În această carte este vorba despre un orășel din La Mancha în care locuia un mic nobil.

El
citea multe povestiri, întâmplări și peripeții ale cavalerilor. Își dădea chiar și ultimul bănuț
pentru aceste cărți.

Într-o zi, vru chiar el însuși să devină cavaler. Așa că își căută o armură, un coif și un cal.
Apoi, gândindu-se că numele lui trebuie ținut minte, îl schimbă în Don Quijote (se pare că
numele lui ar fi fost Qijana). Și fiindcă orice cavaler are și o prințesă pe care să o slujească,
alese ca iubirea lui să fie o fată din Toboso, căreia îi schimbă numele în Dulcineea.Trebuie să
menționez că Don Quijote avea o imaginație bogată. De exemplu, când el și cu scutierul său,
Sancho Panza, ajung la un han, Don Qujote vede un palat, iar pe hangiu îl consideră un
castelan.

Una din peripețiile celor doi ar fi următoarea:

Într-o zi, eroii noștri au dat peste un câmp plin cu mori de vânt. Don Quijote, crezând că
acestea erau balauri cu trei capete, se năpusti asupra lor. Degeaba Sancho îl avertiza că erau
doar niște mori de vânt, cu el nu se putea vorbi. Cavalerul a fost lovit și trântit de o moară.
Când își reveni, își dădu seama că vrăjitorul preschimbase balaurii în niște mori. „Vrăjitorul”
era un dușman imaginar al cavalerului.

Rezumat al romanului de aventuri "Don Quijote de la Mancha" scris de scriitorul spaniol

Miguel de Cervantes Saavedra si publicat de acesta in anul 1605. Rezumat la celebra
povestire "Don Quijote de la Mancha" in care este vorba despre un bărbat la vârsta de
aproximativ 50 de ani, care fiind un mare cititor de romane cavalerești, ajunge să se considere
un „cavaler rătăcitor”. Astfel, Don Quijote pornește la drum călare pe mârțoaga sa, Rocinante,
înarmat cu arme din carton.

Rezumat „Don Quijote de la Mancha” de Cervantes

       Don Quijote este opera de capatai a lui Cervantes. In 1604, pe cand se a fla la Valladolid,
incepe sa lucreze la roman. Prima parte a acestuia apare in 1605 si constituie un eveniment
literar, cunoscand un puternic success. Continuarea romanului apare abia peste 10 ani, in
1615.
       Don Quijote este un hidago sarac din La Mancha, om cu mintea ratacita din pricina
lecturilor insistente profilate pe un singur tip de carti: romanele cavaleresti; intre care Amadis
de Gaula ocupa un loc de cinste. Astfel sub influenta lecturilor, Don Quijote porneste la drum
ca un adevarat cavaler, incalecand pe Rosinanta, o martoaga, alegandu-si niste arme din
carton si consacrandu-si faptele alesei inimii sale, Dulcineea din Toboso, de fapt o simpla
taranca nu prea frumoasa.
       In drumul sau se opreste mai intai la un han unde il ia pe hangiu drept castellan. Intalnind
un taran ce-si batea servitorul legat de un copac, il obliga pe acesta sa-l dezlege si sa-i
plateasca simbria. Intalneste apoi niste negustori carora le cere s-o proclame pe Dulcineea
drept cea mai frumoasa doamna din lume. Este insa grav batut si astfel trebuie sa se intoarca
acasa, imbolnavidu-se. Prietenii lui stiu ca responsabile pentru dementa lui sunt cartile de
aventuri, pe care hotarasc sa le arda, crutand doar doua: Dina de Montemayor si Amadis de
Gaula.

