Sunteți pe pagina 1din 5

Ill. Adolescenta --...

Emil Cioran (1911-1995). Eseist ~i filozof. Principa1ele opere: Pe culmile disperarii (1934), Cartea amagirilor (1936), Schimbarea la jara a Romaniei (1936), Lacrimi ~i sjin!i (1937), Silogismele amiiraciunii (1952), Ispita de a exista (1956), Istorie ~'iutopie (1960). Ciiderea in timp (1964), Despre neajunsul de a tefi naSClil (1973), Exercirii de admirarie (1986), Miirturisiri ~i anateme (1994) etc.

Gabriel Liiceanu (n. 1942). Fi1ozof, eseist, traducator. Opere: Tragicul. 0 jenomenologie a limitei ~i depii~irii (1975), incercare in politropia ol1lului ~i a culturii (1981), JlIrnallll de la Piiltini,~(1983), Apel catre tichele (1992), Cearta clljilozojia (1992), Despre timitii (1994)

Apocalipsa dupa Cioran


(trei zile de convorbiri - 1990)

"Paris, Cartierul Latin, intr-una din mansardele pamantului: istoria otravita a sfar~itului nostru de mileniu s-a petrecut in afara acestui spatiu nespus de modest, dar abia aici, sub acoperi~ul de pe strada Odeon 21, s-a nascut opera care avea sa devina con~tiinta nefericirii noastre. Autorul ei, un Nietzsche contemporan trecut pe la ~coala morali~tilor francezi, a fost pe rand considerat nihilistul veacului, the king afpessimists, scepticul de serviciu al unei lumi in declin. EI insu~i, la 20 de ani, se recomanda drept specialist in problema mortii, iar mai tarziu ca un strain pentru politie metecul prin excelenta - pentru Dumnezeu ~i pentru sine insu~i. A cerut sa i se finanteze insomniile, obligandu-se in schimb sa ne destrame orice iluzie ~i sa pastreze pentru noi, nealterata memoria neantului." (Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vie(i: E.M. Ciaran, Apacalipsa dupa Cioran, Editura Humanitas, 1995)

G.L. Haideti sa parasim paradisul ~i sa vedem cum au aratat primii pa~i in viata dupa izgonire, primele lecturi ... E.M. C. Ziua cea mai trista din viata mea a fost ziua in care tatal meu ill-a dus, intr-o ~areta, in gazdii la Sibiu. N-am sa uit niciodata ziua aceasta, cand am avut impresia ca totul s-a distrus in viata mea, ca eram condamnat la moarte. N-o sa uit niciodata ziua asta! G.L. Lecturile filozofice le-ati inceput la 14-15 ani. V-am vazut primele caiete de lectura: Lichtenberg', Schopenhauer", Nietzsche ... E.M.c. Apoi Kierkegaard . Mi-aduc aminte ca citeam Kierkegaard ~i ca era un gradinar - lumea zicea ca e cam nebun - ~i intr-o zi ma intreaba: "Dom'le, de ce cite~ti, dom'le, tot timpul? " "Ca-mi place, ca a~a, ca pe dincolo ... " "Nu acol0 yeti giisi un raspuns la ceva, nu, nu din carti, nu 1n carti trebuie cautat." ~i m-am uitat la el ~i am zis: Dom'le, asta-i un tip care gande~te, care-~i da seama, care a 1nteles. G.L. Sine, dar daca ati sesizat asta de la inceput, atunci cum se face ca ati fost unul dintre cei mai teribili cititori ai secolului? E.M.c. Am citit enorm, este adevarat. Am citit enorm toata viata, am citit ca un fel de dezertare. Am vrut sa intru in filozofia, 1n viziunea altuia. Este 0 fuga, 1n carti, un fel de a scapa de sine. G.L. ~i cum se face ca n-ati cazut ~i 1n alte variante ale uitarii de sine, cum de n-ati devenit alcoolic sau ...

* Georg Christoph Lichternberg (1742-1799) - psiholog ** Arthur Schopenhauer (1788-1860) - fi1ozof german *** Friederich Nietzsche (1844~ 1900) - filozof german **** Soren Kierkegaard (1813-1853) - fi1ozof danez

~i giinditor german

Apocalipsa

dupa Cioran

EM.C. Pai ma 1mbi'itam foarte des! GL Dumneavoastra? Un cumpatat? Cand va 1mbatati? EM.C. Foarte des pe vremea aia, 1n tinerete. Credeam chiar ca 0 sa devin betiv, pentru ca 1mi placeau starea de incon~tienta ~i orgoliul dement al betivului. La Ra~inari, unde reveneam1n vacante, admiram enorm betivii clasici, care erau beti 1n fiecare zi. Era mai ales unul, care umbla insotit de un violonist ~i care f1uiera ~i canta tot timpul. Asta e singurul tip interesant din tot satul, gandeam eu, singurul tip care a priceput, care ~i-a dat seama. Toata lumea era plecata la camp, toata lumea facea ceva, ~i el, singurul, se distreaza. Primise 0 mo~tenire de la un unchi din America ~i dupa doi ani de zile nu mai avea nici un hellerl, nimic. A avut noroc ca a murit. GL Cand faceti elogiul acestor oameni, al scenelor caderii ~i decaderilor noastre, vi se repro~eaza di e 1n asta un teribilism2 adolescentin, ca e o forma de epater Ie bourgeois3 , un mic teribilism adolescentinde tanar furios. EM. C. Bine, asta e, cum sa spun, e explicatia cel mai u~or de gasit. La drept vorbind explicatia, destul de ciudata, dar care corespunde la ceva din mine, este nefericirea pe care am resimtit-o mereu de-a fi avut parinti normali, parinti cl}msecade, ca sa spun a~a. Imi aduc aminte, din epoca mea de insomnii. Intr-o zi eram singur cu mama acasa ~i am avut, a~a, 0 criza, m-am aruncat pe pat ~i am zis: "Nu mai pot! Nu mai pot!". $i mama, fata ~i femeie de preot, mi-a raspuns: "Dacii a~ fi ~tiut, a~ fi avortat". $i asta mi-a facut dintr-o data 0 placere nemaipomenita. Mi-am zis: sunt deci un simplu accident. Ce sa mai fac? GL Dar ce va chinuia propriu-zis? EM.C. 0 tensiune nervoasa colosala, datorata insomniei. Inainte de a cunoa~te insomnia, eram un om aproape normal. Pierderea somnului a fost pentru mine 0 revelatie, pentru ca atunci mi-am dat seama ca viata e suportabila numai datorita somnului: 1n fiecare, dimineat<l 1ncepi 0 noua aventura, sau aceea~i aventura, darcu 1ntrerupere. In schimb, insomnia suprima incon~tienta, adica petreci 24 de ore pe zi fiind lucid, ceea ce omul e prea slab ca sa suporte. Insomnia este un fel de act de eroism ~i fiecare zi este 0 lupta pe care 0 pierzi de la 1nceput. Fiindca viata nu e posibila decat prin uitare: 1n fiecare zi trebuie sa uiti pentru ca i1uzia unei noi vieti, 1n fiecare dimineata, sa fie posibila. Insomnia, 1n schimb, te obliga sa faci experienta luciditatii, a con~tiintei - fara 1ntrerupere. Acum e~ti 1n conflict cu toata lumea, cu toata lumea care dOal'me. Nu te mai poti considera un om asemeni celorlalti, pentru ca toti ceilalti traiesc 1n incon~tienta. $i prima reactiune este un fel de orgoliu dement: eu nu sunt ca ceilaIti, eu traiesc veghea fara sfar~it, 1n vreme ce toti ceilalti sunt ni~te incon~tienti. Orgoliul, orgoliul catastrofei este singurul lucru care iti da curaj. Fiindca spui: Eu n-am destinul celorlalti. Sentimentul extraordinar deflaueur este ca nu mai faci parte din umanitate. E~ti f1atat ~i pedepsit 1n acela~i timp. Poate di atunci, 1n perioada marilor mele insomnii, s-a nascut 1n mine acel orgoliu care m-a 1nsotit toata viata: orgoliul luciditatii, Vreau sa spun ca oamenii pot sa fie de~tepti, extraordinari, geniali - dar nu lucizi. Or, eu ml-am arogat luciditatea, mi-am acordat monopolul ei. Acum nu mai cred a~a, In definitiv, toti oamenii nefericiti sunt lucizi. Insa atunci mi se parea, din cauza insomniei, ca luciditatea mea este 0 luciditate de 0 calitate aparte. Cert este ca perioada de insomnii m-a marcat pentru tot restul vietii. A fost 0 experienta 1ngrozitoare.
(ltillerariile ullei vie!i: .M. Cioroll. Apoca/ipsa dupii Ciorall, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1993) I. heller, s.m. - moneda austriaca din timpulimperiului 2. teribilism. teribi/isme, s.n. - atitudine, comportare neobi~nuita; extravaganta, excentricitate 3. epoter Ie bourgeois (fr.) - a uimi, a ~oca spiritele burgheze, conformiste

Iii ---~

Jj

I. Adolescenta,

SA INTELEGEM TEXTUU

01'"---------

Este vremea memoriilor ~'ia confesiunilor. Scrierile memorialistice reprezintii astazi 0 industrie $i aceasta industrie se afla fn plin avant. Toata hl/nea scrie memorii, confesiuni, autobiogra;fii, poarta convorbiri sau da interviuri; $i toata hllnea cite$te memorii, amintiri, confesiuni, autobiograjii, convorbiri $i interviuri. Genul memorialistic, daca i se poate spune a$a, este probabil genul dominant al acestui sfar$it de veac; romanul. fn orice caz, afost detronat, fntaietatea nu-i mai apar{ine. Pofta de spovedanie fn public se dovede$te la fel de insa{iabilii ca $i joamea publicului de spovedanii $i de dezvaluiri. (M ircea Iorgulescu, Ispita memorialistica, In "Literatura ~i confesiune" - revista Caiete critice, nr. 1-2/1987). Pornind de la aceasta observatie a lui Mircea Iorgulescu, Incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:

&J-------1) De ce credeti ca se produce


0 asemenea "mutatie" in interiorul campului literar? De ce genul memorialistic Uurnalul, memoriile, autobiografiile, confesiunile, interviurile etc.) I~i parase~te statutul sau "periferic", evoluand spre "centru"? Alegeti, eventual, una sau mai multe dintre variantele urmatoare de raspuns ~i argumentati-va punctul de vedere: a) omul contemporan are un viu sentiment teatral al vietii, ceea ce implica 0 con~tiinta a existentei culiselor, de unde curiozitatea de a afla ce s-a petrecut, ce se petrece ~i cum se petrece "acolo", "in spatele u~i1or inchise" (cf. M. Iorgulescu, art. cit.); b) intr-o lume standardizata, masificata, toate aceste conserve de viata traita, care sunt memoriile, confesiunile, amintirile, autobiografiile, ii compenseaza, ii revitaminizeaza deficitul de traire personala (idem); c) impresia de "sinceritate" pe care conventia fictiunii

(In cazul romanului, bunaoara) pare s-o eludeze. 0 dezbatere pro ~i contra In jurul problemei sincerita{iiln genul memorialistic. Va oferim, spre sugestie, cate un argument din fiecare categorie. Argument pro: In celelalte specii (traditionale), cum ar fi romanul, nuvela, schi\a, exista de la Inceput conventia .fic{iunii care anuleaza impresia de sinceritate, conventie care In genul memorialistic nu exista. Argumente contra: Intre momentul trairii ~i momentul scrierii (respectiv, al expunerii orale, In cazul interviului) exista Intotdeauna 0 mai mare sau mai mica distanta, suficient timp pentru ca memoria sa tradeze, sa deformeze evenimentele (v. ~i Caiete critice, nr. 1-2/ 1997, p. 13 sau N. Steinhardt, Jurnalulfericirii, Editura Dacia, Cluj, 1991, p. 10); Memoriile nu sunt dedit pe jumatate sincere, oridit de mare arji grija pentru adevc"ir (Andre Gide); Numai jic{iunea nu minte (Fran<;:ois Mauriac). Adaugati propriile argumente.

