Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autorul si opera sa
PREZENTAREA TEXTULUI
O VALORIFICARE TARZIE.
AUTENTICITATEA CONFESIUNII.
AUTOEXPLORARE Sl FORMARE.
,Dar astazi sunt trist. Aceasta e pricina pentru care am scris atatea pagini
inutile. Am inchis cartea ca sa-mi citesc «romanul» si acum imi pierd timpul
sa-l continui indurerat ca un adolescent. Adevarul e ca astazi sunt trist si,
deci. imbecil. Iar maine voi fi puternic, ca intotdeauna, si voi lupta. Si. dupa
lupta, va veni izbanda. Si toate tanguirile acestea in urma unui an care a
trecut, dar care mi-a daruit doua sute de carti mai mult citite, sunt vrednice
de eroii lui Ionel Teodoreanu.
E drept, sunt si eu cateodata obosit. Si atunci sunt slab si scriu aici pagini
duioase, triste, dulci. Dar acestea sunt false. Dimineata, in zori. cand ma
destept, daca as reciti, as rade. Ceasurile triste sunt trecatoare. Le indepartez
cu vointa sau le indeparteaza viata din mine. Simt clocotind in vine, in piept,
la tample, viata. O viata pe care niciunul dintre tovarasii mei nu o simte. O
viata care creste si se tulbura, si spumega, si se infierbanta, si creste, si
ameninta, si zguduie temeliile fapturii mele. O viata pe care cu greu o acopar
si o ascund. Dar pe care o simt cand sunt singur si care ma infioara cu fiorul
luptei si izbandei. Cei care imi spun ca voi ajunge om de stiinta se inseala. Ei
n-au vazut in eruditia mea decat eruditia. Dar eu inteleg. Eu stiu ca,
dedesubt, se ascunde altceva: pofta. Si eu ma cutremur de pofta mea si ma
cutremur la gandul revarsarii sale in lume.
De aceea ceasurile mele triste sunt trecatoare. Sunt umbre in viata mea
puternica si fierbinte, care navaleste din adancuri. Nimeni nu-mi banuieste
viata. Dar eu nu o voi mai putea ascunde mult.
A trecut un an si mi-au ramas prea putine amintiri. Cu atat mai bine. Ce sa
fac cu amintirile? Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. Eu nu mi-am
pierdui timpul. Am muncit. Munca continua, statornica, rabdatoare,
inflacarata de sfantul entuziasm al cunoasterii, strabatuta de fiorul vietii
interioare. Munca pe care o implineam gemand, suierand, strigandu-mi
izbanda sau durerea, sjaramand dintii, strangandu-i, cu fata incordata sau
impietrita, cu ochii inclestati de tinta. Noaptea adormeam regretand ceasurile
pe care trebuia sa le petrec nemiscat, oftand in somn, rasufland sforaitor. Sau
adormeam frant de oboseala, cu pleoapele vestede si grele, cu fruntea
infierbantata. Si ma desteptam in racoarea zorilor, si mafrangeam in caldura
patului, si trupul se impotrivea, si se ridica. Ma imbracam tremurand si ma
asezam la masa. Iar fata se usuca, si ochii se invinetesc, infundandu-se, iar
pe frunte se adancesc dungi.
BIBLIOGRAFIE