Dupa insanotasire, eroul hotaraste sa plece din nou, de aceasta data luandu-si un insotitor,
Sancho Panza, pe care il convinge sa-i fie scutier. Ia niste mori de vant drept uriasi, cu care
vrea sa se bata, iar in trasura pe care o isotesc niste calugari benedictini, isi inchipuie ca se
afla o printesa rapita. Pornind la atac impotriva convoiului, este din nou lovit.
       Unor pastori care il adapostesc le tine niste discursuri despre varsta de aur a omenirii,
cand “miscarile iubitoare ale sufletului se aratau cu naivitate, fara ca cineva sa caute a le pune
intr-o lumina mai buna, prin ocolul mestesugit al cuvintelor. Nu exista inselaciune, minciuna
si rautate, care sa se amestece cu inima deschisa si cu buna credinta”. De la pastori afla Don
Quijote de povestea lui Grisostomo, care isi daduse viata pentru a obtine iubirea frumoasei
pastorate Marcela.
       Dupa ce pleaca de la pastori, cei doi sunt atacati de pazitorii unor iepe, din pricina
Rosinantei, care fusese atrasa de nechezatul acestora. O turma de oi capata in ochii celor doi
aspectul unei armate de dusmani, si o ataca. Ciobanii ii bat din nou. Elibereaza un convoi de
condamnati in lanturi, convins ca a reparat o nedreptate. Puscariasii, in schimb, ii ataca cu
pietre, iar unul ii fura magarul lui Sancho. Intalnind pe barbierul unui sat, ii iau lighenusul, pe
care il cred coiful unui vrednic cavaler, coif pe care Don Quijote hotaraste sa-l poarte ca pe un
trofeu de cinste.

 In Sierra Morena afla de nefericitul Cardenio, nebun din pricina unei iubiri neimpartasite. Pe
malul unei ape o descopera pe Dorothea, iubita lui Fernando. Dorothea ii povesteste lui Don
Quijote de Lucinda, iubita rapita a lui Cardenio. Ajunsi la un han, Don Quijote si Sancho
Panza iau butoaiele cu vin drept uriasi si le spinteca, spre marea suparare a hangiului. La han
apar calatori mascati. Sunt Don Fernando si Lucinda, pe care Don Quijote o reda lui
Cardenio, iar peFernando il regaseste pe Dorothea. Dupa alte intamplari, Don Quijote este dus
acasa, in La Mancha intr-o colivie. Ajunge intr-o duminica dupa-amiaza, mai mult mort decat
viu.
       Dupa o luna, el inca nu este vindecat de nebunie si incearca sa-l convinga pe Sancho sa
porneasca din nou spre El Dorado. Palatul Dulcineei nu se vede nicaieri si cand, spre al
consola, Sancho ii arata lui Don Quijote o taranca oarecare, acesta considera ca ceva necurat
s-a intamplat si ca sub chipul had al aceleia se afla gingasa doamna sufletului sau. Dupa un
duel cu Sanson Carrosco, un compatriot, invingatorul Quijote ataca un transport de lei care
obositi, nu reactioneaza. Don Quijote “cavalerul tristei figure” se va autointitula de acum
“cavalerul leilor”. 

