un ~t din acea vasta ~tiintA a semnelor pe care
Sausswe a po&tulat-o acum vreo patruzeci de ani sub numcle
de smJiologie. Scmiologia nu este deocamdat.l constituit.l. Cu
toate accstea, pomind de Ia Saussure ~i uneori independent de
cl, o mare parte din cercet:area contemporanA revine neconlmit
Ia problema semniflca(iei: psibanaliza. structu.ralismul. psihologia
eidc:ticl, unele tentative noi de criticA literart cwn ar fi cea
 238 ROLAND BARTHES
a lui Bachelard, nu vor sa mai tudie7,..c faptclc decit ca fapte
ce semnifica. Or, a postula o semnificatic lnseamnA a recurge
Ia serniologic. Nu vrcau sA spun ca semiologia ar putea realiza,
in moo egil. toate aceste cercctAri: ele au continuturi diferite.
Dar au un statut comun, toate smt ~inte ale valorilor, ele nu
se mArginesc sA intilneasca fapruJ: ele TI defincsc ~ i1 explorev.A
ca un valant-pour [cchivalent].
De vreme ce studiaza scmnificatiile independent de con{i-
nutul lor, semiologia estc o ~tiin{a a fonnelor. A~ vrea sa spun
un cuvint despre necesitatea ~i despre limitele unei astfel de
~tiin{C formale. Nccesitatca este cea a oricArui limbaj exact.
Jdanov ~i balea joe de filosoful Alexandrov. care vorbea despre
,.strucrura sfcricA a planetei noastre". ,,PinA acum, spune
Jdanov, parcA numai fcmna pulea li sferic§'. Jdanov avea
dreptate: nu se poate vorbi despre structura cu tennenii fonnei ,
$i nici reciproc. Se poatc foarte bine ca. pe planuJ ,vietii". sA
nu fie dccit o totaHtate indiscemabiJAde structuri $i de fonne.
fnsA ~tiin~ nu are ce face co inefabilul: ea trcbuie sA vorbeasca
despre ..viati". daca vrca s-o transforme. Ympot:riva unui ~
~ ~n-qui~sm. de ~tminteri, din pAcate, platonic, al sinte..
\ ze1, once cntJcA trcbu1e sA acccpte asceza, artificiul analizei
~i . in analizl, ea trebuie sA puna de acord metodele ~i Jimbajcle.
Mai putin terorizat! de spectrul •.formalismului", critica istorica
ar fi fost poatc mai putin steriJA; ea ar fi inte]es cA studiul
specific aJ formelor nu contrazice co nimic principiile necesare
ale totalitAtii ~i ale Istoriei. Dimpotriva: cu cit un sistem cstc •
mai specific definit in fonnele sale, cu ati't mai bine se supune
el criticii istorice. Parodiind o vorbA cunoscutA, ~ spune ca
putin fonnalism indepArteazA de Istorie, dar daci-i mult aduce
Ia accasta. ExistA oare exemplu mai bun de critica IOtalA decit
descrierea formaJA $i totodatA istorica, semiologica $i~
~a sfinlCniei, In Saint...Oencl de Sartre? PericoluJ este.
MJTOLOGD 239
dimpot:riva, atunci cind fonnele sint socotito obiecte ambigue,
jumAtate..fonne J.UtE.nAtate-substante. cind forma cste ~otata
cuo substa de.Jonna. cum a f'lcut de exemplu realismul
jdanovian. Scm:iologia, stabilita in limitele ei, nu este o capcanA
metafizicA: ea este o $tiinta ca oricare alta. ncccsarA dar ou
suficient!. Important este sA vedem ca unitatea unci explicatii
ou poate tine de amputarea unuia san a altuia din demerswile
ei, ci, cum spune Engels. de coordonarea dialectica a $tiintelor
speciale cc au fost angajatc. ~ stau lucrurile $i cu,mitQiggia:
ea face parte din semiologie ca ~tiin{a fonnala ~i. in acel8$1
I
timp. din if!eolog!e ca ~ istorica: ea studiaza idei-in-f~ .
