DOAMNA BOVARY

Scriitorul francez Gustave Flaubert s-a născut la 12 decembrie 1821, in Rouen. A studiat
la Liceul Pierre Corneille din Rouen, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din Paris. Publicase
încă din 1930 in revista liceului traduceri din Shakespeare, la 14 ani se îndrăgostea de Elisa
Schlésinger, căsătorită si mult mai in vârsta decât el, care ii va inspira primele scrieri.

Dreptul nu l-a atras prea mult, in perioada 1826-1833 a întreţinut o intensă corespondenţă cu
familia sa, precum si cu scriitorii pe care ii cunoscuse in capitala franceză, printre aceştia se
număra Emile Zola şi Georges Sand. Expunea in aceste scrisori convingerile politice si sociale,
deosebite faţă de cele obişnuite in acea vreme si in 1845 publica prima variantă a Educatiei
sentimentale. A întâlnit-o in 1846 pe scriitoarea Louise Colet, care i-a devenit iubită.

A renuntat la studii si, după moartea tatălui sau, chirurgul Achille-Cléophas Flaubert, s-a
mutat la Rouen. Aici a rămas toata viata. In 1848 pleca la Paris împreuna cu Louis Bouilhet,
pentru a asista la Revoluţia Franceză.

In 1851 a plecat intr-o călătorie in Africa şi Orientul Îndepărtat, împreună cu scriitorul

Maxime Du Camp. A scris timp de 5 ani la romanul Madame Bovary, pe care Du Camp il
publica in 6 parţi in revista lui, Revue din Paris, in 1856, era integral publicată in anul următor. In
1857 era acuzat de ultraj asupra bunelor moravuri pentru această carte. A devenit cunoscut la
curtea împăratului Napoleon al III-lea, era apreciat pentru realismul scrierilor sale. A publicat in
1863 romanul Salammbô, despre asediul vechii Cartagina si perfecţionist, revizuia Educaţia
Sentimentală. In 1869 apărea aceasta carte, oglindă a Franţei in perioada Revoluţiei, cu note
autobiografice.
Ii plăceau prostituatele si in 1870 se îmbolnăvea de sifilis, a fost făcut Cavaler al Legiunii de
Onoare din Franţa. A publicat in 1872 trei povestiri reunite sub titlul Trois Contes, in 1874 a
apărut La tentation de Saint Antoine si o piesa de teatru numită Le candidat. Ultima lui carte,
Bouvard et Pécuchet a ramas neterminată. Gustave Flaubert a murit la 08 mai 1880, in Rouen.

DOAMNA BOVARY de Gustave Flaubert(1821-1880)

Autorul si opera sa Nascut la Rouen,in 1821,intr-o familie de medici chirurgi de origine
normanda,Flaubert mosteneste inclinatia pentru observatia amanuntita si pentru disectie.Nu
intamplator s-a spus despre el catine pana in mana ca altii scalpelul.Personajele dezvaluie sub
privirea sa profunzimi pe care nici un alt scriitor nu le-a putut surprinde.O data cu
Flaubert,pentru care inspiratia insemna zece ore pe zi la masa de scris,se instaureaza un mit al
stilului.Toate scrierile sale treceau printr-o intensa si indelungata munca de slefuire,un efort de
adevarat bijutier;modelul sau de creatie este revendicat de generatii succesive. Viata sa de
scriitor incepe dupa studii de Drept la Paris, o data cu recluziunea autoimpusa in casa
parinteasca de la Croisset,unde traieste alaturi de mama sa.Nu va parasi acest loc(si din cauza
unei boli nervoase care se declanseaza in 1844)decat pentru cateva calatorii,impreuna cu
prietenul sau, Maxime du Camp,in Bretania(1847),in Orient(1849-1851),ocazie cu care vede si
piramidele egiptene.Calatoreste singur in Algeria si Tunisia(1858) si isi permite cateva sederi la
Paris,in mediile artistice si literare,unde in 1846 o va cunoaste pe Loise Colet,cu care timp de
zece ani va dezvolta o legatura furtunoasa.E cunoscuta,de asemenea,iubirea platonica pe care
Flaubert a avut-o pentru Elise Schlesinger,sotia unui om de afaceri,despre care se banuieste ca
ar sta la originea personajului Marie Arnoux din Educatia sentimentala. Primele opere ale
autorului contin elemente autobiografice si au o pronuntata tenta romantica:Memoriile unui
nebun(1838),Noiembrie(1842) si prima versiune a Educatiei sentimentale(1845).Personalitatea
marelui romancier se naste greu,in urma unei munci chinuitoare.Dupa ce, in1849,renunta(la
sfatul lui Maxime du Camp) la prima varianta a Ispitirii Sfantului Anton,publica,in 1856,Doamna
Bovary,care-l face celebru(pe langa certa valoare a cartii,imensul scandal juridic si de presa pe
care aceasta l-a starnit contribuind substantial la popularitatea ei).Scrie apoi Salammbo(1862)
reia Educatia sentimentala(1869) si revine cu Ispitirea Sfantului Anton intr-o varianta
noua(1872).A mai scris inca din tinerete piese de teatru,nuvele,volumul Trei povestiri(1877),un
Dictionar de idei primite de-a gata,ramas o vreme in manuscris si tiparit pentru prima data in
1911,si un roman neterminat,Bouvard si Pecuchet,publicat in 1881. Moare in 1880 la
Croisset,cu sanatatea ruinata de infernul scrisului,dezgustat de oameni si de viata. Rezumatul
operei Charles Bovary tanar absolvent de medicina , crescut sub tutela mamei, instalat la
Tostes si insurat, tot prin grija acesteia , cu Heloise Dubuc-o vaduva de patruzeci si cinci de ani,
cu picioare reci- incepe sa isi exercite meseria de medic in sat si in imprejurimi. La ferma
Bertaux o cunoaste pe Emma, fiica lui mos Rouault, la care Charles venise sa-i ingrijeasca
piciorul ranit. In scurta vreme Heloise moare si Charles vede in Emma sotia pe care si-ar dori-o.
Mos Rouault isi da consimtamantul si, odata cu venirea primaverii, cei doi se casatoresc.
Proaspat casatoriti se instaleaza la Tostes, unde incep o viata monotona. Emma fusese
crescuta la scoala de maici, unde, pe langa cartile de rugaciuni, citise pe nerasuflate romane
sentimentale aduse de spalatoreasa. Pasiunea pentru aceste lecturi i-a alimentat imaginatia
romantioasa, iar ea a inceput sa astepte ca si realitatea sa-i ofere aceleasi exaltari ca si
universul descoperit in cartile citite. Dupa ce paraseste manastirea si se intoarce la ferma tatalui
sau, se plictiseste curind de viata fara surprize de la Bertaux si ajunge chiar sa regrete ca a
