Blecher, Max, Întâmplări în irealitatea imediată.

Inimi cicatrizate, Prefață de Paul Cernat,

Editura Corint, București, 2016.

Max Blecher (8 septembrie 1909, Botoșani - 31 mai 1938) (p. 1)

-s-a născut într-o familie înstărită;

-studii de Medicină în Franța;

-„diagnosticat cu tuberculoză osoasă (morbul lui Pott), o boală degenerativă, incurabilă în

epocă”;

-prieten bun cu Geo Bogza.

„Un artist al bolii fizice și metafizice”, Paul Cernat (pp. 5-8)

-Inimi cicatrizate - „bun roman clinico-erotic al sanatoriului, cu pagini crude, dar nu mai mult
(melodramatismul la persoana a treia nu-i priește)” (p. 5);

-„acest <<Kafka român>>” (p. 6);

-„lui Bogza îi datorăm în parte titlul cărții: Întâmplări în loc de Exerciții în irealitatea
imediată (cum își dorise inițial autorul)” (p. 6);

-„combinație de”:  „confesiune memorialistică”; (pp. 6-7);

 „meditație existențială”;

 „poem halucinatoriu”;

 ”analiză clinică pe viu”.

-arta ca anestezic (p. 7);

-„Într-o scrisoare către Sașa Pană, Blecher îi mărturisea intenția de a scrie cu exactitatea
<<demenței la rece>> a picturii lui Salvador Dali.” (p. 7);

-„una dintre cele mai autentic suprarealiste scrieri” (p. 7);

-„paradoxal roman al formării prin alienare” (p. 7);

-„Adevăratele personaje ale acestei scrieri unice nu sunt oamenii care o străbat fantomatic -
Clara și Edda (obiecte de atracție erotică tulbure), tatăl și bunicul, familia Weber, cu bătrânul
Samuel, maturul Paul și <<infantilul>> Ozy etc., ci obiectele, cu viața lor secretă,
neliniștitoare.” (p. 7);

1
-„unul dintre primele romane ale sexualității infantile din literatura română - o sexualitate
<<perversă>>, explorată (din nou) la modul aproape clinic” (p. 8);

-M. Blecher - „un excepțional scriitor al corporalității metafizice” (p. 8).

„Tabel cronologic” (pp. 9-12)

-Nume real: Marcel (Max) L. Blecher (p. 9);

-„Debutează în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi” (p. 10);

-„diverse pseudonime (Mihail Bera, In-Interim)” (p. 10);

-avea o locuință în Roman (p. 10);

-„Sașa Pană își amintea că obișnuia să își întâmpine oaspeții cu salutul <<Te primesc pe patul
meu de moarte.>>” (pp. 10-11).

Întâmplări în irealitatea imediată (pp. 14-114)

-„<<I pant, I sink, I tremble, I expire.>>” (P. B. Shelley) („<<Gâfâi, mă cufund, tremur, mă
sfârșesc>>”  aceste versuri „sunt, în general, considerate a fi o referire voalată la un
orgasm” (p. 14);

-„mi se întâmplă câteodată să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu” (p. 15);

-„obiectele erau apucate de o adevărată frenezie de libertate” (p. 20);

-„Ceea ce era mai comun și mai cunoscut în obiecte, aceea mă turbura mai mult.” (p. 21);

-„Între mine și lume nu exista nicio despărțire. Tot ce mă înconjura mă invada din cap până în
picioare, ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită.” (p. 22);

-„Simțeam vag că nimic în lumea asta nu poate merge până la capăt, nimic nu se poate
desăvârși.” (p. 23);

-„Focul purifica totul.” (p. 23);

-personajul suferea de paludism și se trata cu chinină (p. 24);

-Eugen - proprietarul magazinului cu mașini de cusut (p. 24);

-Clara - sora mai mică a lui Eugen (p. 24);

-„Cu Clara am înțeles totul din prima zi, din prima clipă; a fost întâia mea aventură sexuală
completă și normală.” (p. 29);

2
-Walter - personajul care îi propune să mănânce flori de salcâm și care avea o
„<<bandă>>”(pp. 36-37);

-despre „cărticica neagră” (pp. 42-43);

-despre cinematograf și panopticum (pp. 46-47);

-„<<Ce splendid, ce sublim este să fii nebun!>> îmi spuneam eu” (p. 48);

-„Personagiile de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în
mod ostentativ” (p. 49);

-„Am avut întotdeauna o atracție bizară pentru afublările feminine și pentru obiectele
artificiale ieftin ornamentate.” (p. 50);

-„Mă impresionează astfel tot ce este imitat.” (p. 51);

-„Îmi rămâne în viață, o dorință unică și supremă: să asist la incendiul unui panopticum (p.
52);

-familia Weber: bătrânul Samuel Weber și cei doi fii ai lui, Paul și Ozy (p. 58);

-Edda - soția lui Paul (p. 69);

-p. 78 - autocaracterizare;

-Elvira - „o femeie bolnavă care zăcea în pat” (pp. 84-85);

-„Câteodată vroiam să fiu câine” (p. 87);

-„Eu însumi eram o creație specială a noroiului, un misionar trimis de el în această lume.” (p.
88);

-„Începui să iubesc capul cu nesaț. Era lucrul cel mai de preț și mai intim pe care îl posedam.”
(p. 95);

-„Iată ce lupta cu mine, iată ce era implacabil împotriva mea: aspectul comun al lucrurilor.”
(p. 104);

-„Înmormântarea era o simplă înșirare de obiecte...” (p. 111).