ROSU SI NEGRU

,,Omul este fiinta prin care imposibilul imbogateste realul’’, conform afirmatiei lui Paul Valery.
Conditia omului in relatie cu societatea se regaseste ca tema in ,,Rosu si negru” de Stendhal.
Astfel, ,,Rosu si negru”, cunoscut si sub numele de “Cronica anului 1830”, il are in centru pe
tanarul Julien Sorel, un personaj care urmareste sa dobandeasca o pozitie sociala superioara.
Acest roman se incadreaza in realism, o directie literara caracterizata prin redarea obiectiva a
realitatii si la care se mai raporteaza si autori precum Lev Tolstoi, Charles Dickens, Gustave
Flaubert sau Ioan Slavici. In ,,Rosu si negru” se evidenteaza aspecte ale acestui curent literar,
precum obiectivitatea naratorului, mimesis-ul (care intra in relatie cu obiectivitatea) – se
transpune in tocmai realitatea bruta, verosimilitatea – nu se trece in fantastic - si aspecte de
critica sociala (toata societatea este vazuta dintr-un punct de vedere negativ): aroganta (pe de o
parte a societatii fata de cei cu o pozitie socoala inferioara si pe de alta parte a oamenilor in
aceeasi situatie financiara ca a lui Julien, fata de cei avantajati), adulterul - situatia domanei De
Renal.
Stendhal (pseudonimul lui Henri Beyle) este un scriitor francez recunoscut pentru finetea cu
care descrie sentimentele personajelor sale si este recunoscut pentru celebrele sale romane
precum ,,Lucien Leuwen”, ,,Manastirea din Parma” sau ,,Armance”. ,,Rosu si negru” este prima
sa opera literara care l-a facut si faimos. Stendhal se aseamana cu Julien Sorel: nici unul dintre ei
nu are parte de o copilarie alaturi de mama lor si Napoleon Bonaparte reprezinta un idol, model
de urmat pentru cei doi. In alta ordine de idei, autorul se transpune in carte cu ajutorul lui Julien
Sorel.
Titlul romanului sugereaza doua elemente aflate in contradictie in secolul al XIX-lea: armata
(reprezentata de rosu, coloarea uniformelor) si biserica (negru simbolizand culoarea
vestimentatiei preotilor). Sorel renunta la cariera militara pe care a urmat-o si modelul sau si
imbraca vesmintele cernite ale carierei bisericesti deoarece traieste intr-o societate in care
biserica reprezinta o buna modalitate de a obtine avere si putere. Totodata, titlul cartii are si o
semnificatie simbolica: rosu de la iubire, o tema regasita pe tot parcursul actiunii, si negru de la
suferinta, o stare prin care tanarul trece pentru a-si atinge scopul.
Julien Sorel este fiul unui taietor de lemne din orasul francez Verrieres. Acesta se remarca prin
inteligenta si memoria lui si este indrumat de un fost chirurg din armata lui Napoleon si de
parintele Chelan. Primarul orasului, domnul De Renal, vrea ca Julien sa le fie profesor copiilor
lui. Afland dorinta primarului, batranul Sorel isi trimite fiul la casa familiei De Renal, la Vergy.
Sotia primarului se linisteste cand vede ca Julien este un om bland si se comporta frumos cu
copiii ei. Recunoscatoare fata de noul venit, doamna De Renal incepe sa il admira pe tanar, cu
toate ca stie ca statutul lor este total diferit. Elisa, camerista stapanei casei, se indragosteste de
Julien, insa acesta refuza blandetea fetei, domana De Renal simtindu se astfel usurata. Dupa un
timp, Sorel se indragosteste la randul lui de cea din urma, transformand iubirea intr-o cucerire
sociala si cei doi se intalnesc in secret. Prietena doamnei De Renal, doamna Derville isi da seama
ce se intampla si incearca sa-si opreasca verisoara, insa in zadar. Intre timp, tanarul se intoarce
la Verrieres ca sa isi viziteze vechiul prieten, Fouque. Acesta ii ofera un loc de munca, insa Julien
nu este interesat.
Elisa, observand iubirea dintre cei doi, ii spune domnului Valenod, rivalul domnului De Renal
care a candidat la primarie. Valenod ii trimite o scrisoare anonima domnului De Renal in care
este anuntat de infidelitatea sotiei sale. Julien este nevoit sa plece din Vergy pentru a nu crea
mai multe probleme. Nu il intristeaza foarte tare pierdera iubitei lui care devine prada
deznadejdii, ci renunatrea la o situatie financiara agreabila.
Tanarul ajunge la seminar unde este tratat cu lipsa se respect de colegii lui, insa reuseste sa ii
faca o impresie buna parintelui Pirard, cu ajutorul caruia supravietuieste pana cand acesta
decide ca a venit momentul sa demisioneze. Sorel reuseste sa le castige increderea viitorilor
preoti si isi face viata mai usoara. Inainte de a pleaca la Paris, Julien o mai vede pentru ultima
oara pe doamna De Renal.
