Rebreanu, Liviu, Pădurea spânzuraților, Prefață de Silvian Iosifescu, Editura pentru

Literatură, București, 1963.

„Prefață” (pp. V-XVI)

-roman publicat în anul 1922, al doilea roman al autorului (p. V);

-„La apariția Pădurii spânzuraților, Liviu Rebreanu avea treizeci și șapte de ani și un deceniu
și jumătate de gazetărie înapoia sa.” (p. V);

-„notorietatea se ivise doar după apariția lui Ion” (p. V);

-(la momentul publicării) „Pădurea spânzuraților era elogiată nu ca roman care punea curajos
probleme legate de războiul apropiat, ci doar ca roman de analiză” (pp. VII-VIII);

-„Punctul de pornire al romanului este, cum o arată și dedicația, o întîmplare tragică din
familia scriitorului. Un frate al său, ofițer în armata austro-ungară, fusese spînzurat în 1917 ca
dezertor. E caracteristic pentru concepția despre artă a lui Rebreanu că, înainte de a-și scrie
cartea, el a colindat îndelung locurile unde trăise și fusese exilat Emil.” (p. IX);

-„roman aflat la antipodul literaturii de fanfară patriotardă, condamnă războiul prin

semnificația drumului pe care-l străbate eroul și prin realismul scenelor de pe front” (p. XIII).

Dedicație: „În amintirea fratelui meu Emil, executat de austro-unguri, pe frontul romînesc, în
anul 1917.”

Cartea întîi

-„toamnă”;

* „spînzurătoarea”, „ștreangul”, „cîmpia neagră”, cele două cimitire (cimitirul militar și cel al
satului), „cruci rupte, putrezite, rare”

-„un caporal”;

-„doi soldați bătrîni” (p. 5).

-„Satul Zirin” („cartierul diviziei de infanterie”);

-„turnul bisericii”„spintecat de un obuz” (p. 6).

1
-„ofițerul”/„căpitanul” Otto Klapka  ≈35 de ani;

-„locotenentul” Apostol Bologa (p. 10).

-Svoboda, „sublocotenent ceh”, cel care urmează să fie spânzurat (p. 11).

-„locotenentul Gross” (p. 16).

-„căpitanul Cervenco” (p. 18).