Hamlet de William Shakespeare

Hamlet este una dintre capodoperele lui William Shakespeare. Dei prima
reprezentaie dateaz din jurul anului 1600,textul tragediei a fost publicat prima
dat doar n 1603 .
Lui Hamlet, tanarul print al Danemarcei, reintors de la studii, i se arata ntr-o
noapte, pe zidurile castelului Elsinor, fantoma tatalui sau, care i dezvaluie c a fost
asasinat miseleste de catre propriul sau frate, actualul rege Claudius, care a impins
crima pana la a se casatori cu sotia celui ucis, mama lui Hamlet.
Tanarul print, fire inclinat spre studii i reflectie, se vede brutal obligat de
evenimente sa actioneze si sa-si razbune tatal. El simuleaza nebunia, acumuleaza
dovezile i cauta momentul prielnic razbunarii, ezitand mereu sa actioneze.
Punand niste actori ambulani sa joace o piesa care reconstituie mprejurarile
crimei, Hamlet surpirnde reactia care il tradeaz pe Claudius, dobandind astfel o
noua proba a vinovatiei acestuia.
Pentru a-si indeplini datoria sa razbunatoare, Hamlet sacrifica dragostea pentru
Ofelia, care moare inecata si pe al carei tata, curteanul Polonius, il omorase luandu-l
drept rege.
Laertiu, fratele Ofeliei, l provoac pe Hamlet la duel, iar regele otraveste varful
spadei lui. Hamlet moare, nu ins inainte de a-l fi ucis pe rege, iar regina bea
otrava.
Printul norvegian Fortinbras ocupa tronul, aducand un omagiu lui Hamlet i
reintroducand ordinea pe care atatea crime o tulburasera.

Hamlet-caracterizare
Locul in literatura univesala si in opera lui Shakespeare
- unul din cele mai faimoase personaje din literatura universala, comparabil
ca notorietate cu marii eroi ai mitologiiilor antice;
- "autor" al unor replici celebre care au ramas in memoria generatiilor de
cititori sau spectatori ai piesei: "E ceva putred in Danemarca", "Vorbe, vorbe,
vorbe,", "O, slabiciune, ti-e numele femeie!" etc..
- un personaj emblematic pentru opera lui Shakespeare, ilustrand tendinta
dramaturgului spre realizarea unor personaje de mare complexitate prin a
caror evolutie dramatica pune cititorilor grave intrebari asupra sensului vietii
si a destinului omului in lume;

- evident, personajul principal al piesei careia ii imprumuta si numele, a carei

actiune si al carei conflict sunt in intregime rezultatul strategiilor pe care le
gandeste pentru a-l demasca si pedepsi pe ucigasul tatalui sau.
Identitatea personajului
- printul
al
Danemarcei,
un
tanar
plin
de
virtuti,
model
de curtean, ostean exemplar, inteligent, cu o educatie aleasa, asa cum il
caracterizeaza iubita sa Ofelia intr-un fragment semnificativ in care ii
deplange nebunia: "Ce minte-aleasa se destrama-aici!/ El, ochi si grai si
spada totodata,/ Curtean si carturar si-ostas. Nadejdea/ Si floarea-acestei
mandre tari. Oglinda/ Si pilda frumusetii-n chip si port./ El, pilda tuturor, s-a
prabusit."(caracterizare directa facuta de alt personaj);
- ramas fara tata, fostul rege al carui nume il poarta, traieste la curtea in
castelul Elsenor, alaturi de mama sa care la scurt timp dupa moartea sotului
se casatoreste cu fratele acestuia, noul rege al Danemarcei.
Trasaturi, ilustrari, mijloace de caracterizare evidentiate in evolutia
personajului
Ipostazele lui Hamlet: ranit, filozofic, impunator, razbunator, confuz,
resemnat, sensibil, neincrezator, visator, melancolic, ironic, revoltat,
nemultumit, emotionat, persiflant, indragostit, detasat
- La prima intrare in scena apare profund indurerat de moartea tatalui sau:
"Nici mantia-mi intunecata, nici/ Vesmantu-ndatinat, de mare doliu,/ Nici
furtunosul rasuflarii hohot/ Nestapinit, si nici izvorul plin/ Al lacrimilor, nici
mihnirea fetei/ Cu fel si chip de semne-ale durerii/ Nu-s in masura sa m-arate
lumii/ Asa cum sint. Acestea pot sa para/ Fatarnicii ce sint la indemina/
Oricarui om. Dar ce e-n minte-ntrece/ Tot ce se vede. Celclalte-s doar/ Gateli
ale durerii si-amagiri." (autocaracterizare) - trasatura subliniata si printr-o
replica a mamei sale: Dezbara-te de portul tau cernit,/ Hamlet, iubite, si
prieteneste/ Te uita l-al tau rege. Nu cata/ Cu genele necontenit plecate/ Pe
nobilul tau tata in tarina./ Asa e dat. Tot ce traieste moare,/ Tu stii, trecind
prin viata-n vesnicie."
- Dezamagit de casatoria grabnica a mamei sale, considerand-o incest si
profanare a memoriei tatalui sau, totusi se arata docil la incercarile regelui
si ale reginei de a-i castiga bunavointa, acceptand sa renunte la studii si sa
ramana alaturi de ei la Elsenor; isi exprima dezamagirea prin replici taioase
in care ironia, sarcasmul sau chiar cinismul tradeaza in acelasi
timp subtilitatea unui tanar educat care stie sa se foloseasca de forta
cuvintelor: "Economii, Horatio, economii!/Fripturile ramase de la praznic/ Au
fost aduse reci la masa nuntii."; "unchiul care mi-e tata si mama care mi-e
matusa se insala." (caracterizare indirecta prin vorbele personajului)
2

