în această carte este vorba despre un orășel din La Mancha în care

locuia un mic nobil. El citea multe povestiri, întâmplări și peripeții ale

cavalerilor. Își dădea chiar și ultimul bănuț pentru aceste cărți.
Într-o zi, vru chiar el însuși să devină cavaler. Așa că își căută o
armură, un coif și un cal. Apoi, gândindu-se că numele lui trebuie
ținut minte, îl schimbă în Don Quijote (se pare că numele lui ar fi
fost Qijana). Și fiindcă orice cavaler are și o prințesă pe care să o
slujească, alese ca iubirea lui să fie o fată din Toboso, căreia îi
schimbă numele în Dulcineea.Trebuie să menționez că Don Quijote
avea o imaginație bogată. De exemplu, când el și cu scutierul său,
Sancho Panza, ajung la un han, Don Qujote vede un palat, iar pe
hangiu îl consideră un castelan.
Una din peripețiile celor doi ar fi următoarea:
Într-o zi, eroii noștri au dat peste un câmp plin cu mori de vânt. Don
Quijote, crezând că acestea erau balauri cu trei capete, se năpusti
asupra lor. Degeaba Sancho îl avertiza că erau doar niște mori de
vânt, cu el nu se putea vorbi. Cavalerul a fost lovit și trântit de o
moară. Când își reveni, își dădu seama că vrăjitorul preschimbase
balaurii în niște mori. „Vrăjitorul” era un dușman imaginar al
cavalerului.
Mai sunt și alte aventuri minunate în care veți găsi vitejiile lui Don
Quijote, un pic de umor și o groază de peripeții. Sper că veți citi și
voi această carte!
Share this: