Arca lui Noe - Nicolae Manolescu "La ce sunt bune cartile?Imi vine sa raspund: la totul si la nimic.

Poti trai fo arte bine fara sa citesti.Milioane de oameni n-au deschis niviodata o carte.A vr ea sa le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumusetea muzicii lui Mozart " spunea criticul Manoescu in "Cititul si scrisul". Dar oare la ce e buna o "Carte a cartilor" , precum "Arca lui Noe"? Raspunsul va vani de la sine pe parcursul analizei datorita viziunii n oi pe care criticul o Arca lui Noe nu e o istorie a romanului ci exploreaza chipul romanului fiind o prezentare exhaustiva(care epuizeaza complet un subiect in totalitatea lui) Deopotriva spirit sintetic si analitic, Nicolae Manolescu starneste in "Arca lui Noe" o furtuna de pasiuni printr-o noua clasificare a romanului pe care ni-l pr opune in acest lung eseu despre romanul romanesc, singularizandu-se vadit in cad rele viziunii despre roman. Conform structurii ternare propuse de critic, romanul european s-ar putea incad ra intr-unul din aceste trei tipuri: doric(clasic), ionic(modern), corintic(crip tic, postmodern). Clasificare criticului porneste de la tipurile de capiteluri existente in arhite ctura Greciei Antice, care apartin stilurilor: doric, ionic sau corintic. Din nefericire aceasta teorie nu s-a bucurat de audienta internationala , intruc at volumul nu a fost publicat in alta parte decat in Romania. "Doua feluri de public au dat cele doua ordine ale romanului , ordinea masculina si ordinea feminina , doricul si ionicul sau"(Albert Thibaudet) Doricul apartine unei varste biblice de inceput si unui creator la fe l de impasibil ca si Creatorul. Ionicul romanului inseamna psihologism si analiza iar reflectia incep e sa traga viata de maneca.Incepe sa se creada in autenticitate. Analiza si conf esia au alungat creatia, romanul devenind uneori jurnal. Acest cuvant magic "aut enticitate", apare la Camil Petrescu, Holban, Sebastian, Eliade. Noul romancier va exista totdeauna obiectivizat intr-un personaj. Eu este intotdeauna el: cel care scrie este cel care nareaza. Autorul a fost detronat si a cedat personajelor prerogativele puteri i , locul i l-a luat naratorul , autoritatea centrala pierzandu-si puterea. Pana si viziunea s-a faramitat. Personajul isi regaseste orgoliul , ce fusese candva , apanajul autorului.Socialitatea lasa loc intimitatii. Problemele noului erou nu mai sunt acelea ale lui Rostignac, Dinu Pa turica sau Ion, ci el urmareste mai putin sa se integreze in lume, decat sa-si i ntegreze lumea siesi, fiind in cautarea unei identitati. Experientele lui - eroi ce si spirituale- se opun lumii. Eroul este un singuratic , un izolat, un frustr at ce izbandeste prin vanitatea eului. Romanele acestea par a fi scrise pe masura ce se desfasoara actiunea : sunt o spovedanie nu o creatie senina. Temporalitatea s-a subiectivizat, e tra ita in loc sa fie un simplu cadru. Totusi, ciclul nu se incheie aici; simetric, dupa epoca primara si e nergica a doricului romanesc si dupa epoca feminina si interiorizata a ionicului , trebuie sa urmeze corinticul.Spre a construi si cel de-al treilea model se imp une o paranteza istorica. Apogeul psihologismului european e in opera lui Proust, intelectu alismul se prelungeste prin Gide. Ambele tendinte reflecta o varta individualist a si aristocratica.Depasirea ei devine o necesitate dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, cel putin in Europa , daca nu si la noi, unde abia in deceniul al patr ulea ionicul romanului se impune cu adevarat. Scriitorii vor aparea sfasiati intre contrarii.Respecta spiritul cul turii inlauntrul caruia s-au format si incearca sa creeze altul, Sunt niste refo rmatori nostalgici. Putem spune ca ei se impart intre Utopia unui umanism regasi t si cruzimea lipsei de speranta. Vorbim aici de antipsihologismul acestei literaturi, de aparitia ero ului, adica a insului cu biografie particulara; asa se explica generalitatea ale gorica ori formele negativ-ironice ale epicului, satira expresionista, simboluls

i mitul, ce caracterizeaza corinticul romanesc. Reflexul conditionat social ia locul psihologiei individuale. Vizi unea caracteristica este aici parodica si caricaturala. Autorul recucereste pute rea cedata cadva personajelor. Corinticul reflecta o noua forma de dominatie ce seamana cu represi unea .Personajele par simple marionete trase pe sfori de un autor a carei vocati e suverana o constituie jocul.