Don Quijote de La Mancha” este opera de capatai a lui

Cervantes.In 1604,pe cand se afla la Valladolid, incepe sa lucreze
la roman. Prima parte a acestuia apare in 1605 si constituie un
eveniment literar, cunoscand un puternic success. Continuarea
romanului apare abia mai tarziu, in 1615.
Don Quijote este un hidago sarac din La Mancha, om cu
mintea ratacita din pricina lecturilor insistente profilate pe un
singur tip de carti: romanele cavaleresti; intre care Amadis de
Gaula ocupa un loc de cinste.Astfel sub influenta acestora, Don
Quijote porneste la drum ca un adevarat cavaler, incalecand pe
Rosinanta, o martoaga, alegandu-si niste arme din carton si
consacrandu-si faptele alesei inimii sale, Dulcineea din Toboso,
care de fapt era o simpla taranca deloc frumoasa. In drumul sau se
opreste mai intai la un han unde il ia pe hangiu drept castelan.
Intalnind un taran ce-si batea servitorul legat de un copac, il pune
sa-i promita pe acesta ca-l va dezlega si si ii va plati simbria
(acesta uitand sa-ti tina promisiunea de indata ce Don Quijote se
indeparta de ei). Intalneste apoi niste negustori carora le cere sa o
recunoasca pe Dulcineea drept cea mai frumoasa doamna din
lume; este insa grav batut de unul dintre ei si astfel trebuie sa se
intoarca acasa, fiind grav ranit. Prietenii sai stiu ca responsabile
pentru dementa lui sunt cartile de aventuri, pe care hotarasc sa le
arda, crutand doar doua: Dina de Montemayor si Amadis de Gaula.
Dupa insanotasire, eroul hotaraste sa plece din nou,de aceasta
data luandu-si un insotitor, Sancho Panza, pe care il convinge sa-i
fie scutier. Ia niste mori de vant drept uriasi, cu care vrea sa se bata
(insa este invins), iar mai tarziu va da de o trasura pe insotita de
niste calugari benedictini si isi inchipuie ca inauntrul acesteia se
afla o printesa rapita. Pornind la atac impotriva convoiului, se va
lupta cu unul dintre vizcainii doamnei care se afla in trasura, pe
care va reusi sa il invinga, insa cu pretul pierderii unei jumatati din
urechea dreapta.
Mai tarziu, va da de niste pastori ce se ofera sa il
adaposteasca. Le va tine niste discursuri despre varsta de aur a
omenirii,cand “miscarile iubitoare ale sufletului se aratau cu
naivitate, fara ca cineva sa caute a le pune intr-o lumina mai buna,
prin ocolul mestesugit al cuvintelor. Nu exista inselaciune miciuna
si rautate,care sa se amestece cu inima deschisa si cu buna
credinta”. De la pastori afla Don Quijote de povestea lui
Grisostomo, care isi daduse viata in incercarea a obtine iubirea
frumoasei pastorate Marcela.Dupa ce pleaca de la pastori,cei doi
sunt atacati de pazitorii unor iepe, din pricina lui Rosinantei,care
fusese atras de acestea. O turma de oi capata in ochii lui Don
Quijote aspectul unei armate de dusmani, si o ataca; iese cu rau din
aceasta aventura, datorita ciobanilor care au navalit asupra acestuia
cu o ploaie de bolovani. Elibereaza un convoi de condamnati in
lanturi, convins ca a reparat o nedreptate. Puscariasii, in schimb, ii
ataca cu pietre,iar unul dintre ei ii fura magarul lui Sancho.
Intalnind pe barbierul unui sat, ii iau lighenasul,pe care il credea a
fi coiful lui Mambrino, un cavaler legendar, coif pe care Don
Quijote hotaraste sa-l poarte ca pe un trofeu de cinste. In Sierra
Morena afla pe nefericitul Cardenio, nebun din pricina unei iubiri
neimpartasite – femeia iubita i-a fost furata de insusi cel pe care il
considera cel mai bun prieten al sau, ci anume Don Fernando. Pe
malul unei ape o descopera pe Dorothea, fosta iubita lui Fernando
– si ea la randul ei tradata de acesta, fiind parasita pentru ca Don
Fernando sa fie cu Lucinda, femeia ce trebuia sa fie cu Cardenio.
Dorothea ii povesteste toate acestea lui Don Quijote. Ajunsi la un
han, Don Quijote ia butoaiele cu vin drept uriasi si le spinteca, spre
marea suparare a hangiului. La han apar calatori mascati. Sunt Don
Fernando si Lucinda,pe care Don Quijote o reda lui Cardenio,iar
Fernando o regaseste pe Dorothea. Dupa alte intamplari, Don
Quijote este dus acasa, in La Mancha intr-o colivie, el crezand de
fapt ca a fost vrajit de un anume vrajitor, dusman lui. Ajunge intr-o
duminica dupa-amiaza, mai mult mort decat viu.
