Romanul debuteaza prezentandu-l pe tanarul Charles Bovary incapabil sa se adapteze in

mediul scolastic si ridiculizat de catre noii sai colegi. Ca si copil, si mai tarziu ca si adult,
Charles ramane pe parcursul romanului un personaj mediocru si lipsit de vigoare. Rateaza
primul sau examen pentru a deveni doctor si abia din a doua incercare  reuseste sa devina un
doctoras de mana a doua intr-o comuna. La scurt timp dupa ce este repartizat, mama acestuia
ii aranjeaza casatoria cu o vaduva mai in varsta, dar care moare la scurt timp lasandu-i
acestuia mai multi bani decat ar fi sperat.

          La scurta vreme Charles se indragosteste nebuneste de Emma, fiica unui pacient de-al
sau, si cei doi hotarasc sa se casatoreasca spre fericirea si multumirea tatalui fetei. Se pare
insa ca mariajul nu se ridica la asteparile fetei. Aceasta inca de cand locuia la manastire visa
ca va gasi o iubire care va fi, printre altele, solutia tuturor framantarilor ei interioare.
Dupa ce ia parte la o serata extravaganta incepe sa viseze si sa isi doreasca cu ardoare o viata
mai sofisticata. Revenirea la viata de la tara o aduce pe Emma in pragul unei depresii crunte
tocmai cand aceasta ramane insarcinata. Din dragoste pentru Emma si din dorinta de a o face
fericita, Charles decide sa se mute in Yonville, un mic orasel. Acolo familia Bovary ii
intalneste pe Homais farmacistul, un fanfaron caruia ii place sa se auda vorbind.si pe Leon, un
tanar avocat, care, ca si ea, este plictisit de viata rurala si ii place sa se afunde in romane
siropoase. Odata cu nasterea Berthei, Emma incepe sa se indragosteasca de Leon, acesta
raspunzandu-i sentimentelor ei. Insa  sincronizarea nu e de partea lor, Emma nefiind inca
pregatita sa se angajeze intr-o idila cu tanarul Leon, dezamagit de respingerea tinerei, tanarul
pleaca spre Paris pentru a-si continuie studiile.

          La scurt timp dupa plecarea lui Leon, Emma il cunoaste pe Rodolphe care se arata inca
de la bun inceput interesat de ea, declarandu-i pe nerasuflate iubirea. De aceasta data Emma
nu mai ezita in a se arunca in mrejele idilei. Din  cauza indiscretiei pe care o manifesta fatis,
locuitorii oraselului incep sa barfeasca despre cei doi. Charles insa, orbit de dragostea lui
pentru sotia sa cat si de naivitatea-i caracteristica, nu banuieste absolut nimic. In acest timp
Charles trece printr-un esec profesional, fapt care o ingretoseaza si mai mult pe Emma,
aruncand-o cu disperare in flacarile iubirii adulterine, incepand sa se imprumute din ce in ce
mai mult pentru a-i face diverse cadouri lui Rodolphe si pentru a plati plecarea lor si a fetitei
ei, plecare pe care Emma o planuiste pana la cel mai mic detaliu. Se pare insa ca planul ei nu
ajunge sa se realizeze pentru ca Rodlphe o paraseste, neaseptat, nu inainte de a-i scrie o
scrisoare care ii va frange inima eroinei. Emma se imbolnaveste grav, fiind la un pas de
moarte.

