DOAMNA BOVARY

,,Omul este fiinta prin care imposibilul imbogateste realul’’, conform afirmatiei lui Paul Valery.
Conditia omului – mai exact a femeii - in relatie cu societatea se regaseste ca tema in “Doamna
Bovary” de Gustave Flaubert. Astfel, ,,Doamna Bovary”, o are in centru pe Emma Bovary, un
personaj care aspira spre viata in inalta societate.
Acest roman se incadreaza in realism, o directie literara caracterizata prin redarea obiectiva a
realitatii si la care se mai raporteaza si autori precum Lev Tolstoi, Charles Dickens, Stendhal sau
Ioan Slavici. In ,,Doamna Bovary” se evidenteaza aspecte ale acestui curent literar, precum
obiectivitatea naratorului, mimesis-ul (care intra in relatie cu obiectivitatea) – se transpune in
tocmai realitatea bruta, verosimilitatea – nu se trece in fantastic - si aspecte de critica sociala
(toata societatea este vazuta dintr-un punct de vedere negativ): aroganta/indiferenta (din
partea celor din jur cand familia Bovary are nevoie de suport financiar), adulterul – situatia
Emmei Bovary.
Gustave Flaubert este un scriitor francez faimos pentru finetea cu care descrie sentimentele
personajelor sale si este recunoscut pentru celebrele sale romane precum ,,Educatia
sentimentala”, ,,Salammbo” sau ,, Bouvard și Pécuchet (neterminat). ,,Doamna Bovary” este
prima sa opera literara care l-a facut si faimos. Gustave Flaubert isi exprima identificarea
emotionala totala cu personajul sau, prin celebra lui exclamatie: ,,Madame Bovary c’est moi!”
(Doamna Bovary sunt eu!). In alta ordine de idei, autorul se transpune in carte cu ajutorul
Emmei Bovary.
Titlul romanului face trimitere directa catre personajul principal, Emma Bovary, in jurul careia se
desfarsoara intreaga actiune a cartii. Emma vrea sa fie o persoana importanta in viata celor din
jurul ei si vrea sa avanseze in ierahhia sociala.
Charles Bovary se descurca cu dificultate la scoala si este luat in deradere de catre colegii lui.
Personalitatea sa mediocra il impiedica sa dea examenul la medicina, insa se ambitioneaza cu
sprijinul parintilor si din a doua incercare reuseste sa devina doctor in satul sau natal. Mama lui
Charles, doamna Bovary, ii face rost de o nevasta - o vaduva mai in varsta decat el.
Intr-o zi, este chemat la Rouen (unde merge si la colegiu) pentru a ajuta un pacient. Petrecand
mult timp in casa acestuia, Charles se indragosteste de fiica clientului sau: Emma. Observand ca
acesta este atras de tanara fata, vaduvei nu-i convin vizitele regulate pe care acesta le face si
mai tarziu se imbolnaveste si moare, lasand o avere multumitoare in urma ei.
Relatia dintre Charles si Emma avanseaza si cei doi se casatoresc. Nunta este cel mai fericit
eveniment din viata celor doi, un moment de care o sa le fie dor (cu toate ca ,,sunt blestemati”
de catre un angrosist). Se stabilesc la Tostes si treptat, doamna Bovary incepe sa fie ce in ce mai
trista - ea isi dorea un statut social superior - si cei doi soti decid sa se mute la Yonville. Cand au
plecat, Emma era insarcinata.
In Yonville il cunosc pe farmacistul Homais si familia lui, pe doamna Lefrancois (stapana hanului)
si pe Leon, un tanar avocat. Doamna Bobary a adus pe lume o fetita pe care, intr-un final, au
numit-o Berthe. Intre Leon si Emma se creeaza o legatura puternica si acesta se indragosteste, in
timp ce sotul tinerei era prea preocupat de pacienti ca sa-si dea seama. Leon decide sa se mute
la Paris pentru a-si continua studiile si pentru ca a fost respins de Emma care nu voia sa isi minta
sotul.
Dupa plecarea lui Leon, Emma il intalneste pe Rodolphe. Acesta era interesat de tanara
fermecatoare, iar Emma, nemaivrand sa ezite si sa fie ranita inca o data, il accepta pe Rodolphe
in viata ei. Charles era prea preocupat de pacienti si era prea indragostit de Emma ca sa-si dea
seama ce se intampla cu adevarat. Justin, un tanar care are o problema la picior, este operat de
catre Bovary insa operatia nu a mers bine si doctorul trece printr o perioada mai grea care i-a
dat Emmei oportunitatea sa isi vada noul iubit mai des. Din fericire, Justin este ajutat de catre
un doctor si isi revine. Doamna Bovary incepe sa cheltuiasca din ce in ce mai mult si planuieste
sa plece din Yonville cu Rodolphe, insa acesta se razgandeste in ultimul moment si isi paraseste
iubita. Emma se imbolnaveste, fiind foarte aproape de a intalni moartea.