2) .ncercati sa realizati

R~

Fictiune. Termenul provine din fr..fiction, lat.jictio, "creatie a imaginatiei, nascocire", derivat dinjingere"a se preface, a se da drept altcineva". 1. Constructie a imaginatiei despre care se ~tie ca nu are corespondent in realitate; orice descriere a unui continut neadevarat, darfacuta intr-un mod care sa-l sugereze ca fiind real; inventie, plasmuire a imaginatiei urmarind scopul de a placea. 2. Latura specifica a creatiei artistice, calitatea ei de a sugera i1uzia ODorintamplari adevarate, cand, in fapt, cele infati~ate reprezinta 0 plasmuire a imaginatiei, au fost inventate, nascocite de autor. Literatura se delimiteaza de istorie, spre exemplu, prin aceea ca este opera de fictiune, intrucat scriitorul nu copiaza realitatea, ci 0 recreeaza in planul fictiunii, datorita geniului, talentului, fanteziei sale creatoare. Fictiunea, care implica procesul complicat de selectare, interpretare, imaginare a realitatii, este primul semn al artei. Ea opereaza

~ la diverse niveluri ale actului de creatie, de la conceptie pi'lllala stil. Fara a fi numita ca atare, notiunea de fictiune a fost definiHi de AristoteI* in Poetica, unde se precizeaza ca "datoria poetului nu este sa povesteasdi lucruri intamplate cu adevarat, ci lucruri putand sa se intample, in marginile verosimilului ~inecesarului". Filozoful grec distinge intre istorie (aceasta infati$eaza fapte aievea intamplate) $i poezie, care inventeaza fapte ce s-ar putea intampla. Opozitia aristotelica a fost preluata de ditre mai toti autorii de poetici, deosebirea dintre ei con stand in accentuarea uneia sau a alteia din laturile definitiei. Constanta a actului creator, notiunea de fictiune se modifica in timp, ea fiind altfel interpretata in epoca moderna, cand cunosc, 0 mare dezvoltare jurnalele, romanele confesive ale experientelor personale, literatura auten ticista. In aceeasi cate.g.o.rk..s~gfu;t:iSC meJl1.QJi;11isJi-c,a.~i.cofespo.!=I(lentel4..scciitQljlQJ;,..&.9rg...J . ..y"n t op~~JiGttl,llJ._e, in acceptia aristotelica a'cuvantului: Totu~i aceste opere (ex. Memoriile lui Saint-Simon, samii de cuvinte, de loan Neculce, Scrisorile lui Ion Ghica) aQ un indiscutabi) farmecli1:erar. Explicatia sta in aceea ca fiet~'"!.!:~a_est~~-lJ,Let:~l)t* aici )nJ11oduL de~a relatai.de~a pune ~1 paginii. fapteIe,.tr~~ite,sa~, uneori, intrec orice imaginatie. Jictiune inseamna, fire~te, inventie, dar inseamnii ~i organizare a unui mat~aTCle-;ratr~~hivaland ~u talentul, obi~nuit sa creeze in domeniul imaginar. in~sensul ~ces~a memo~ialistul se pl~se~aiD W,!Qulnctiunii,.QPs;ept care trebuie aco.J:daLcu~reali1atealLt~ram.rlkel:~ un loc insemnat iI ocupa c.ee'!,.<;e. numit "literaturade=frontierii". Fictionalitatea nu poate constitui s~a crite"riu -ae---~~~'i:;~;;'estetica decM in masura in care este inteleasa ca 0 caracteristica a artei literare, imbriicand diverse forme. Acceptia restrictiva a fictiunii ne-ar priva de 0 seama de opere de valoare, a~a dupa cum minimalizarea fictiunii, ca factor preponderent al actului de creatie, ne-ar impinge In pur documentarism. (Dictional' de termeni literari, Editura Academiei Bucure~ti, 1976, p. 175) Literatura cuprinde ambele domenii: creatia propriu-zisa e fictiune, dar jurnaluL memoriile, reportajul, descrierea de calatorie care cauta sa reflecte cat mai fidel realitatea intra $i ele in sfera literaturii care accepta orice document uman, prezentat sub forma de text.

~l

un

3) Incercati sa repartizati cele trei texte care ilustreaza


ema adolescentei celor doua categorii de text: fictional $i non-fictional. Argumentati-va punctul de vedere.

4) Exista marci ale non-fietionalitatii in interviul luat


de Gabriel Liiceanu lui Emil Cioran? Care ar fi acestea?