          In ultima parte a romanului, Emma il va regasi pe Leon, alaturi de care va incerca sa isi
gaseasca linistea si fericirea. Dar din pacate si aceasta incercare se va dovedi un esec.
Romanul este savuros pana la ultimul capitol. Emma e simbolul femeii adulterine, dar nu de
dragul inselatului, nu pentru ca ar fi dorit placeri trupesti. Cu fiecare noua iubire cautata,
Emma incerca sa se regaseasca acel suflet pereche perfect, asa cum si-l imaginase inca din
copilarie.
 Madame Bovary spune povestea sumbră a unei căsătorii care se termină în
tragedie. Charles Bovary, un doctor cu inima bună, dar plictisitor și lipsit de ambiții, cu o
practică slabă, se căsătorește cu Emma , o frumoasă fată fermieră crescută într-o
mănăstire. Deși anticipează căsătoria ca pe o viață de aventură, descoperă în curând că singura
ei entuziasm derivă din zborurile de fantezie pe care le ia în timp ce
citește romane romantice sentimentale . Devine din ce în ce mai plictisită și nemulțumită de
existența clasei de mijloc și chiar nașterea fiicei lor, Berthe, îi aduce puțină bucurie Emma.
Apropiindu-se de intimitatea idealizată, Emma începe să-și interpreteze fanteziile romantice și
se angajează într-o relație amoroasă în cele din urmă dezastruoasă cu Rodolphe, un latifundiar
local. Ea își face planuri entuziaste pentru a fugi împreună, dar Rodolphe s-a săturat de ea și
pune capăt relației. O Emma șocată dezvoltă febră cerebrală și este așezată la pat mai mult de
o lună. Mai târziu, ea ia legătura cu Léon, un fost cunoscut, iar viața ei devine din ce în ce mai
haotică. Ea îmbrățișează abstracții - pasiune, fericire - și ignoră realitatea materială în sine,
simbolizată de bani. Este complet incapabilă să facă distincția între idealurile sale romantice
și realitățile dure ale vieții sale, chiar și în timp ce interesul ei pentru Léon scade. Datorită
faptului că a scăpat de sub control, ea imploră bani, dar toți o refuză, inclusiv Léon și
Rodolphe.arsenic și moare dureros.
Charles, dureros, care nu a cunoscut orbește afacerile Emmei, rămâne devotat soției sale
decedate chiar în timp ce se luptă să-i plătească datoriile. După ce a descoperit scrisori de
dragoste de la Rodolphe și Léon, el devine din ce în ce mai descurajat, dar învinuiește soarta
afacerilor Emmei. La scurt timp după aceea moare, iar Berthe ajunge să lucreze într-o fabrică
de bumbac.

Publicare și analiză

Madame Bovary: moeurs de province („Madame Bovary: Provincial Customs”) a apărut

pentru prima dată de la 1 octombrie la 15 decembrie 1856, în tranșe în Revista de la Paris . La
eliberare, guvernul francez l-a acuzat pe Flaubert de obscenitate. Procesul care a urmat și
achitarea sa au sporit interesul față de lucrare după lansarea sa sub formă de carte în 1857.

În portretizarea mentalităților burgheze, în special examinarea fiecărei nuanțe psihologice a

caracterului său de titlu, Madame Bovary a ajuns să fie văzută atât ca principală capodoperă a
realismului, cât și ca operă care a stabilit mișcarea realistă pe scena europeană. Romanul s-a
remarcat, de asemenea, prin strălucirea stilului său, proza atentă cadențiată făcând comparații
cu poezia. Flaubert a acordat o mare importanță stilului și a petrecut aproximativ cinci ani
pe Madame Bovary , rescriindu-l constant.