Dupa ce si-a revenit, merge la Paris la un spectacol impreuna cu sotul ei unde il intalneste pe
Leon. Acestia au o relatie secreta, iar doamna Bovary crede ca in sfarsit si-a gasit fericirea. Din
pacate, cheltuielile trebuie platite urgent, insa ea nu are averea necesara. Este tradata de Leon,
Rodolphe nu are bani sa-i dea si cunostiintele ei sunt nemiloase, refuzand sa o ajute. Nestiind ce
sa mai faca, se otraveste cu arsenic si moare in fata sotului ei. Servitoarea ei, Felicite, o tradeaza
si ea si paraseste casa cand avea cea mai mare nevoie de ea. Charles nu mai poate trai in
suferinta si moare si el, iar Berthe, neputand fi sustinuta financiar de catre propria ei familie,
este trimisa sa lucreze intr-o filatura de bumbac.
Doamna Bovary este un personaj complex care apare ulterior si care ia rolul de a doua sotie a lui
Charles Bovary. Aceasta da dovada de creativitate, gandire rapida (cand se afla in situatii difcile
venea de indata cu un plan) si putere feminina. Prezenta pe aproape tot parcursul actiunii,
tanara reuseste sa isi depaseasca conditia sociala si se casatoreste cu Charles, un doctor cu o
avere agreabila. Afirmatia lui Machiavelli - ,,Scopul scuza mijloacele” – o descrie pe Emma.
Aceasta risca tot pentru a se simti iubita – inclusiv risca pierderea baniilor si se distanteaza de
sotul si fiica sa - crezand ca in acest fel, ar putea fi fericita din nou. Doamna Bovary este
incadrata in tipologia naivului/iluzionarului si, totodata, a arivistului, vrand sa dobandeasca
putere sociala. Atat presiunea banilor care trebuiau achitati intr-un timp foarte scurt cat si
vinovatia (pe care o simte in mare parte fata de Charles care sufera din cauza ei si fata de familia
ei si Leon si Rodolphe) ii definesc soarta cruda de care are parte. Suferinta ei a ajutat-o sa
contientizeze comportamentul ei delasator si arogant fata de Bovary. Moartea ei (care este o
sinucidere), cu toate ca nu merita sa fie semnificativa, a dus la decesul sotului ei, Charles, si a
lasat in urma ei un exemplu de feminism, ceva rar intalnit in secolul al XIX-lea. Esecul tragic al
acestei aspiratii intalnite pe parcursul romanului a capatat in timp numele de bovarism. Astfel,
destinul Emmei a desmonstrat ca este imposibil sa detii totul (si putere sociala, si o dragoste
profunda) atunci cand loialitatea lipseste.
Tanara protagonista trece prin mai multe tipuri de iubire. In primul rand, Emma descopera ce
este iubirea pe vremea cand inca mai era la semiar, indragostindu-se de profesorul de muzica.
Cu toate ca nu era o iubire puternica si semnificativa in viata ei, aceasta este considerata ca fiind
prima sa iubire. In timpul nuntii cu Charles Bovary are ocazia sa inteleaga ce inseamna iubirea-
pasiune. Astfel, fericirea celor doi indragostiti este la cea mai mare intensitate in ziua cununiei.
Treptat, doamna Bovary nu se mai simte iubita cum a fost odata, insa tanarul Leon ii da sperante
ca poate visa din nou la iubire, insa de data asta iubirea este maritala – statuturile sociale sunt
diferite si sunt despartiti de o bariera care atrage nefericirea, fiind un motiv al destinului crud
prin care trece Emma. Totodata, intre doamna Bovary si Rodolphe are loc la inceput o iubire
platonica. In ochii lui Rodolphe, Emma este o icoana, un ideal care nu merita sa fie prin preajma
lui Charles. Spre sfarsit, iubirea se transforma intr-o pasiune care duce la suferinta si partial la
moartea tinerei.
Rochia de nunta este un simbol important in roman. Acesta semnifica momentul fericirii depline
a lui Charles si mai ales a Emmei. Astfel, Charles s-a gandit ca daca sotia sa este inmormantata in
acele vesminte, va putea fi fericita inca o data. Totodata, un alt simbol (care este probabil cel
mai important) este angrosistul care la nunta celor doi spera ca destinul lor sa fie ruinat. De la
acel moment, relatia celor doi tineri a inceput sa fie din ce in ce mai trista, ambii simtind o
melancolie in sinea lor – Emma mai tare decat Charles. Charles insusi poate fi considerat un
simbol: amandoua sotiile sale au suferit si au murit din cauza unei boli, cu toate ca tanarul era
doctor. In alta ordine de idei, felul de a fi a lui Charles – nu stie sa isi arate dragostea - este un
motiv al mortii persoanelor dragi pentru el.
In concluzie, doamna Bovary insasi este un simbol pentru femeia adulterina, care dupa
nenumarate eforturi de a-si depasi conditia sociala si de a fi iubita, sfarseste suferind din cauza
situatiei financiare si dragostei. Cu toate ca a gresit si si-a ranit persoanele dragi ei, tanara
ajunge la dureroasa concluzie: ,,I se părea că doar anumite locuri de pe pământ produc
fericirea, întocmai ca o plantă care creşte bine numai într-un anumit sol şi căreia nu-i prieşte
niciun altul’’