Romeo si Julieta

William Shakespeare
~Fisa de lectura~

Autor: Shakespeare, cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, este atat de urias pentru ca in
opera sa a cuprins toate problemele mari ale vremii sale, a aprofundat sensurile de umanitate a
unei game infinite de pasiuni omenesti, a creat o galerie imensa de personaje si a abordat specii
dramatice atat de diverse ca: drama istorica, tragedia sau comedia, in toate aceste domenii
realizand capodopere neintrecute de niciun alt dramaturg al lumii. Intr-o perioada de 21 de ani,
cat a scris, Shakespeare a dat scenei 37 de piese: 10 drame cu subiecte din historia Angliei, 7 cu
subiecte din historia greco-romana, 5 asa-numite “mari tragedii” si 15 comedii.
Publicare:
Genul literar: genul dramatic
Specie literara: tragedie in cinci acte
Traducere: de St. O. Iosif; Editura Cartex, Bucuresti, 2016
Rezumat: În Verona, trăiesc două familii de nobili care se duşmănesc de moarte: Montague şi
Capulet.La un bal dat de familia Capulet, Julieta, membră a acestei familii îl
cunoaşte pe Romeo, dinfamilia rivală. Cei doi tineri se îndrăgostesc şi se căsătoresc în taină.
Dar Romeo trebuie să părăsească Verona, fiind surghiunit deoarece îl omorâse în
duel pe Tybalt,vărul Julietei. La sfatul călugărului Lorenzo, Julieta înghite o băutură
care o afundă într-un somn asemănător morţii, pentru ca, sub această aparenţă, să fie dusă
la Romeo, după ce va fi fost scoasă din cavoul unde odepusese familia. Romeo nu primeşte
mesajul prin care Lorenzo îl vestea despre toate acestea şi, auzind de moartea Julietei, se întoarce
la Verona, intră în cavou şi se sinucide în faţa corpului ei pe care îl crede neînsufleţit.Julieta se
trezeşte din somn cu cadavrul iubitului prăbuşit deasupra ei şi preferă, la rândul ei, să îşiia viaţa.
Tragedia celor doi tineri aduce împăcarea familiilor lor.
Tema principala: iubirea interzisa

Observatii:

-ceea ce am observat si mi se pare fascinant este faptul ca Shakespeare ne ofera inca de la

inceput cheile povestii in prolog. Asadar, aflam ca Ura dintre cele doua familii si vrajba poate
fi dizolvata doar prin jertfirea celor doi indragostiti, acestia avand un singur dusman, soarta: „Din
cele doua case dusmanite/ Ies doi indragostiti loviti de soarte,/ Si vrajba cu nenorociri cumplite/
Sfarseste prin a tinerilor moarte.” Tinerii se lupta un doar impotriva celor doua familii si urei dintre
acestea, ci si impotriva destinului care pare ca le pune piedici si obstacole care vor culmina in cele
din urma cu moartea amandurora. Destinul se opune ca acestia sa fie impreuna si face astfel incat
mesagerul Lorenzo sa nu se intalneasca niciodata cu Romeo si sa nu afle acesta de cele puse la
cale.

-consider ca tema iubirii este prezentata in aceasta opera in mai multe ipostaze. In primul
rand ni se prezinta iubirea platonica a lui Romeo fata de Rosalinda, o tanara ce devenise o
obsesie pentru el. Tatal Julietei vede iubirea ca pe o afacere, caci doreste ca fiica lui sa se marite
cu Paris, chiar daca Julieta nu era de acord. Tatal acesteia considera ca acesta e potrivit pentru
fiica sa deoarece facea parte dintr-o clasa sociala inalta. Inca o data, ca si in piesa „Nevestele
vesele din Windsor”, iubirea este conditionata de valoarea banului, de pozitia sociala si de
dorinta parintilor. Casatoria este privita ca o afacere, bazat pe interese si nu pe sentimente.
-in ceea ce priveste personajul Romeo, este interesanta evolutia lui pe parcursul operei. La
inceput el este un tanar superficial care sufera dupa Rosalinda fara incetare, insa este o iubire
superficiala caci din descrierile lui ni se releva superficialitatea relatiei acesta facand referire
doar la frumusetea ei fizica, de exemplu atunci cand Benvolio il intreaba ce necaz il apasa si
Romeo ii raspunde:”Ei bine, draga vere..iubesc o..o femee” si acesta il intreaba daca e frumoasa
si Romeo ii raspunde ca da, nemaifacand referire si la alte calitati ale sale. Mai degraba decat sa
argumenteze de ce o iubeste, el blestema nefericirea dragostei neimplinite cand zice: „Cei ce
iubesc nu au parte de iubire”. In ciuda insistentelor lui Benvolio, el refuza sa ia in calcul si alte
femei: Benvolio: „Aiurea, intoarce-ti ochii. Mai sunt femei”; Romeo: „Nu, vere! Te-nseli/ Un
om, chiar de-l orbiti, nu uita frumusetea onoarei disparute./ Nu, deci nu-i niciun mijloc/ Adio.”
Refuzat de Rosalinda, el se simte pierdut(„ah, m-am pierdut pe mine insumi! Nu-s aici! Eu nu-s
Romeo. El e dus aiurea…”)E mai mult o relatie pasiva deoarece nu incearca in niciun fel sa o
cucereasca. Nu vorbeste niciodata cu ea. In schimb, ea este uitata foarte usor cand apare Julieta
in peisaj si ii fura inima si ochii tanarului Romeo. Spre deosebire de pasivitatea acestuia fata de
Rosalinda, aici el devine destul de activ deoarece incearca sa se faca remarcat, intra in
conversatie cu ea si chiar ii smulge si un sarut. Imediat ce vede ca dragostea lui e impartasita,
acesta ii cere fratelui Lawrence sa-i casatoreasca.Romeo, la rândul lui, este gata să renunțe la propria
identitate și familie de dragul Julietei: ,,Eu, după nume, un știu și nu-ți pot spune cine sunt .“
Acesta evolueaza din acel tanar pasiv si superficial intr-un tanar activ, implicat in relatia sa cu
Julieta, o relatie complexa a carei iubire trece dincolo de frumusetea fizica capabila de sacrificiu.
-acest sacrificiu ce culmineaza cu moartea lui Romeo se anunta la inceput in piesa in cuvintele
lui Romeo care reflecta oarecum premonitia mortii: „Nu stiu ce ma face sa presimt ca o restriste,/
Ce-atarna inca-n stele, isi porneste/ Sinistru-i zbor spre-acest ospat nocturn/ Si vine printr-o
moarte timpurie/ Sa puna capat astei vieti desarte.”Cred ca si Julieta are un moment ce-i prezice
moartea din finalul piesei, si anume atunci se îndoiește pentru o clipăde buna credință a călugărului
Lorenzo și ezită să ia licoarea dată de acesta, care să o cufunde într-un somn asemenea morții, pentru a
evita astfel cununia cu Paris : ,,…dacă-i vreo otravă,/ Pe care-o pregăti cu viclenie/ Călugărul, să mor,
ca nunta asta/ Să nu-l dezonoreze? … Da,mă tem/ că este-așa “.
-Si Julieta ajunge sa se maturizeze la umbra mortii si a suferintei. Este foarte tanara, are 14 ani si in majoritatea
ocaziilor ea se bizuie pe doica sa, care i-a devenit intre timp confidenta, prietena, dar si mama deoarece mama ei nu
ii este apropiata. Aici se poate vorbi despre emanciparea femeii, despre cum a reusit sa-si castige independenta
deoarece Julieta evolueaza pe parcursul piesei intr-o femeie independenta. Primul semn este impotrivirea in fata
parintilor la casatoria cu Paris, este gata sa faca sacrificii pentru a ramane cu Romeo si la un moment dat si afirma:
„Daca-i insurat/ Mormantul mi-e si patul de mireasa”. Vorbeste ca o femeie matura, dar totodata nu-si pierde
gingasia si inocenta.
-este memorabila scena din gradina Capuletilor si declaratia de dragoste pe care i-o face Romeo
Julietei mi se pare cea mai frumoasa din literatura: „Ce straluceste acolo oare?/Sunt zorile, si
Julieta-i soare./ Rasai, o soare sfant, ucide luna/ Nu vezi ce palida-i acum, nebuna?/ E galbena de
ciuda si-i geloasa/ Ca tu, care-i slujesti de preoteasa/ O-ntreci in farmec! O, de n-ai slluji-o/ E
trist doar giulgiu-i de vestala moarta./ Tu leapada-l: nebun- cine-l poarta./ Stapana mea e..O, ar fi
de-ar sti-o./ Vorbeste, nu, n-a spus nimica/ Fie. / Vorbeste ochiul ei-ii voi raspunde/ Sunt prea
indraznet, ca nu-mi vorbeste mie. / Doi astri, cei mai mandri de pe cer/ Vin ca sa roage ochiul
Julietei/ Sa straluceasca-n lipsa lor in sfere.” In aceasta scena apare limbajul acesta al iubirii ce
reiese din replicile personajelor, iar iubirea este atat de profunda inca pare incredibila. Romeo
crede ca iubirea este doar un vis, ca tot ceea ce se intampla intre ei doi este doar un vis, prea
frumos sa fie adevarat: „O, sfanta noapte/ Mult mi-e teama/ Ca totu-i doar un vis fiindca noapte/
Prea dulce e sa poate fi aievea.”. La un moment dat , nevoia dedevotament si de daruire devine
dominanta momentului :Julieta : “ Spre-a te vedea , as vrea sa uit intruna / Gandind ce dulce e sa
mi fii aproape ..” ; Romeo : “ Ca tu sa uiti mereu , astot ramane / Uitand de orice altceva pe lume
.. “
Tot aici in scena de la balcon este suprins acest contrast lumina-intuneric, zi si noapte, inversand
rolurile. Daca in piesa Macbeth, noaptea era cea aducatoare de primejdie, avea o nuanta
denotativa caci crimele se savarseau noaptea, aici noaptea ii apara pe indragostiti, insa ziua aduce
moarte, pericole caci ei trebuie sa se desparta in preajma zorilor si trebuie sa infrunte
prejudecatile celor din jur care nu-s de acord cu iubirea lor

-in cadrul iubirii celor doi, cred ca sarutul capata o simbolistica, o insemnatatea aparte deoarece
el este primul semn de apropiere a celor doi la bal, primul semn de dragoste, dar si un semn de
despartire in scena finala cand Romeo o saruta pe Julieta si apoi se sinucide, sarutul fiind si
ultimul gest prin care acestia isi iau ramas bun unul de la celalat pentru totdeauna.

-cred ca desi este o tragedie, piesa imbina tragicul cu comicul, afisand anumite personaje
care sunt ridicole, reusind sa starneasca rasul spectatorilor. Un exemplu este doica Julietei
care se refera in mod constant la durerea de oase, oboseala amanand conversatia dupa ce
ajungand de la tanarul Romeo, Julieta vrea sa afle despre actiunile lui Romeo si daca o
iubeste: Julieta: „CE a zis el de logodna? Scurt: ce-a zis?” Doica: „Vai, cum ma doare
capul! Capul meu/ Zvacneste, parca sta sa mi se sparga/ Aici ma tine un junghi! Spinarea
mea/ Cum te induri sa ma tot porti pe drumuri!/ Din asta poate mi s-o trage moartea...”;
Julieta: „Imi pare foarte rau ca nu ti-e bine/ Dar, doica draga, spune-mi. Ce-a zis el?”;
Doica: „Romeo spune...ca un gentilom/ Cinstit, bun, dragut, foarte cumsecade../ Dar unde -i
maica-ta?” Este un personaj mai vesel care aduce lumina in contextul sumbru al piesei.
-in ceea ce priveste celelalte personaje, cred ca Tybalt este un personaj cheie deoarece
uciderea lui Mercutio de catre el declanseaza firul fatal al evenimentelor, de asemenea el
este primul care-l observa pe Romeo la bal. Mercutio de asemenea joaca un rol important in
piesa, fiind prietenul si confidentul lui Romeo care anunta firul tragic al evenimentelor ce
vor urma si incearca mereu sa-l avertizeze pe Romeo de consecintele acestei iubiri: „Ei, nu-i
mai bine așa, decât să scâncești de dragoste? Acum mai vii de-acasă. Acum ești Romeo! Acum
ești ceea ce ești, prin artă și natură! Căci amorul ăsta care aiurează este din fire un mare nebun,
care aleargă cu limba scoasă de colo până colo, până ce cade cu jucăria lui în groapă.” Sau „Ah,
bietul Romeo! e ca și mort: străpuns de ochiul negru al unei fetișcane bălăioare, îi ăuie-n urechi
un cântecel de inimă-albastră, și discul inimii lui e despicat în două de săgeata orbului arcaș.
Ăsta e om să țină piept lui Tybalt?” Totodata, prin prisma replicilor lui sunt caracterizate alte
personaje, de exemplu personajul Benvolio: Mercutio: „Da, da. Ești un turbat de n-ai pereche în
toată Italia, tot așa de pornit spre turbare, ca și de turbat în pornirile tale! Zău, dacă ar mai fi
unul ca tine, în curând n-am mai avea nici unul, pentru că v-ați ucide unul pe altul. Măi, tu ești în
stare să te sfădești cu cineva pentru că are în barbă un fir mai mult sau mai puțin ca tine. Te cerți
cu altul care vinde castane, fiindcă ai ochi castanii. Ce alt ochi ar putea să găsească asemenea
pricini! Capul tău ți-e așa de plin de gâlceavă, ca oul de gălbenuș, și nu o dată ai umblat cu el
spart din pricina certurilor tale. Te-ai legat de unul care a tușit pe stradă, pentru că ți-a deșteptat
câinele care dormea la soare. N-ai avut bucluc deunăzi cu un croitor pentru că pusese înainte de
Paști un laibăr nou? Cu altul pentru că-și legase ghetele noi cu șireturi vechi? Și totuși vii să mă
dăscălești asupra firii mele certărețe!”
Cred ca care Fratele Lawrence este singurul personaj, pe langa doica, care isi doreste sa aduca
pacea intre cele doua familii. Este un fel de personaj oglinda al Doicii daca ne gindim la relatia
lui cu Romeo. El celebreaza casatoria celor doi tineri si o ajuta pe Julieta sa se prefaca moarta.
Are un plan bine stabilit de a salva relatia lor, dar acest plan da gres. Sinuciderile celor doi vor
atirna greu pe umerii fratelui Lawrence, care in esenta este un om bun care a luat niste decizii
gresite.
-consider ca tragicul piesei rezida mai mult nu in faptul ca cei doi nu si-au implinit iubirea
sau ca aceasta a culminat cu moartea celor doi, ci ca a fost necesar sa fie sacrificata o iubire
asa pura si dezinteresata si vietile celor doi pentru a face cele doua familii sa constientizeze
cat au gresit in a-i amesteca pe acestia in disputele lor si ca a fost nevoie de moartea lor
pentru a lasa deoparte ura si vrajba ce dainuia de secole intre aceste familii.
-cred ca piesa aceasta are un mesaj de actualitate, unul modern care se poate aplica la fel de
bine si in ziua de azi. Și astăzi sunt familii care spun fiicei sau fiului cu cine să se căsătorească.
Da, este vorba despre dragostea eternă, despre iubirea fără sfârșit, dar și povestea este tot fără
sfârșit. Se tot repetă ca un avertisment, ne face să ne întrebăm dacă acceptăm libertatea tinerilor,
dacă acceptăm emanciparea femeilor și toate aspectele din educația noastră care sunt controlate
de alții, într-un fel sau altul și dacă suntem dispuși să schimbăm asta.

Concluzii: Mi-a placut enorm aceasta piesa, in special declaratiile de dragoste spre
jumatatea piesei care confera atata profunzime operei si tema piesei, aceasta iubire
neconditionata, dezinteresata bazata pe devotament si sacrificiu care ne invata sa tr ecem
peste barierile sociale si sa ne ascultam inima, sa actionam de acord cu ce ne dicteaza ea, si
nu persoanele din jur sau prejudecatile acestora.