Hamlet - caracterizarea personajului

Locul in literatura univesala si in opera lui Shakespeare

- unul din cele mai faimoase personaje din literatura universala, comparabil ca notorietate cu
marii eroi ai mitologiiilor antice;

- "autor" al unor replici celebre care au ramas in memoria generatiilor de cititori sau spectatori ai
piesei: "E ceva putred in Danemarca", "Vorbe, vorbe, vorbe,", "O, slabiciune, ti-e numele
femeie!" etc..

- un personaj emblematic pentru opera lui Shakespeare, ilustrand tendinta dramaturgului spre
realizarea unor personaje de mare complexitate prin a caror evolutie dramatica pune cititorilor
grave intrebari asupra sensului vietii si a destinului omului in lume;

- evident, personajul principal al piesei careia ii imprumuta si numele, a carei actiune si al carei
conflict sunt in intregime rezultatul strategiilor pe care le gandeste pentru a-l demasca si pedepsi
pe ucigasul tatalui sau.

Identitatea personajului

- printul al Danemarcei, un tanar plin de virtuti, model de curtean, ostean exemplar, inteligent,
cu o educatiealeasa, asa cum il caracterizeaza iubita sa Ofelia intr-un fragment semnificativ in
care ii deplange nebunia: "Ce minte-aleasa se destrama-aici!/ El, ochi si grai si spada
totodata,/ Curtean si carturar si-ostas. Nadejdea/ Si floarea-acestei mandre tari. Oglinda/ Si
pilda frumusetii-n chip si port./ El, pilda tuturor, s-a prabusit." (caracterizare directa facuta de
alt personaj);

- ramas fara tata, fostul rege al carui nume il poarta, traieste la curtea in castelul Elsenor, alaturi
de mama sa care la scurt timp dupa moartea sotului se casatoreste cu fratele acestuia, noul rege al
Danemarcei.

Trasaturi, ilustrari, mijloace de caracterizare evidentiate in evolutia personajului

- La prima intrare in scena apare profund indurerat de moartea tatalui sau: "Nici mantia-
mi intunecata, nici/ Vesmantu-ndatinat, de mare doliu,/ Nici furtunosul rasuflarii hohot/
Nestapinit, si nici izvorul plin/ Al lacrimilor, nici mihnirea fetei/ Cu fel si chip de semne-ale
durerii/ Nu-s in masura sa m-arate lumii/ Asa cum sint. Acestea pot sa para/ Fatarnicii ce sint
la indemina/ Oricarui om. Dar ce e-n minte-ntrece/ Tot ce se vede. Celclalte-s doar/ Gateli ale
durerii si-amagiri." (autocaracterizare) - trasatura subliniata si printr-o replica a mamei
sale: Dezbara-te de portul tau cernit,/ Hamlet, iubite, si prieteneste/ Te uita l-al tau rege. Nu
cata/ Cu genele necontenit plecate/ Pe nobilul tau tata in tarina./ Asa e dat. Tot ce traieste
moare,/ Tu stii, trecind prin viata-n vesnicie."
- Dezamagit de casatoria grabnica a mamei sale, considerand-o incest si profanare a memoriei
tatalui sau, totusi se arata docil la incercarile regelui si ale reginei de a-i castiga bunavointa,
acceptand sa renunte la studii si sa ramana alaturi de ei la Elsenor; isi exprima dezamagirea prin
replici taioase in care ironia, sarcasmul sau chiar cinismul tradeaza in acelasi
timp subtilitatea unui tanar educat care stie sa se foloseasca de forta cuvintelor: "Economii,
Horatio, economii!/

Fripturile ramase de la praznic/ Au fost aduse reci la masa nuntii."; "unchiul care mi-e tata si
mama care mi-e matusa se insala." (caracterizare indirecta prin vorbele personajului) - trasaturi
evidentiate din plin ulterior, in scenele in care, disimuland nebunia da replici prin care isi
surprinde interlocutorii pentru a le ghici vulnerabilitatile sau vinile ascunse, cum ar fi replica
data lui Polonius: "POLONIUS: Marite stapine, imi iau cu plecaciune bun ramas. HAMLET:
Nici nu poti, domnul meu, sa-mi iei ceva de care sa ma despart mai bucuros, in afara de viata
mea, de viata mea, de viata mea." - personaj care de mai multe ori se arata surprins de replicile
printului "POLONIUS (aparte) Oricit ar parea ca e nebunie ceea ce spune, e totusi o nebunie
bine chibzuita".

- Adevarata natura si complexitatea personajului se evidentiaza dupa intalnirea cu duhul tatalui

sau de la care afla ca a murit ucis de fratele sau, unchiul lui Hamlet

- Isi asuma destinul pe care duhul parintelui i l-a prezis ("Si-ti va fi dat sa ma razbuni"), si va
actiona in continuare condus de sentimentul datoriei exprimat mai intai direct in fata umbrei
regelui ("Sa nu te uit? Pe tine!/ Cat timp in globu-acesta ratacit/ Va dainui aducerea aminte,/
Sarmane duh, n-am sa te uit! Voi slerge/ Din amintire orice dor marunt,/ Tot ce-am aflat din
carti, invataturi/ Si chipuri, cercetate-n tinerete,/ Si fara-amestec cu-alte griji de rand/ Trai-va
singura porunca ta") si ilustrat apoi prin puterea de a-si asuma toate urmarile dramatice si toata
suferinta care decurge din indeplinirea acestui destin: isi compromite demnitatea prefacandu-se
nebun, sacrifica dragostea Ofeliei pentru a-i determina pe ceilalati sa creada ca a innebunit din
dragoste (caracterizare indirecta prin faptele personajului)