Voi aminti a$3dar ca~ semio!Q&ep~ o relatie
intte doi termeni. un se · cant §i un semniflcat. Aceasta
relitie are in vcdcre obiecte de ordin diferit, drept care nu cste
vorba de o egalitate, ci de o echivalen{a. Acum trebuie sA avem
grija cA, spre dcosebire de limbajul comun, ~mi spune doar
ca semnif1C8Dtol exprimA semn.i:ficatuJ, eu am de a face, ca
Sistem semiologic. nu cu doi, ci cu trei termeni diferiti;
in orice
cici eu percep nu un $ir de termeni unul dupA altul, ci coreJatia
care ii lll'lqiC: existA dcci scmniflcantul. semniflcatul ~ _semnul,
care ~IOtalul a"SOciativ al primilor doi tcrmeni. SA lulm de
exemplu un bucbet de t:randafui: ii ccr sA scmnilice pasiunea
mea. Aici nu existA deci decit un scmnificant ~i un semnificat,
1 Dezvoharea publicitatii, a pre.'lei mari, a r.Wioului, a ilustratiei, fan\
~ mai vOC'bim despre supravietuirea unui numAr nc.~fi~it tie riwri
comunicative (rituri ale aparentei sociale), face sa f.e mai urgenta ca oricind
constituirea unci $fiill(e semiolog.icc. Tnu-o zi tntreaga. oare cile cimpuri
cu ldevarat nt!'il!mnifiCal)tC stribatem? Foane putinc. cil.eodatA nici unul.
Ma aflu aici, in fata marii: ea nu poana. desigur, nici un me.saj. kQ pe
plaja, ce tie I))UCrial semi~! drapele, lozinci. semnaJe, mici panouri.
haine, chiar i o bronzare. pentru mine, tot atilea me.u.
240 ROLAND BARTHES
trandafirii ~i pasiunea mea? Nici m1car ati't Ia drept vorbind,
aici ou existA decit oi~tc trandafiri ..pasionalizati". lnsa, pe
planul analizci, existA intr-adevAr trei termeoi; deoarece ~ti
trandafui iJlCArcati cu pasiune pot fi foarte bioe ~i pe drept
cuvmd dc:scom~i in traodafiri $i pasiuoe: $i unii $i cealaltA
existau ioainte de a se alAtura ~i de a forma acest al treilea
obiect, semnul. A$a cum. ce--i drept. pc pJanul triirii nu pot
sA despart trandafirii de mcsajul pc ~I~. tot astfel, pe
planul anali7..ci. nu pot confuoda trandafirii ca semnificant cu
traodafirii ca semn: semnificantul este gol, semoul este plio,
el este un sens. SA mai luAm incA un exernplu, o p~ neagra:
o pot face sA semnifice in mai muJtc feluri, cAci nu este <kiit
un simplu semniticant; dar dacA it incarc cu un scmnificat
defioitiv {COil<iaffiJiarc Ia moartc, de exemplu. intr-~
anonim), el va deveni un ~. Lnre semnificant, semnifiC8t
~i semn, existA, f~te. impli'Catii functionale (ca de Ia parte._
Ia intreg) atil de sttinse, incit analiza poate sA parA zadamicA~
vom vedea ins! numaidecit cA aceastA distioclie are o impor-
tant! capital! penb'U stud.ierca mitului ca sb'Ucturi serniologicA.
