Jose Ortega y Gasset

biografie

Jose Ortega y Gasset s-a nascut la 9 mai 1883 la Madrid, intr-o familie cu
traditii liberale (tatal sau era directorul unui cotidian democrat).
Urmeaza colegiul iezuit intr-o localitate de langa Malaga, apoi dreptul si
filosofia la Universitatea din Deusto (Bilbao). Intre anii 1905 si 1908 studiaza
la diferite universitati din Germania, unde va intalni profesori renumiti ai
epocii: Hermann Cohen, Paul Natorp, Nicolai Hartmann. Din 1910 devine
profesor titular al Catedrei de metafizica a Universitatii din Madrid.
intemeiaza reviste devenite celebre in epoca, dar si mai apoi - Espafia"
(1915) si Revista de Occidente" (1923).
Intra in politica intre anii 1930 si . La inceputul razboiului civil se refugiaza in
Franta, apoi in Anglia si Portugalia. Revine la Madrid abia dupa zece ani.
Moare tot la Madrid, in 1955.
Filosof, dar mai cu seama eseist stralucit, temele de meditatie ale lui Ortega
y Gasset vor fi Spania, careia ii sunt dedicate carti devenite celebre Meditatii despre Don Quijote (1914) si Spania nevertebrata (1921), iubirea Studii despre iubire (1940), istoria, cultura, filosofia - Problemele timpului
nostru (1923), Dezumanizarea artei si ganduri despre roman (1925), Revolta
maselor (1930), Istoria ca sistem (1935), Velazquez si Goya (1950), Ce este
filosofia? (1958), Niste lectii de metafizica (1966).
Prezentarea textului
Comentariu - Studii despre iubire

Alegandu-si ca tema de meditatie iubirea, Ortega y Gasset indeparteaza mai

intai din raza preocuparilor sale multimea intamplarilor particulare, povestile
de iubire vazute ca istorii mai mult sau mai putin agitate ce survin intre
barbati si femei, pentru a se concentra asupra esentialului. Acesta poate fi
redus la cateva intrebari; iar raspunsurile pot servi ca definitii ale iubirii, lata
intrebarile: Ce anume fixeaza atentia unei femei asupra unui barbat? Ce gen
de calitati ii confera acest avantaj unei anumite persoane in dauna sirului
indiferent al celorlalte?"
incercarea de a formula caracteristicile iubirii vazuta ca eveniment ce
antreneaza persoana umana in totalitatea ei aduce in discutie conceptii
despre iubire ale unor filosofi ca Platon sau scriitori ca Stendhal. Primul este
cunoscut datorita intelegerii iubirii ca nazuinta de a zamisli in frumusete",
ca enthousiasmous - miscare a sufletului nostru catre ceva mai bun, superior
noua. A te indragosti inseamna, pentru moment, a te simti fermecat de
ceva si nu te poate fermeca decat ceva ce este sau pare a fi perfectiune."
Iubirea nu este sinonima cu fericirea - cine isi iubeste patria moare uneori
pentru ea, iar martirul isi da duhul tot din dragoste.
MISCAREA CENTRIFUGA.
Ortega y Gasset atribuie iubirii trasaturile unei miscari centrifuge; sufletul
iese din sine si se deplaseaza virtual spre obiect intr-un flux constant si-l
invaluie intr-o sustinere calda, unindu-ne cu el si afirmandu-i, cu