Dupa o luna , isi revine (fizic), insa nu este inca vindecat de
nebunie si, reusind sa-l convinga pe Sancho sa porneasca din nou
la drum, in cea de-a doua aventura, iau calea spre El Dorado, locul
de bastina al domnitei Dulcineea. Nezarind “palatul” ei nu nicaieri,
Don Quijote se intristeaza, iar pentru a-l consola si in acelasi timp,
de a scapa de datoria ce avea ca scutier al sau sa i-o gaseasca pe
domnita, Sancho ii arata lui Don Quijote o taranca oarecare, acesta
considerand ca ceva necurat s-a intamplat – anume transformarea
Dulcineei de catre acelasi vrajitor care i-a facut nenumarate
necazuri, si ca sub chipul had al aceleia se afla gingasa doamna a
sufletului sau. Se va duela cu bacalaureatul Sanson Carrosco – care
se deghizase in “Cavalerul Oglinzilor” pentru a smulge de la Don
Quijte promisiunea ca se va intoarce inapoi in La Mancha si va
abandona timp de un an calea armelor, insa Don Quijote il invinge.
In cele din urma, va ataca chiar si un transport de lei care, obositi,
nu ii raspund la provocari, preferand sa raman linistiti in custile
lor. Don Quijote “cavalerul tristei figure”se va autointitula de acum
“cavalerul leilor”.
Quijote ii fagaduise de multa vreme lui Sancho
guvernamantul unei insule,ca rasplata pentru osteneala si loialitatea
lui; asadar, ajunsi la castelul unui duce si ducese foarte bogati, fani
ai lui Don Quijote (deoarece primul volum al acestei carti se
raspandise intre timp pe tot teritoriul Spaniei, ajungand faimos),
acesta il ajuta pe Quijote sa-si tina promisiunea – numindu-l pe
Sancho drept guvernator al “insulei” Barratoria. Sancho se
dovedeste insa incapabil de a guverna insula asa cum se cuvine si
renunta la inalta insarcinare ce-i fusese oferita datorita tuturor
caznelor la care era supus ca si carmuitor al ostrovului.
Dupa o multime de alte peripetii, Quijote este invins in cele
din urma de cavalerul “Albei Luni” (din nou, bacalaureatul
Samson Carrasco, deghizat) si este nevoit sa se intoarca inapoi in
satul sau pentru a-si tine promisiune fata de acesta. Totusi, el nu
vrea sa renunte la calea cavaleriei ratacitoare, si pune la cale cea
de-a treia aventura inca de cand se intorcea inapoi in sat, si se
hotari sa-si petreaca anul urmator ca si cioban. Totusi, nu isi poate
duce planurile la bun sfarsit deoarece cade intr-un somn greu, ce
dureaza 6 ore. Cand se trezeste, este vindecat de nebunie, intelege
tot ceea ce facuse pe parcursul perioadei in care fusese “Cavaler
Ratacitor” au fost doar niste nerozii, si simte ca i se apropie
sfarsitul. Blesteama cartile de cavalerie, si regreta faptul ca si-a
revenit atat de tarziu din nebunia. Sancho Panza il plange, pentru
pentru ca-i placuse jocul nebunesc al stapanului sau, desi de multe
ori el fusese cel care ii (sau cel putin incerca sa) arate absurditatea
si inutilitatea tuturor actelor sale, in care, de altfel, a fost implicat
si el, intr-o masura mai mare sau mai mica. Asadar, Don Quijote
moare cu mintea vindecata complet, ca prin minune.
Intr-un studiu inchinat Cavalerului de la Mancha, se remarca
faptul ca romanul Don Quijote al lui Cervantes urmareste cu
exactiate scenariul initiatic de sursa medievala, multutmita caruia
Don Quijote trece prin diverse experiente cautand sa ajunga la
“starea reprezentativa a varstei de aur” a omenirii. Este Don
Quijote victima unei false perceptii a realitatii, sau nu? El nu vede
sau nu vrea sa vada realitatea?
Romanele cavaleresti si pastorale, filozofia neoplatoniciana
sunt cand atacate, cand-paradoxal-folosite ca termeni de
comparatie si elemente de constructie fundamentale. Astfel,prin
romanul Don Quijote apare unul din primele romane moderne.
Personajul Don Quijote vorbeste si gandeste intr-o permanenta
intertextualitate.
Tocmai pentru ca acest apare in momentul perimarii unui nou
model si al afirmarii altuia,eroul lui Cervantes este unul cu o
personalitate duala, fisurata, un erou tragic care lupta “nebuneste”
sa pastreze inca in fiinta vechea lume. In cele din urma planul
realitatii si cel al fictiunii se afla pe acelasi nivel si se intrepatrund:
realitatea se literaturizeaza, iar lumea reala isi pierde din calitatile
ei immediate. Eroul –de tip modern, de altfel suferind o atractie
irezistibila, victimizanta spre un model