Charles Bovary tânăr absolvent de medicină , crescut sub tutela mamei, instalat la
Tostes şi însurat, tot prin grija acesteia , cu Heloise Dubuc-o văduvă de patruzeci şi cinci de
ani, cu picioare reci- începe să îşi exercite meseria de medic în sat şi în împrejurimi. La ferma
Bertaux o cunoaşte pe Emma, fiica lui moş Rouault, la care Charles venise să-i îngrijească
piciorul rănit. În scurtă vreme Heloise moare şi Charles vede în Emma soţia pe care şi-ar dori-
o. Moş Rouault îşi dă consimţământul şi, odată cu venirea primăverii, cei doi se căsătoresc.
Proaspăt căsătoriţi se instalează la Tostes, unde încep o viaţă monotonă.
Emma fusese crescută la şcoala de maici, unde, pe lângă cărţile de rugăciuni, citise pe
nerăsuflate romane sentimentale aduse de spălătoreasă. Pasiunea pentru aceste lecturi i-a
alimentat imaginaţia romanţioasă, iar ea a început să aştepte ca şi realitatea să-i ofere aceleaşi
exaltări ca şi universul descoperit în cărţile citite. După ce părăseşte mânăstirea şi se întoarce
la ferma tatălui său, se plictiseşte curînd de viaţa fără surprize de la Bertaux şi ajunge chiar să
regrete că a plecat de la maici. În acest timp îl cunoaşte pe Charles Bovary, iar Emma crede că
a găsit iubitul pe care îl aşteptase atât. Dar viaţa eternă pe care o începe la Tostes i se pare
insuportabilă şi descoperă cu uimire că pasiunea pe care o aşteptase e departe de a se împlini.
Charles nu e nici pe departe bărbatul la care a visat, nu se pricepe perfect la toate, nu o iniţiază
în ceea ce-şi închipuise că sunt tainele şi subtilităţile pasiunii şi ale vieţii. Un singur
eveniment important: balul de la Vaubyessard, unde sunt invitaţi. Emma descoperă aici cu
exaltare o atmosferă şi o lume pentru care se crede făcută. Amintirea balului şi o tabacheră
găsită acolo îi vor umple apoi mare parte a gândurilor. Viaţa pe care o duce sfârşeşte prin a o
îmbolnăvi şi Charles ia hotărîrea să se mute în altă parte. Când pornesc spre Yonville
l’Abbaye, unde aleseseră să plece , Emma e însărcinată. Îi întâmpină cei care vor deveni
obişnuiţii casei lor: Homais, farmacistul, credincios progresului ştiinţific, care vinde reţete pe
cont propriu, preotul Bournisien, veşnic angajat în discuţii contradictorii cu Homais, doamna
Lefrancois, văduva, stăpâna hanului “Leul de aur”, Binet, după punctualitatea căruia îşi
puteau fixa ceasurile, şi Leon Depuis, secretar la notariat cu care Emma îşi descoperă de la
început o mulţime de afinităţi. După ce Emma dă naştere unei fetiţe pe care o va numi Berthe,
relaţia dintre ea şi Leon începe să fie tot mai apropiată, ei petrecănd mult timp împreună, în
lungi discuţii ce vădesc aceeaşi dorinţă de a trăi în altă lume decât cea pe care o au.
Îndrăgostit de ea fără speranţă, fără să ştie că şi ea îi împartaşeşte sentimentele, Leon se
hotărăşte să plece la aris. După plecarea lui, ea cade într-o apatie din care doar întâlnirea cu
Rodolphe Boulanger, la expoziţia de toamnă din Yonville, o mai poate scoate. Acesta un
desăvârşit seducător, inteligent şi foarte bogat, decide s-o aibă pe Emma. Şi o va avea.
Copleşind familia doctorului cu atenţii, ajunge un vizitator obişnuit al lor şi înţelege imediat
că are în faţă o pradă sigură. În timpul unei plimbări călare în doi, Emma, biruită, îi cedează şi
de atunci întâlnirile lor vor fi centrul întregii sale existenţe. Viaţa Emmei devine o continuă
încercare de a smulge cât mai multă vreme traiului de pe atunci, pentru a fi cât mai îndelung
lângă cel pe care îl iubea. Însă pentru Rodolphe, Emma nu-i decât o amantă; când ea îi
propune să fugă împreună, el acceptă doar formal şi apoi o abandonează. În seara plănuită
pentru plecare, Emma primeşte o scrisoare în care amantul ei îi “explică” de ce fuga lor este
imposibilă. După o încercare de sinucidere, Emma se îmbolnăveşte şi ramâne săptămâni
întregi întinsă în pat. Charles o duce la Rouen, la un spectacol, convins că o schimbare nu-i
poate face decât bine; acolo îl întâlnesc pe Leon, în compania căruia ea va mai rămâne căteva
zile, obligaţiile meseriei chemându-l pe Charles înapoi la Yonville. Leon face tot ce-i stă în
putinţă să redeştepte în Emma vechile sentimente; slăbită, crezând că el îi poate oferi
dragostea adevărată,ea nu-i poate rezista. Sub mii de pretexte ea va călători apoi des la Rouen,
făcându-şi în urma cheltuielilor, datorii imense la domnul Lheureux, cel care-i
“administrează” avutul. Relaţia Emmei cu Leon se răceşte treptat şi, când ea îi cere disperată
bani pentru datoriile făcute şi el nu-i poate da, ia hotărîrea să se sinucidă. Înghite o doză de
arsenic furată din spiţeria lui Homais şi îşi dă sufletul după o agonie cumplită. Curând Charles
moare şi el, aşezat pe banca din grădina casei.

Romanul debuteaza prezentandu-l pe tanarul Charles Bovary incapabil sa se adapteze in

mediul scolastic si ridiculizat de catre noii sai colegi. Ca si copil, si mai tarziu ca si adult,
Charles ramane pe parcursul romanului un personaj mediocru si lipsit de vigoare. Rateaza
primul sau examen pentru a deveni doctor si abia din a doua incercare reuseste sa devina un
doctoras de mana a doua intr-o comuna. La scurt timp dupa ce este repartizat, mama acestuia
ii aranjeaza casatoria cu o vaduva mai in varsta, dar care moare la scurt timp lasandu-i
acestuia mai multi bani decat ar fi sperat. La scurta vreme Charles se indragosteste nebuneste
de Emma, fiica unui pacient de-al sau, si cei doi hotarasc sa se casatoreasca spre fericirea si
multumirea tatalui fetei. Se pare insa ca mariajul nu se ridica la asteparile fetei. Aceasta inca
de cand locuia la manastire visa ca va gasi o iubire care va fi, printre altele, solutia tuturor
framantarilor ei interioare. Dupa ce ia parte la o serata extravaganta incepe sa viseze si sa isi
doreasca cu ardoare o viata mai sofisticata. Revenirea la viata de la tara o aduce pe Emma in
pragul unei depresii crunte tocmai cand aceasta ramane insarcinata. Din dragoste pentru
Emma si din dorinta de a o face fericita, Charles decide sa se mute in Yonville, un mic orasel.
Acolo familia Bovary ii intalneste pe Homais farmacistul, un fanfaron caruia ii place sa se
auda vorbind.si pe Leon, un tanar avocat, care, ca si ea, este plictisit de viata rurala si ii place
sa se afunde in romane siropoase. Odata cu nasterea Berthei, Emma incepe sa se
indragosteasca de Leon, acesta raspunzandu-i sentimentelor ei. Insa sincronizarea nu e de
partea lor, Emma nefiind inca pregatita sa se angajeze intr-o idila cu tanarul Leon, dezamagit
de respingerea tinerei, tanarul pleaca spre Paris pentru a-si continuie studiile. La scurt timp
dupa plecarea lui Leon, Emma il cunoaste pe Rodolphe care se arata inca de la bun inceput
interesat de ea, declarandu-i pe nerasuflate iubirea. De aceasta data Emma nu mai ezita in a se
arunca in mrejele idilei. Din cauza indiscretiei pe care o manifesta fatis, locuitorii oraselului
incep sa barfeasca despre cei doi. Charles insa, orbit de dragostea lui pentru sotia sa cat si de
naivitatea-i caracteristica, nu banuieste absolut nimic. In acest timp Charles trece printrun
esec profesional, fapt care o ingretoseaza si mai mult pe Emma, aruncand-o cu disperare in
flacarile iubirii adulterine, incepand sa se imprumute din ce in ce mai mult pentru a-i face
diverse cadouri lui Rodolphe si pentru a plati plecarea lor si a fetitei ei, plecare pe care Emma
o planuiste pana la cel mai mic detaliu. Se pare insa ca planul ei nu ajunge sa se realizeze
pentru ca Rodlphe o paraseste, neaseptat, nu inainte de a-i scrie o scrisoare care ii va frange
inima eroinei. Emma se imbolnaveste grav, fiind la un pas de moarte. In ultima parte a
romanului, Emma il va regasi pe Leon, alaturi de care va incerca sa isi gaseasca linistea si
fericirea. Dar din pacate si aceasta incercare se va dovedi un esec. Romanul este savuros pana
la ultimul capitol. Emma e simbolul femeii adulterine, dar nu de dragul inselatului, nu pentru
ca ar fi dorit placeri trupesti. Cu fiecare noua iubire cautata, Emma incerca sa se regaseasca
acel suflet pereche perfect, asa cum si`l imaginase inca din copilarie.