promptitudine si eficacitate, fiinta". O dragoste deplina, care s-a nascut in

adancul unei persoane, nu poate probabil sa moara. Ramane grefata pentru
totdeauna in sufletul senzitiv. Circumstantele -bunaoara departarea ii vor
putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea aceasta va pierde din
volum, se va preface intr-un firisor sentimental, scurta vana de emotie ce va
continua sa izvorasca in subsolul constiintei. Nu va muri insa: calitatea ei
sentimentala dainuie intacta. In acea profunzime radicala, persoana care a
iubit continua sa se simta absolut atasata de fiinta iubita. Hazardul o va
putea duce de colo-colo in spatiul fizic si in cel social. Nu conteaza: ea va
continua sa fie alaturi de cel pe care-l iubeste. Acesta e simptomul
adevaratei iubiri: a fi alaturi de obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate
mai profunde decat cele spatiale. Este o convietuire de tip vital cu celalalt."
FALSITATEA TEORIEI LUI STENDHAL
Analizand conceptia despre iubire a lui Stendhal, Ortega y Gasset retine din
ea numai ideea implicita ca iubirea este un impuls catre perfectiune. Potrivit
lui Stendhal, in sufletul apt de iubire are loc un proces asemanator
(cristalizarii unei ramuri in minele de sare din Salzburg - n.n.). Imaginea reala
a unei femei cade in interiorul sufletului masculin si incetul cu incetul se
acopera cu suprapuneri dantelate imaginare ce acumuleaza pe imaginea
nuda toate desavarsirile posibile. Teoria aceasta faimoasa mi s-a parut
intotdeauna de o falsitate superlativa. Poate ca unicul lucru pe care-l putem
salva din ea e recunoasterea implicita - nici macar declarata - ca iubirea
este, intr-un anumit sens si intr-un anumit mod, un impuls catre perfectiune."
ATENTIA PARALIZATA

Dar care este traseul indragostirii? De ce alegem o anume fiinta din toate
celelalte care ne inconjoara? Mai intai, eseistul spaniol recunoaste ca
indragostirea este un fenomen al atentiei, o stare anormala a acesteia care
se produce la omul normal. () Daca aceasta (persoana - n.n.) stie sa-si
foloseasca situatia privilegiata si alimenteaza in mod ingenios atentia
respectiva, restul se va produce printr-un mecanism inevitabil. Cu flecare zi
se va gasi si mai in avans fata de linia celorlalti, a indiferentilor, cu flecare zi
va disloca un spatiu si mai mare in sufletul atent. Acesta se va simti tot mai
incapabil de a nu-i mai acorda atentie celui privilegiat. Celelalte fiinte si
lucruri vor fi treptat dislocate din constiinta. () Constiinta se ingusteaza si
contine doar un obiect. Atentia ramane paralizata: nu inainteaza de la un
lucru la altul. E fixa, rigida, prada unei singure fiinte. () Cu toate acestea,
indragostitul are impresia ca viata constiintei sale e mai bogata. Reducandui-se, lumea i se concentreaza". Este, asadar, indreptatita afirmatia lui Ortega
y Gasset ca indragostirea e o stare de mizerie mentala in care viata
constiintei noastre se ingusteaza, saraceste si paralizeaza".
Toti cei care se indragostesc, se indragostesc la fel. Singurul element care nu
e pur mecanic in el este inceputul. Dar nu exista nicio calitate care sa
provoace in mod universal indragostirea. Toti se indragostesc la fel, dar nu
din acelasi motiv.

EXTAZUL
Datorita atentiei fixe asupra unei persoane, indragostirea a fost comparata
cu hipnotismul sau cu mania, dar si cu entuziasmul mistic. Insa pe cand
misticul asteapta gratia divina sa se pogoare asupra lui, indragostitul este
posedat de o forta activa care-l impinge spre obiect. indragostitul si misticul
au in comun starea de gratie": Cand celalalt concorda, survine o perioada
de unire transfuziva, in care fiecare isi transfera in celalalt radacinile
propriei fiinte si traieste - gandeste, doreste, actioneaza - nu din el insusi, ci
din celalalt. () Cand survine insa extazul amoros si iubita e a noastra sau,
mai exact, ea este eu si eu iubita, apare pe chip acel epanouissement gratios
prin care se exprima fericirea. Ochii isi imblanzesc privirea care devine parca
elastica si aluneca peste toate, fireste, fara a se fixa temeinic pe nimic: mai
mult decat vazand, binevoind sa mangaie obiectele. La fel, gura ramane
intredeschisa intr-un suras universal ce picura necontenit pe la comisurile
buzelor".
DIFERENTE SUFLETESTI
Structura sufleteasca diferita a barbatului si a femeii este extrem de
importanta in indragostire. Sufletul feminin tinde sa traiasca cu o singura
axa atentionata, care in fiecare epocaa vietii sale e fixata asupra unui singur
lucru. Pentru a o hipnotiza sau a o face sa se indragosteasca e suficient sa-i
captam acea raza unica a atentiei. in comparatie cu structura concentrica a
sufletului feminin, in psihismul barbatului se gasesc intotdeauna epicentre. ()
Femeia indragostita se framanta de obicei fiindca i se pare ca nu-l poate
avea niciodata in fata ochilor in integritatea sa pe barbatul iubit. il gaseste
mereu cam distrai, ca si cum, venind la intalnire, si-ar fi lasat dispersate prin
lume zone intregi ale sufletului. Si, viceversa, barbatul sensibil s-a simtii
deseori rusinat vazand ca este incapabil de radicalism in daruirea de sine, de
totalitatea prezentei aduse in dragoste de catre femeie. Din aceasta pricina
barbatul stie ca e totdeauna neindemanatic in dragoste si incapabil de
perfectiunea pe care femeia izbuteste sa o confere acestui sentiment."
ALEGEREA
Alegerea in iubire este determinata de revelatia adancului latent -,Exista insa
situatii, momente ale vietii, in care, fara a-si da seama, fiinta omeneasca
marturiseste portiuni intinse din intimitatea sa decisiva, din ceea ce este ea
in mod autentic. in alegerea iubitei, barbatul isi reveleaza fondul esential,
ceea ce si femeia face in alegerea iubitului. Tipul uman pe care-l preferam in
celalalt schiteaza profilul propriei noastre inimf. ,frobabil nici nu exista decat
un singur lucru cu un grad si mai mare de intimitate ca iubirea: cel care s-ar
putea numi sentiment metafizic sau, daca vrem, impresia radicala, ultima,
bazala, pe care o avem despre Univers."
Frumusetea care atrage coincide rareori cu frumusetea care provoaca
indragostirea. "Indiferentul ar gasi frumusetea in liniile mari ale fetei si ale
figurii - ceea ce, intr-adevar, obisnuieste a se numi frumusete. Pentru
indragostit, marile linii, arhitectura persoanei iubite pe care o percepe de la
distanta, s-au si sters. Daca e sincer, va da numele de frumusete unor mici
trasaturi izolate, departate unele de altele: culoarea pupilei, comisura
buzelor, timbrul vocii" "A iubi este ceva mai grav si mai semnificativ decat a
te entuziasma de liniile unei fete si de coloritul unui obraz; inseamna a te

pronunta pentru un anumit tip de umanitate anuntat simbolic in detaliile

figurii, ale vocii si ale gesticii. () Iubirea presupune o aderare intima la un
anumit tip de viata umana care ni se pare cel mai bun si pe care-l gasim
performant, insinuat in alta fiinta."
Iubirea este intr-adevar in mod decisiv alegere, dar si modelare: ,Jubirea ii
apropie pe indivizi intr-o convietuire atat de stransa incat nu lasa intre ei
distanta necesara pentru a percepe modificarea produsa de unul asupra
celuilalt. In general, influenta femeii este atmosferica si, ca atare,
omniprezenta si invizibila. Nu este chip sa o previi si sa o eviti. Patrunde
printre interstitiile prudentei si actioneaza asupra barbatului iubit asemenea
climei asupra plantelor. Modalitatile ei radicale de a simti existenta isi
exercita bland si continuu presiunea asupra trasaturilor sufletului nostru si
sfarsesc prin a-i impartasi configuratia specifica".
BIBLIOGRAFIE:
Ortega y Gasset, Jose" - Studii despre iubire, traducere de Sorin Marculescu,
Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995; Platon - Banchetul, in Dialoguri, E.L.U.,
Bucuresti, 1968.