A~ti trei tcnncni sint, ~tc. pur formali. ii ll se pot
da continuturi diferite. latA citcva excmple: penbU·Saussure,
'
cue a uciat pe un sistem scmiologic special, dar din punct
de vedcre metodologjc exemplar, limba, semn.i:ficatul este
conceptul. sc:mnificantul este imaginea acusticA (de ordin
psihic), iar relatia dintre concept $i imagine este sernnuJ
(cuvintul, de pildA), entitate coocretA3 • PenbU•Freud, se $tie.
psihismuJ este o bogAtic de cchivalcn\C, de valant-pour. Un
tc:rmeo (rnA ab{in sA-i dau o intiictate) cstc constituit de sensul
manifest al cooduitei. un altul de sensu! sAo latent. sau seos
1
NO(iunca de cuvTilt e.~e una dinue ccle mai di~urarc in lingvilllic:a.
0 rolosesc pentru simplificare.
MITOUXJJJ 241
propriu (de exemplu. substratul visului) ~ iar al treilea termen
este o corelare a primiJor doi: este visul insll$i, in totalitatea
lui, actul ratat sao nevroza. concepute ca ni~tc comprom~ ,
economii operate datoritA jonctiunii unci forme (primuJ termen)
~i a unei functii intentionale (al doilea tennen). Aici vedem
cit de nccesar este sA deosebim semnuJ de semnificant visul,
pentru Freud, ou este datul lui manifest in mai mare m.Asunl
decit continutul sAu latent: este legAtura functional! a ector doi
termeni. In uitica sartrian~. in sfi~it (rnA voi mArgini Ia aceste
trci exemple cunoscute), scmnificatul este constituit de criza
originarn a subicctului (despAqirea ~i indeprut.area de mamA Ia
Baudelaire, numirca fwtului Ia Genet); Literatura ca discurs
formeaza scmnificantul; iar relatia dintre cri7.A ~i discurs
defin~tc opera, care este o semnifJCa~e. AceastA schemA tridi-
mensional!, oricit de consrantA i-ar fi forma, nu se reaJizeazA,
r~tc, in ace18$i fel: vom spune 8$3dar incA o datA cA semio-
logia nu poate avca unitatc decit Ia nivelul formelor, nu al
continuturilor~ cimpul ci cstc limitat, ea nu se referA decit Ia
un limbaj, nu cun~tc decit o operatie: lectura sau descifrarca.
Yn mit, sc reg~te schema tridimen ionala de care am
vorbit: scnmificantul, semniliCitiiJ $i semnul .(Ti\Sa Jllitul este
un sistcm special prin faptul cA el se consbUi~te_J:X>Olind de
la un lant semiologic ce exist! maJntcaltli\ este un si rem
scmiologic secwid. Ceca ce, in primul sistem, este semn (adicA
un intreg ~nut prin asocierca dintre un concept $i o imagine),
in al doilea devine simplu scmnificant. Sli arninlim aici cA
matcriile vorbirii mitice (limba propriu-7Jsa, fotografJe, pictunl,
~. rit, obiect etc.). oricit de difcritc ar fi ele Ia inceput. ~i
din clipa in care sint ins~itc de mit, se reduc Ia o simplA func\ic
scmniflcalltA: mitul nu vede in aceste diferite materii dccit o
ClCCC8$i matcric primA; unitatea lor consta in faptul cA toate
sint rcdusc Ia simpluJ statut de limbaj. Fie ca este vorba de
242 ROLAND BARTHES
grafie literal!, fie cA este vorba de grafie picturala, mitul nu
vrea sa vada aici dccit un total de semne, decit un semn global,
tennenul final al unui prim lant semiologic: ~ tocmai acest
termeD final va deveni prim tennen sau termen partial al
sistemului o:Wit pc caro-l coostrui~. Torul se petrece ca ~i
cum !!lltul ar dq;W;i cu o masura sistemul fonnal al primelor
semnificatii. fntrucil aceasta transJatic este capitala pentrU
analiza mitului, o voi rcprezeota in felul llllDAtor, spatializarea
schemei nefiind, bincintcles, dec:i"t o simplA metaf<ri:
MIT
Exist! in mit. dupa cum se vede, douA sisteme ~
logice, unul fiind extras din celalalt un sis_tem lingvistic, limba
(sau modurilc de reprezcntare cc-i sint asimilate), pe care-t voi
oumi limbajcbk:ct, deoarece est& limbajUJ pe care mirul ~I
ins~te peotru a-~i const.rui propriul sistem; ~i mitul ins~i.
pe care.-1 voi numi meta-limbaj. deoarece este o a doua limbA.
