Caracterizare Romeo

“Romeo si Julieta”, una dintre cele mai cunoscute tragedii din literature universala,
surprinde o iubire tragica impartasita de doua suflete adolescentine, exuberante, exaltate pe
taramul iubirii. Cursul actiunii este vertiginous, deciziile sunt luate cu repeziciune, precipitat,
evenimentele stau sub semnul fatalitatii si hazardului. Conflictul dramatic porneste de la o
poveste de iubire ce se naste firesc intre cei doi tineri care se intalnesc, se privesc si se
indragostesc.
Romeo este surspins intr-o evolutie de la tanarul superficial indragostit orbeste de
Rozalina, care “s-a jurat in veci sa nu iubeasca”, la tanarul implicat intr-o relatie pentru care
se sacrifice. Fiind egoista, orgolioasa si intangibila, Rozalina il chinuie pe Romeo,
considerandu-l “un mort ce mai traieste doar pentru a-si spune nenorocirea”. In ochii lui, ea
parea cea mai frumoasa deoarece pana in acel moment nu a avut prilejul sa o compare decat
pe dansa cu sine. ( „L-aceasta veche sarbatoare data/ De mandrii Capuleti, e invitata/ Si
mult iubita Rozalina ta, Si toate frumusetile Veronei.../ Vin’ si, cu ochii nepasatori/ Privindu-
le de-aproape, le compara/ Si lebada pe care o adori/ Iti va parea mai bâdă ca o cioara!” )

( Ca sa nu iti ia mult caracterizarea, scrii si citatul

asta si cele care vor urma asa cum l-am scris eu pe cel de
mai sus.  )

Romeo este un romantic incurabil ce masoara timpul doar prin dragoste (“E-așa
târziu?... Ce lungă-i ziua când ești abătut!... Dacă-i lipsește tocmai ce-o alungă!” ; „ Ah, m-am
pierdut pe mine însumi! Nu-s/ Aci! Eu nu-s Romeo. El e dus/ Aiurea...”,). Isi petrece
majoritatea timpului suspinind din cauza unei iubiri neimpartasite („... Ca Diana,/ Ferită-
n zaua fecioriei sale,/ Ea e invulnerabilă, vicleana./ Cu arcu-i de copil îi dă ocoale/ Zadarnic
Eros: nu se lasă prinsă/ De-o șaptă dulce, de-o privire-aprinsă;/ Cu marmura de rece, n-o
încântă/ Nici aurul ce-ar ispiti și-o sfântă.”) pe care o iubeste, dar totusi o detesta („Haos
diform de forme ideale!/ Avânt de plumb! Lumină fum! Foc gheață! / Bolnav, dar teafăr!
Somn de-a pururi treaz!/ Ești ce nu ești: acesta e amorul/ Pe care eu-l urăsc deși-i duc
dorul!”)
Balul familiei Capulet este un moment de cumpana pentru idila tanarului Montague.
Romeo s-a dus la bal doar pentru a o vedea pe Rozalina desi avea o presimtire de rau augur
(“Mintea mea ma indeamna sa presimt ca un dezastru ce spanzura in stele deocamdata,
dezlantuit porni-va cu prilejul nefast al balului de asta noapte.”, “Mă tem că prea devreme. Nu
știu ce/ Mă face să presimt că o restriște / Ce-atârnă încă-n stele, își pornește/ Sinistru-i zbor
spre-acest ospăț nocturn,/ Și vine printr-o moarte timpurie / Să pună capăt astei vieți
deșarte.”).

Totul a luat o intorsatura in momentul in care a vazut-o pe Julieta. Si-a dat seama ca
iubirea lui pentru Rozalina era cerebrala, imaginativa, iar din acel moment inima lui a inceput
sa iubeasca sincer, iar ochii lui au vazut cu adevarat ce este frumusetea (“Ah, ochii ei! Cum
cresc/ Cu scapararea lor vapaia tortii!/ Si frumusetea ei fara pereche/ Atarna stralucind pe fata
noptii/…O, inima, iubit-ai tu vreodata?/ Stiurati, ochii, voi, pana-n noapte-aceasta/ Ce este
frumusetea-adevarata?”)
Cu toate ca intre cele doua familii exista doar relatii de adversitate si de ura, totusi
Capulet il agreaza pe Romeo, un Montague, si ii permite sa ramana la bal. (+citatul in
paranteze )

Neputand parasi locul in care si-a lasat inima, Romeo intra in livada capuletilor fara
sa tina cont de pericole, desi „E zidu-nalt, greu de sărit, și locul/ E moarte...” pentru a-i
marturisi Julietei dragostea pe care i-o poarta: Iubirea care-ntâi/ M-a pus să cercetez. Ea-mi
dete sfaturi,/ Eu ochii mei i-am dat... Dar dac-ai fi liman departe-n zare,/ Scăldat de cea mai
depărtată mare,/ Tot aș porni spre tine-n pribegie...”.
Si-au facut juraminte de iubire desi simteau ca legamantul acelei nopti vine „prea
iute...prea fara veste/ Prea ca un fulger care nu mai este/ Pân' ce zice: fulgeră!”, desi credeau
ca e doar un vis („Mult mi-e teamă/ Că tot e doar un vis, fiindcă-i noapte.../ Prea dulce e să
poată fi aievea!”), dar au pecetluit acea beatitudine printr-un juramant de casatorie :
„Romeo.../De ți-e cinstit amorul tău și vrea/ Căsătorie, dă-mi atunci de știre/ Prin cineva pe
care-l voi trimite/ La tine mâine, ca să afle: Unde/ Și când vrei tu să ne serbăm logodna”.
Dupa logodna tainica, fericirea lor intalneste oprelisti ce tin de hazard, de fatalitatea
destinului. Romeo este exilat, dar se ascunde la pustnicul Lorenzo iar Julieta este obligata de
parinti sa se marite cu Paris. Julieta ii cere ajutorul pustnicului care ii da o potiune ce mima
moartea pentru 24 de ore, insa nu a reusit sa il anunte pe Romeo la timp. Acesta a aflat de
„moartea” logodnicei lui si intr-un impuls de iubire absoluta si simtind ca fara ea nu poate
trai, o saruta pentru ultima data si isi ia viata („Aci mi-aştern eu patul cel din urmă, /Şi de pe
trupul obosit de viaţă /Voi smulge jugul stelelor fatale.../Ochi, mai priviţi-o cea din urmă
oară! /O, braţe, cea din urmă-mbrăţişare! /Şi, gură, poarta sufletuluimeu, /Pecetluieşte cu o
sărutare /Eternul târg cu moartea răpitoare! / (...) Iată-mă-s,iubito!/ (...) Mi-a fost /De-ajuns o
sărutare, ca să mor”. Julieta insa, s-a trezit prea tarziu pt a-l opri („De ce-ai sorbit-o toată /Şi
nu-mi lăsaşi măcar un strop? Pe buze /Să te sărut,ca poate-a mai rămas/ Pe ele-o picătură de
otravă/ Ce mi-o da moartea-n veci vindecătoare!”) si preferea si ea moartea decat o viata fara
el.
Iubirea lor a triumfat dincolo de barierele sociale si mai ales, dincolo de moarte.

Hazard = intamplare neprevazuta, neasteptata, soarta

Beatitudine = euforie, extaz, stare de fericire deplina, absoluta

:*