Cum ar arta omul ca element de studiu? Dac l-am putea privi din
toate unghiurile, dac l-am ridica i apoi trnti, dac l-am despri de
cascadele sale de corporalitate, poate doar atunci i numai atunci am putea
distinge efectiv ingredientul secret al puterii sale de creaie?
Acum, referindu-ne explicit la iubire, este nc de neimaginat cum n
umanitate din nimic se poate nate ceva-ul ce creaz diferena dintre o
decizie sau alta, dintre o viziune sau alta, dar cum poate ierarhiza i
simplifica domeniul de selecie, cum poate crea cldur i cum, deopotriv,
poate degrada interiorul? Studiul asupra zmislirii acestei instane pare a fi
singurul ce ncearc o potent confirmare a existenei acesteia i o
potenial definiie. i iat cum alambicata filozofie poate avea contururi
elementare, cum prin cuvinte ndrznee i explicaii nesilite studiile despre
iubire te pot ntregi i adnci n tainele interiorului uman.
Astfel lucrurile sunt simple.
A contura lucrurile e la fel de simplu, poate nu accesibil tuturor cnd e vorba
de acuitatea reprezentrii, dar simplu finalmente. A descrie beletristic
lucrurile se nscrie n aceeai categorie. A le simi forma, maniera de
construcie, golul sau plinul deopotriv e o abilitate care st la o distan de
o palm sau un ochi, iar toate aceste nsuiri creeaz mecanic o imagine
unitar asupra acestora. Dar dac denumeti lucrurile, obiecte, dac ai o
scpare lexical de aceast form, se realizeaz automat un salt peste ax.
Obiectele astfel devenite, n concepia lui Ortega se desprind de
materialitate, iar datorit acesteia i nsuesc o form angelic cu un relief
nedesvrit.
Ce nseamn asta? Se preteaz c aceste obiecte au dou corpuri, unul
concret, perceptibil, i unul nesesizabil, dar nu imponderabil. Corpul concret

este reprezentat de femeie, brbat n toat splendoarea lor uman. Corpul

nesesizabil este aciunea ntmpltorului spectator de a transforma corpul
concret ntr-un obiectiv de sine stttor. Imponderabilitatea acestui corp e
inexistent tocmai din pricina poverilor invocate i susinute de ctre
invocator.
Pentru a simplifica, s lum n considerare cazul brbatului (ndeosebi)
nainte i dup sgetarea cupidonal. nainte, brbatul este un reprezentat
feroce al sexului tare, puternic mpins spre zri metafizice, vrednic activist al
moralitii i cunosctor n artele lumii. Un exemplar nfocat n aspiraia ctre
mreie, s-ar putea spune. Saltul peste ax i are debutul i finalul deopotriv
tocmai n apariia surprinztoare a unui exemplar feminin, o cprioar cu
pasul scurt i gracil, a unei mandarine, a unei creole. Este necesar doar
att, o nfiripare. Restul va avea un parcurs previzibil n majoritatea cazurilor.
Brbatul de un intelect sentimental mediu (i nu numai), se va trezi suflat de
pe soclu i nlocuit cu femeia ce anterior a fost concret i n prezent a
devenit obiect. Aceste dou stri (de dinainte i dup) n care se afl aidoma
i femeia i brbatul sunt corpurile obiectului. Aciunea de ndrgostire sau
de nurre poate fi considerat evoluia obiectului de la pruncie la
cruntee.
Sfatul (dac l pot numi aa): Pentru a vedea ceva trebuie s te ndeprtezi
de acel ceva, iar separarea l preschimb din realitatea trit n obiect al
cunoaterii.
Acum, s fac diferenierea ntre obiect al cunoaterii i obiect-ul despre
care am discutat mai inainte a mai avea nevoie de o recenzie. A fost doar o
ncercare de a introduce un concept aparent important n literatura lui
Ortega fr de care eseurile adunate n aceste studii despre iubire nu pot
fi la fel de iscoditoare.
De asemenea Jos Ortega y Gasset pune problema importanei feminine
ntr-un context internaional plasnd-o ntr-o postur curent a femeii,
mam, sor, soie sau fiic. Aceasta reusete a se dinamiza din condiia ei
pasiv, iubirea fiind componenta energic, pentru a modela nu numai sensuri
personale, dar i destine istorice. Autorul parcurge anumite plenitudini
culturale pe axa timpului doar pentru a ntregi figura construit de brbat,
aici interpretat ca o pensul euristic, pentru o fiin complementar i totui
separabil.
i iari risc n a rezuma totul n cteva cuvinte: iubirea nu e pentru
oricine, dar toi o practic.