MITOLOGll 243
fn care vorbim despre prima. Analizfnd meta-limbajul, semi~
Jogul nu se mai poate intrcba care cste alcAtuirca limbajului:
obiect, el nu mai este silit sa tin! seama de amanuntelc schemet
lingvisticc: nu va fi obligat sa cunoasca decil termenul total
a1 semnului global . ~i numai in masura in care accst termen
va fi compatibiJ cu mitul. lata de cc semiologul cste indrept.Atit
sA trateze in mod similar scrisul ~i imaginea: cJ retitle cA amin-
doua sint semne. ca ajung Ia pragul mitului , cA sint inzcstrate
cu acee3$i functie sem.niflcanta, cA ~i unul ~i cealalta constituie
un limbaj-obiect.
Este momeotul sa dAm un cxcmplu sau doua de vorbire
miticA. Primul i1 voi imprurnuta de la o obscrva{ie a lui Valery':
sint elev in clasa a cineca, intr-un Jiceu fnmccz; deschid grama-
tica latina ~i citesc aici o frazA din Esop sau din Fcdru: quia
ego nominor leo. MA opresc ~i ma gindesc: in propozitia aceasta
exist! o ambiguitatc: pe de o parte. cuviotele au sensu! lor
simplu: cAci eu rnA numesc leu. ~i . pc de alta parte, fraza vrca
in mod vadit sa semnifice altceva: in masura in care mi se
adreseazA mie, elev de-a cincea, ea imi spune !impede: cu sint
uo exemplu gramaticaJ menit sa ilustrcze regula acordului
atributului. Sint chiar obligat sa recunosc cA fraza nu-mi ~mni­
ficA nicidecum sensul ei. ea cauta foarte putin sa-mi vorbeascA
despre ~u ~i despre oumele lui; semnificatia ei adcvlratA ~i
ultimA este sa mi se impunA ca prezen\A a unui anumit acord
aJ attibutului. Trag coocluzia cA rnA aflu in fata unui sistem
~ special, marit. deoarece este coextensiv limbii:
exist! un scmtl.ificant. dar acest scmnificant cste el insU$i format
dintr-un total de scmne. el ~i este uo prim sistern semiologic
(eu rnA numesc leu). in rest, structura formalll se des~
corect: existA un semnificat (eu sint un cxcmplu gramatical)
• Tel Que/, II . p. 191.
244 ROLAND BARTHES
~i o semnificatic globala. care nu cstc nimic altceva deci't core.
latia semnificanruJui cu scmnificatul: caci nici dcnurnirea leului
nici cxcmplul grarnatical nu-mi stnt date separat.
. fuoe1ie: dcscmneazA
latA acum un alt exernplu: rnA aflu la frizer. mi sc <fa
un ournAr din Paris-Match. Pc copenA, un tinAr ncgru imbnlcat
in uniforrnA francezJ, cu ochii ridica(i. atintiti desigur pc o cuta
a drapelului rricolor. Acesta este scnsul irnaginii. Dar, oaiv sau
nu, vad foarte binc ce tmi sernnificA ca. ~i anume: cA Franta
estc un mare imperio, cA toti fill ei. iodifercnt de cul001e, slujesc
cu crcdin{A ub drapelul sAu, ~i cA ou exista rAspuns mai bun
dat dctractoriJor uoui colonialism pierdut dccil 7.elul accstui
negru de a-i sluji pe ~-zi$ii lui asupritori. MA aflu, ~ar.
~ o datA, in fata unui sistcm semiologic mArit: exista uo
~ficant ormat cl ins~i dintr-un sistem P.realabil (un soldat
negroCIAonorul mllitar francez); existA un semnificac (aici estc
un amestec intentional de francitate $1 c:te-niilftaritare); exista
in sr~it o prczcntA a sernnificatuJui prin scmnificant. -
triiiii a trece Ia analizarea flecAruf t.ermen al sistcmu-
lui mitic, trcbuie sa nc intclegem asupra tcrminologici. ~tim
acum cA ~mnTiicantu tc li considcrat, in mit, din douA
punct.e de VcaCre: ca t.enncn final al sistemului lingvistic, sau
ca tcnnen initial al sis&emului mitic: aici. oc trcbuie, ~.
douA oumc: pe pJanuJ limbii , deci ca t~ final al priroului
sistem, voi nurni semnificanruJ: scns (cu mA ayWQ;C..Jeu. ua
negro dA aooruJ militai {J'a,accz); peJ)laoul milului.jlvoi nwni:
fOfllJL in ceea ce priv~t.e semni.fica!U), no este posibiJl vreo
arnbiguitatc: ii vom lisa numele de CQIJCepl. AJ treilca !Cimen
este corelarea primilor doi: in sist.emul limbii eSe.voma de
scma; dar nu se poatc sa reluAm acest teoncn Bra ambiguitate.
de vremc cc. in mit (~i aceasta cstc caractmsfica lui principall),
senuii1'iCii:ii este format din scmnele J.imbij . Voi numi accst
a1 treuea tcrmcn al mitului scmailicatic: cuviotul este aici cu
MITOLOGU 245
au'"t mai bine justilicat cu cit mitul are cu adeva.rat o dubJA
~i ootificA, explicA i impunc.
Forma ~i conceptul
Semnificantul mitului se preziotA arnbiguu: este sens ~i
totodatA formA, pe de o parte pUn. pe de alta got. Ca sens,
scmnificantul posruJeazA o lecturn, i1 perccpcm cu ochii , are
o realitatc scnzorialll (spre deoscbire de semnificanruJ lingvistic,
care este de ordin pur psihic), are o bogll~c: denumirea leului.
salutul ncgrului sint ansambluri plauzibile, ele dispun de o ratio-
nalitatc suficientll; ca total de semne lingvistice. scnsul mitului
r are 0 valoare proprie. face parte dintr-o istorie, cea a l~ului
sau cca a negrului: in ens, este construitA in prealabil o scmni-
ficatie. ea s-ar putea lirnita Ia ea IDSA$i. dacA mituJ nu ~i-ar
~i-o, transformind-o totodatll intr-o formA vidA, parazitA.
Sensu! este scum complct, el postuleazA o cun~t~re, un trecu~··\
o memorie, uo ordin comparativ de faptc, de 1dct, de hot!riri.
Devcnind formA. sensul i~i indcpartevi cootingcnta; se
gol~te. ~e. istoria se evapod. ou mai ramine decillitera.
ExistA aici o pcnnutare paradoxaJa a operatiunilor de lecturA,
o regresiune anormalll de Ia sens Ia formA. de la scmnul
lingvistic Ia semnificantul mitic. Dacll incbidem quia ego aomi-
nor leo intr-un sistcrn pur lingvistic, propozitia recapltl aici
1 o plenitudine, o bog!\ie, o istorie: sint un animal. uo leu , eu
traicsc iotr-o anumitl tara. rna iotorc de Ia vin!toarc, cineva
vrea sl impart prada cu o viticA, o vacA ~i o cap~'!; cum insA
eu sint eel mai putemic, iau eu torul, din diferite motive, ultimul
fund pur ~i simplu cA eu rnA aumesc leu. Ca f()['I]].A a mitului,
propozitiunea ou mai contine insll aproape nimic din aceastl
lunga istorie. Sensul continca uo intreg sistem de valori; o