plecat de la maici. In acest timp il cunoaste pe Charles Bovary, iar Emma crede ca a gasit
iubitul pe care il asteptase atat. Dar viata eterna pe care o incepe la Tostes i se pare
insuportabila si descopera cu uimire ca pasiunea pe care o asteptase e departe de a se implini.
Charles nu e nici pe departe barbatul la care a visat, nu se pricepe perfect la toate, nu o initiaza
in ceea ce-si inchipuise ca sunt tainele si subtilitatile pasiunii si ale vietii. Un singur eveniment
important: balul de la Vaubyessard, unde sunt invitati. Emma descopera aici cu exaltare o
atmosfera si o lume pentru care se crede facuta. Amintirea balului si o tabachera gasita acolo ii
vor umple apoi mare parte a gandurilor. Viata pe care o duce sfarseste prin a o imbolnavi si
Charles ia hotarirea sa se mute in alta parte. Cand pornesc spre Yonville lAbbaye, unde
alesesera sa plece , Emma e insarcinata. Ii intampina cei care vor deveni obisnuitii casei lor:
Homais, farmacistul, credincios progresului stiintific, care vinde retete pe cont propriu, preotul
Bournisien, vesnic angajat in discutii contradictorii cu Homais, doamna Lefrancois, vaduva,
stapana hanului Leul de aur, Binet, dupa punctualitatea caruia isi puteau fixa ceasurile, si Leon
Depuis, secretar la notariat cu care Emma isi descopera de la inceput o multime de afinitati.
Dupa ce Emma da nastere unei fetite pe care o va numi Berthe, relatia dintre ea si Leon incepe
sa fie tot mai apropiata, ei petrecand mult timp impreuna, in lungi discutii ce vadesc aceeasi
dorinta de a trai in alta lume decat cea pe care o au. Indragostit de ea fara speranta, fara sa stie
ca si ea ii impartaseste sentimentele, Leon se hotaraste sa plece la aris. Dupa plecarea lui, ea
cade intr-o apatie din care doar intalnirea cu Rodolphe Boulanger, la expozitia de toamna din
Yonville, o mai poate scoate. Acesta un desavarsit seducator, inteligent si foarte bogat, decide
s-o aiba pe Emma. Si o va avea. Coplesind familia doctorului cu atentii, ajunge un vizitator
obisnuit al lor si intelege imediat ca are in fata o prada sigura. In timpul unei plimbari calare in
doi, Emma, biruita, ii cedeaza si de atunci intalnirile lor vor fi centrul intregii sale existente.
 Viata Emmei devine o continua incercare de a smulge cat mai multa vreme traiului de pe
atunci, pentru a fi cat mai indelung langa cel pe care il iubea. Insa pentru Rodolphe, Emma nu-i
decat o amanta; cand ea ii propune sa fuga impreuna, el accepta doar formal si apoi o
abandoneaza. In seara planuita pentru plecare, Emma primeste o scrisoare in care amantul ei ii
explica de ce fuga lor este imposibila. Dupa o incercare de sinucidere, Emma se imbolnaveste
si ramane saptamani intregi intinsa in pat. Charles o duce la Rouen, la un spectacol, convins ca
o schimbare nu-i poate face decat bine; acolo il intalnesc pe Leon, in compania caruia ea va
mai ramane cateva zile, obligatiile meseriei chemandu-l pe Charles inapoi la Yonville. Leon face
tot ce-i sta in putinta sa redestepte in Emma vechile sentimente; slabita, crezand ca el ii poate
oferi dragostea adevarata,ea nu-i poate rezista. Sub mii de pretexte ea va calatori apoi des la
Rouen, facandu-si in urma cheltuielilor, datorii imense la domnul Lheureux, cel care-i
administreaza avutul. Relatia Emmei cu Leon se raceste treptat si, cand ea ii cere disperata
bani pentru datoriile facute si el nu-i poate da, ia hotarirea sa se sinucida. Inghite o doza de
arsenic furata din spiteria lui Homais si isi da sufletul dupa o agonie cumplita. Curand Charles
moare si el, asezat pe banca din gradina casei.