Retinet! persoana este interogata asupra faptelor, ideilor ~iproiectelor sale, In vederea fie a publicarii sau difuziirii continutului, fie a utilizarii lui In scopul unei analize (anchete de opinie etc.). (Din Dictionnaire Petit Larousse en couleurs, Librairie Larousse, Paris, 1989)
0

Interviu: din engI. interview (Intrevedere), convorbire in care

5) Nu orice interviu (convorbire)

poate fi integrat genului memorialistic. Care ar fi, totu~i, argumentele voastre prin care interviul de fata poate fi circumscris acestui gen? 6) Sa urmarip perspectiva lui Emil Cioran asupra adolescentei. In tentativa voastra de a 0 descrie,

&--------

raspundeti la urmiitoarele intrebari: Cu ce echivaleaza Emil Cioran despartirea de copilarie? De ce adolescenta reprezinta 0 etapa de "criza" existentiala? In elaborarea raspunsului, corelati textul lui Cioran cu textele anterioare.

* Aristotel (384-322 i.Hr.). Filozof grec. Statueaza riguros regulile exprimarii, define~te esen(a artei ~i reflectarea artistica. Autor al teoriei referitoare la purificarea prin arta (Retorica. Poetica).

I Ce reprezinta lectura pentru "adoleseentul" Cioran? Dar pentm voi? Avfll1d in vedere ~i cazul Eliade, 1neercati sa faeeti 0 eomparatie 1ntre adoleseentul interbelie ~i adolescentul eontemporan din perspeetiva relatiilor cu leetura. I In ee masura este/ nu este un teribilist "matuml" Cioran? Realizati 0 dezbatere polemiea, utilizfmd argumentele textului. I Cu ee polemizeaza adoleseentul Cioran? De ee se revolta 1mpotriva normalitatii? Ineereati sa eomentati seena eonvorbirii dintre autor ~i mama sa. I Perioada "insomniilor" este recurenta in cartile lui Emil Cioran (v. ~iDespre neajunsul de ate fi nascut, p. 131 sau Neantul se afia n. mine, eonvorbire eu Gerd Bergfleth 1n Convorbiri cu Cioran, Editura Humanitas, 1993, p. 102). De ee este insomnia un "aet de eroism"? Care este relatia dintre insomnie ~i "experienta lueiditiitii"? Oar diritre insomnie - lueiditate - adoleseenta? 7 J Daca biografia lui Emil Cioran a fost mareata pentru totdeauna de perioada insomniilor din adoleseenta, adoleseenta lui Mireea Eliade a fost mareata, printre altele, de biitalia aeestuia eu somnul. Ca sa ajunga la numai patm ore de somn pe noapte (eonsaerfmd deei cat mai mult timp leeturilor fundamentale), Mireea Eliade a facut 0 indelungata ueenieie: Timp de mai multe luni, - afirma el in Memorii - ma culcam 1nfiecare noapte cu cateva minute mai tarziu decat n noaptea precedenta ~ipuneam de~teptatorul sa sune cu un minut mai devreme. Cand reu~eam sa smulg somnului un ceas, ma opream ~i nu mai schimbam minutarele cateva saptamdni. Apoi, reluam experienfa, miqordnd zilnic rafia de somn cu unul sau doua minute. Nu pot spune ca mi-a fost u~or. Uneori, cdnd prelungeam lecturile dupa 2 noaptea, nu puteam adormi ~i ma zvarcoleam mult timp npat. Dar eu ma ncapafdnam sa nu fin seama de aceste insomnii, ci continuam sa numelr orele ~i .minutele consacrate somnului din clipa ncare stinsesem lumina ~i ma culcasem, chiar daca adormisem un ceas

--

I. Adolescenta
doua mai tclrziu. Alteori, l1lisefacea soml1 dupa prdnz, l11aiales vara, ~i dacc1vedeam ca toate cafelele pe care Ie sorbeam .yi toatti apa rece pe care mi-o zvdrleam pe obraji ramclneau fara elect, md lungeam pentru 0 jUl11eltatede ceas cu dqteptdtorul la cc'jpatdi. Dar nu uitam sd scad aceaste7jumc1tate de ceas din sOl11l1ul de l10apte (op. cit., p. 230). 8 J Ce parere aveti despre aeeste "experimente ale lueiditatii" in eazul eelor doi adoleseenti, M. Eliade ~i E. Cioran? (v. ~i fragmentul lui Eliade despre medelenism.) Mai sunt ele aetuale in lumea de azi? 9 J Cum va explieati faptul ea eele mai multe texte despre adolescenti adopta eonventia stilistica a persoanei I?

.:. Plecand de la textele analizate ~i de la aIte leeturi personale, realizati adoleseentei.

eompunere despre eontradietiile