Ajuns la Paris, Julien lucreaza pentru familia de La Mole, ca secretarul marchizului. Reuseste sa
se integreze treptat in noua societate (pe care o dispretuieste profund) si este indragit gratie
memoriei si inteligentei de care da dovada. Norbert, copilul domnului de La Mole, are un
comportament de admirat fata de noul venit. Fiica marchizului, Mathilde, este o fire orgolioasa
care datorita statutului ei social, considera ca totul i se cuvine. Aceasta incearca sa-i capteze
atentia lui Julien, dupa care il respinge. Aroganta de care da dovada fata marchizului ii starneste
manie tanarului, asa ca incearca sa o faca pe Mathilde sa se indragosteasca de el, lucru care i-a
si reusit. Dupa un timp, Julien constientizeaza ca si el este atras de Mathilde si cei doi incep sa
petreaca mai mult timp impreuna. Dragostea lui Sorel fata de tanara reprezinta un mijloc prin
care acesta avanseaza pe scara sociala si un mijloc de a se razbuna pe cei care il trateaza cu
dispret. Mathilde ii scrie o scrisoare tatalui sau in care ii cere sprijinul si ingaduinta ca cei doi sa
se casatoreasca. Ba mai mult, fata marturiseste ca e insarcinata. Intr-un final, marchizul ii ofera
lui Julien o avere si un rang nobiliar, ceea ce isi dorea din totdeauna.
Domnul de La Mole primeste o scrisoare de la doamna De Renal in care marturiseste relatia
dintre ea si Julien si toate planurile sunt distruse. Pentru a se razbuna, Sorel o impusca pe fosta
lui iubita in timpul unei slujbe religioase si este arestat. In detentie are parte de o suferinta
interioara profunda si la vederea doamnei De Renal isi da seama ca o iubeste cu adevarat, iar
Mathilde sufera cand isi vede iubitul fermecat de prima lui iubire . La proces, isi asuma
responsabilitatea pentru fapta comisa, insa acuza tribunalul ca este pedepsit din cauza ca vrea
sa-si depaseasca conditia sociala, ci nu pentru tentativa de omor. Cu toate ca Mathilde si Fouque
ii sunt de ajutor, Julien refuza orice mijloc prin care ar putea fi salvat de la executie si isi accepta
soarta. Dupa trei zile de la decesul sau, doamna De Renal moare.
Julien Sorel este un personaj complex, individualist care da dovada de curaj, stima de sine si o
inteligenta superioara. Prezent pe tot parcursul actiunii, tanarul reuseste sa isi depaseasca
conditia sociala si sa fie tratat cu respect, asa cum a vrut mereu. Afirmatia lui Machiavelli
- ,,Scopul scuza mijloacele” – il descrie pe Sorel. Acesta risca tot pentru a putea lasa in urma
trecutul si pentru a ajunge unde si-a dorit mereu, inclusiv se desparte de doamna De Renal,
stiind ca o sa-i afecteze sanatatea nu numai lui, ci si ei si mai tarziu si a lui Mathilde care sufera
din cauza primei iubiri a alesului ei. Julien este incadrat in tipologia parvenitului si, totodata, a
arivistului, vrand sa dobandeasca putere sociala. Atat ura fata de societate si fata de cei bogati
cat si vinovatia (pe care o simte in mare parte fata de doamna De Renal care sufera din cauza lui
si fata de toti cei care l-au ajutat sa ajunga departe) ii definesc soarta cruda de care are parte.
Suferinta lui l-a ajutat sa constientizeze ca nu este crestin cu adevarat si religia l-a impiedicat sa
se exprime. Moartea lui (care poate fi privita ca o sinucidere), cu toate ca a crezut ca nu o sa fie
semnificativa, a dus la decesul iubitei sale, doamna De Renal, si a lasat in urma un exemplu de
ambitie si perseverenta pentru cei care se afla in situatia lui si nu numai.
Protagonistul seducator trece prin mai multe tipuri de iubire. In primul rand, Julien descopera ce
este iubirea cu ajutorul doamnei De Renal – prima lui iubire. Cu toate ca aceasta este casatorita
si are fii, isi da seama ca ceea ce simte pentru tanarul venit la casa ei pentru a-i invata pe copii
este mai mult decat recunostinta: iubirea-pasiune. Astfel, se rup toate barierele existente de
natura sociala si morala si se ajunge la suferinta, dupa care la moarte. Totodata, intre Sorel si
Mathilde se leaga o iubire maritala in care se pun in balanta valorile morale si sociale. Dupa ce,
intr-un final, marchizul de La Mole este de acord cu casatoria dintre fiica si secretarul sau, cei
doi devin nefericiti din cauza scrisorii doamnei De Renal: Julien isi da seama ca inca o iubeste,
iar Mathilde sufera stiind ca nu poate face nimic pentru a opri sentimentele iubitului ei.
Napoleon Bonaparte este un simbol intalnit aceasta carte. Astfel, Julien nu uita de eroul lui si ii
urmeaza exemplul, reusind sa nu renunte si sa continue cu toate ca se intalneste cu diferite
probleme in drumul lui in viata. Totodata, copilul lui Julien Sorel (pe care nu a reusit sa-l
intalneasca) ii da putere tatalui sau sa lupte cu propria persoana atunci cand este tinut in
inchisoare.
In concluzie, Julien Sorel insusi este un simbol pentru lupta si devotament, care dupa
nenumarate eforturi de a-si depasi conditia sociala, sfarseste suferind din cauza lumii si iubirii.
Cu toate ca a gresit si si-a ranit persoanele dragi lui, tanarul nu uita ca mai presus de toate,
trebuie sa fii om:,,Dacă vreau să fiu respectat și de ei și de mine, trebuie să le demonstrez că
numai sărăcia mea negociază cu bogăția ce le aparține, dar sufletul îmi e la mii de leghe
depărtare de obrăznicia lor”.