- Adevarata natura si complexitatea personajului se evidentiaza dupa

intalnirea cu duhul tatalui sau de la care afla ca a murit ucis de fratele sau,
unchiul lui Hamlet
- Isi asuma destinul pe care duhul parintelui i l-a prezis ("Si-ti va fi dat sa ma
razbuni"), si va actiona in continuare condus de sentimentul
datoriei exprimat mai intai direct in fata umbrei regelui ("Sa nu te uit? Pe
tine!/ Cat timp in globu-acesta ratacit/ Va dainui aducerea aminte,/ Sarmane
duh, n-am sa te uit! Voi slerge/ Din amintire orice dor marunt,/ Tot ce-am
aflat din carti, invataturi/ Si chipuri, cercetate-n tinerete,/ Si fara-amestec cualte griji de rand/ Trai-va singura porunca ta") si ilustrat apoi prin puterea
de a-si asuma toate urmarile dramatice si toata suferinta care decurge din
indeplinirea acestui destin: isi compromite demnitatea prefacandu-se nebun,
sacrifica dragostea Ofeliei pentru a-i determina pe ceilalti sa creada ca a
innebunit din dragoste (caracterizare indirecta prin faptele personajului)
- Rational si inclinat mai degraba spre cugetare si analiza decat spre
actiune, are nevoie de certitudini si de aceea nu actioneaza urmandu-si
instinctual setea de razbunare, ci pune la cale un plan minutios care sa-l
conduca spre descoperirea adevarului: mai intai disimuleaza nebunia, apoi
se foloseste de actori pentru a-l confrunta pe presupusul criminal cu scena
propriei crime: "Rogu-te,/ Pe cind vei urmari desfasurarea,/ Din rasputerea
sufletului tau/, Pindeste-l pe-al meu unchi. Si dac-ascunsa/ Nelegiuire nu va fi
stirnita,/ Ca un vinat, de-anume amanunte,/ Atunci e necurata aratarea/ Pe
care am vazut-o amindoi,/ Iar ale mele-nchipuiri sint negre/ Precum cuptorul
lui Vulcan. Ia seama/ La el, ca ochii mei nu-l vor slabi,/ Si-apoi ne vom
impartasi gindirea,/ Sa talmacim infatisarea lui."
- Dupa ce reactia regelui il pune in fata certitudinii crimei, ramane
totusi ezitant, dar isi face amare reprosuri pentru lipsa lui de decizie: "De ce
mai stau pe ginduri, cind un tata/ Ucis si-o mama pingarita sint/ Indemn
pentru-al meu gind si pentru singe. / Si las s-adoarma tot, pe cind privesc /Spre-a mea rusine []O, de-azi nainte, gindurile-mi pline / Sa-mi fie, ori de
singe-ori de rusine.".
- Inteligenta, latura rationala, subtilitatea gandirii si a vorbirii sunt dublate de
o permanenta inclinatie spre meditatie; fire reflexiva, isi pune cele mai
grave intrebari despre natura umana, despre sensul existentei, despre
libertate si limitele cu care ne confruntam, toate exprimate in cateva celebre
monologuri ale personajului. Cel mai cunoscut apare in actul al III-lea al
piesei;pe fondul experientei profund traumatizante prin care trece, tanarul
print, isi pune cu tot curajul unei gandiri libere de orice
prejudecati marea intrebare: A fi sau a nu fi. Sub semnul acestei dileme se
naste o intreaga dezbatere despre sensul vietii si despre caile pe care,
confruntati cu destinul, le putem urma. Nici un raspuns definitiv nu inchide
acest monolog. Se pune problema sinuciderii si se aduna argumente care s-o
3

indreptateasca: "Sa mori, sa dormi nimic mai mult. Sa stii/ Ca printr-un somn
poti pune-odata capat/Durerii sufletesti si-atitor chinuri". Se pune in balanta
calea resemnarii si cea a infruntarii destinului: E oare mai de lauda sa suferi/
in sinea ta, sagetile si prastia/ Norocului vrajmas, sau mai degraba/ Sa tenarmezi in fata unei mari/ De zbucium si prin lupta s-o rapui?".