Discursurile exagerate ascund sentimente mediocre; aşa cum preaplinul sufletului se revarsă
uneori în metaforele cele mai sterile, pentru că nimeni, niciodată, nu poate exprima măsura
exactă a nevoilor, nici a părerilor, nici a durerilor, iar cuvântul omenesc nu este decât un ceaun
dogit în care batem ritmuri după care să joace ursul, când de fapt ne-am dori să înduioşăm
stelele.

Gustave Flaubert în Doamna Bovary

Iubirea, trebuia să vină pe neaşteptate, cu tunete şi fulgere - uragan din cer care se
prăbuşeşte peste viaţă, o schimbă total, smulge voinţele precum frunzele şi târăşte cu el în
furtună inima.

Gustave Flaubert în Doamna Bovary

Un bărbat n-ar fi trebuit să ştie totul, să exceleze în cât mai multe lucruri, să te iniţieze în
intensitatea pasiunii, în rafinamentele vieţii, în toate misterele?

Gustave Flaubert în Doamna Bovary

Dar dacă ar exista undeva o fiinţă puternică şi frumoasă, un temperament curajos, exaltat şi
rafinat în acelaşi timp, un suflet de poet cu chip angelic, liră cu strune de bronz care să ridice la
cer epitalamuri elegiace, de ce, dintr-o întâmplare, n-ar întâlni-o chiar ea? Oh! Cât era de
imposibil! De altfel nimic nu merita chinul căutării; totul era minciună! Fiecare zâmbet ascundea
un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, orice plăcere avea dezgustul ei şi cele mai
dulci săruturi nu lăsau pe buze decât o neîmplinită poftă a unei voluptăţi mai mari.

Gustave Flaubert în Doamna Bovary

Madame Bovary este simbolul decaderii morale eterne, al prabusirii umane si al simturilor
dezlantuite. Frumoasa tanara care devine printr-o casatorie banala doamna Bovary traieste o
existenta exaltata, cufundata in sine si in visele de mana a doua inspirate din carti de consum
popular cu cavaleri si marchize. Ea neaga realitatea, cautand iubirea zugravita in carti, chiar
daca traieste langa un barbat anost care nu banuieste nimic din zbuciumul emotional care
marcheaza existenta sotiei sale. Frumusetea femeii atrage admiratori, insa setea ei de iubire
imaginara nu este ostoita, doamna Bovary devenind, fara sa o doreasca in mod constient, o
adultera decazuta.

Pasiunile sale nebunesti, setea de gateli, tapiserii si matasuri, dorinta de a duce o viata luxoasa
pe care nu si-o poate permite o tarasc intr-o existenta paralela, viciata, care darama chiar
idealurile cladite cu grija in adolescenta pe esafodajul viselor livresti. Cu toate ca personajul
pare detestabil, ipocrit, chiar cinic uneori, putem spune ca Madame Bovary este, la un nivel
ascuns primei priviri, un exemplar feminist, care isi neaga rolul desemnat de societate, de sotie
si mama, pentru a duce o existenta independenta, fie ea si reprobabila.

Doamna Bovary este scrierea ce da intreaga masura a talentului literar apartinand unui titan
al literaturii mondiale - nu consider ca aceasta exprimare este un cliseu - , Gustave Flaubert.
Scriitorul care a starnit admiratia lui Mario Vargas Llosa infatiseaza in romanul amintit viata
tumultoasa a unui personaj multifatetat si complex, ale carui valuri cad pe parcursul cartii.

Emma este frumoasa, tanara, dar si naiva, oarba fata de tertipurile vietii pe care doreste sa o
traiasca plenar, fara restrictii. Ea nu este o simpla cocheta, in desfraul ei orgiastic, nu inceteaza
sa caute acea dragoste infiorata, care sa o salveze de la o existenta la fel de nedemna ca cea
pe care ar fi fost obligata sa o duca. Ea nu se vinde chiar daca i se ofera ocazia, devenind mai
mult decat o femeie oarecare care isi incornoreaza sotul.

Geniul lui Flaubert se remarca prin multiplele tehnici de dezvoltare a personajului. Emma
Bovary este, datorita lui, o fiinta complexa, a carei esenta nu poate fi cuprinsa si inteleasa decat
prin intermediul intregului roman. Comparatiile sunt stralucite, alternarea planului real cu cel
imaginar ne da o perspectiva poliedrica asupra
caracterului, iar impreuna
cu stilul de a povesti, de
a zugravi situatiile
de viata, toate acestea
justifica admiratia
totala fata de o scriere
perfecta.