- Rational si inchinat mai degraba spre cugetare si analiza decat spre actiune, are nevoie de
certitudini si de aceea nu actioneaza urmandu-si instinctual setea de razbunare, ci pune la cale
un plan minutios care sa-l conduca spre descoperirea adevarului: mai intai disimuleaza cu
rafinat talent histrionic nebunia, apoi se foloseste de actori pentru a-l confrunta pe presupusul
criminal cu scena propriei crime: "Rogu-te,/ Pe cind vei urmari desfasurarea,/ Din rasputerea
sufletului tau/, Pindeste-l pe-al meu unchi. Si dac-ascunsa/ Nelegiuire nu va fi stirnita,/ Ca un
vinat, de-anume amanunte,/ Atunci e necurata aratarea/ Pe care am vazut-o amindoi,/ Iar ale
mele-nchipuiri sint negre/ Precum cuptorul lui Vulcan. Ia seama/ La el, ca ochii mei nu-l vor
slabi,/ Si-apoi ne vom impartasi gindirea,/ Sa talmacim infatisarea lui."

- Dupa ce reactia regelui il pune in fata certitudinii crimei, ramane totusi ezitant, dar isi face
amare reprosuri pentru lipsa lui de decizie: "De ce mai stau pe ginduri, cind un tata/ Ucis si-o
mama pingarita sint/ Indemn pentru-al meu gind si pentru singe. / Si las s-adoarma tot, pe cind
privesc - /Spre-a mea rusine []O, de-azi nainte, gindurile-mi pline / Sa-mi fie, ori de singe-ori de
rusine.".
- Inteligenta, latura rationala, subtilitatea gandirii si a vorbirii sunt dublate de o permanenta
inclinatie spre meditatie; fire reflexiva, isi pune cele mai grave intrebari despre natura umana,
despre sensul existentei, despre libertate si limitele cu care ne confruntam, toate exprimate in
cateva celebre monologuri ale personajului. Cel mai cunoscut apare in actul al III-lea al piesei si
este o culme a geniului poetic shakespeareian. Pe fondul experientei profund traumatizante prin
care trece, tanarul print, adevarat om al Renasterii, isi pune cu tot curajul unei gandiri libere de
orice prejudecati marea intrebare A fi sau a nu fi. Sub semnul acestei dileme se naste o intreaga
dezbatere despre sensul vietii si despre caile pe care, confruntati cu destinul, le putem urma. Nici
un raspuns definitiv nu inchide acest monolog. Se pune problema sinuciderii si se aduna
argumente care s-o indreptateasca: "Sa mori, sa dormi nimic mai mult. Sa stii/ Ca printr-un
somn poti pune-odata capat/Durerii sufletesti si-atitor chinuri". Dar "spaima de ceva de-
apoi" este invocata pana la urma impotriva a tot ce ar putea justifica o asemenea solutie. Se pune
in balanta calea resemnarii si cea a infruntarii destinului: E oare mai de lauda sa suferi/ in sinea
ta, sagetile si prastia/ Norocului vrajmas, sau mai degraba/ Sa te-narmezi in fata unei mari/ De
zbucium si prin lupta s-o rapui?". Suntem invitati la o meditatie plina de sugestii asupra naturii
noastre de fiinte inzestrate cu ratiune, asupra raportului intre gandire si fapta: "Si cugetul ne
schimba-n bieti misei,/ Incit firescul chip al hotaririi/ Sub raza slaba-a gindului paleste". Alte
replici pline de profunzime intregesc aceasta dezbatere despre sensul vietii si despre natura
umana: "O, Doamne ! As putea fi inchis intr-o coaja de nuca si sa ma socotesc un rege al
vazduhului nemarginit, numai de n-as avea visuri rele." - cuvinte care spun ca ceea ce ne
limiteaza si ne constrange nu vine din afara noastra, ci chiar din noi insine (acele "vise rele",
adica acele zone tenebroase ale sinelui nostru in care se aduna vinile, remuscarile, spaimele) si ca
o constiinta impacata cu sine insusi, nu poate fi incorsetata de nicio constrangere exterioara, nici
chiar de o "coaja de nuca".

cehov

3. Primii pai - Treplev Spuneam, n capitolul introductiv, c primul contact cu Cehov a avut loc n
contextul unui curs de teatru pentru amatori. Numi dau seama dac a fost un act de curaj sau de
incontien din partea regizoarei, dar n momentul de fa a avea reineri n a viziona o producie de
amatori a unei piese de Cehov. Cert e c, att eu, ct i majoritatea colegilor din distribuie, nu
auziserm de acest dramaturg, nu tiam ce impact a avut n teatrul modern i contemporan, nu tiam ce
reprezint teatrul realist, ce nseamn s studiezi psihologia personajului, ce nseamn un subtext sau de
ce ia subtitrat dramaturgul piesa comedie n patru acte. n cazul acesta, ignorana a fost salvarea
mea, nerealiznd c a juca ntro pies de Cehov este o ocazie pe care actori profesioniti o pot atepta o
via ntreag i c implic o responsabilitate foarte mare. Cum trateaz un grup de diletani o astfel de
pies? Cu toat seriozitatea. Bineneles, dispunnd de instrumente limitate de exprimare i de studiu al
personajului. Citind, la civa ani dup acea perioad, Viaa mea n art, a lui Stanislavski, am realizat
c am refcut, ntro oarecare msur, etapele parcurse de el n studiul primelor sale personaje. Mai
exact, n lipsa unei ndrumri, mam concentrat pe aspectul tehnic al interpretrii, creznd c o dicie
bun, reproducerea cu exactitate matematic a unor gesturi i schime la fiecare repetiie i gestionarea
tracului n faa spectatorilor reprezint condiii suficiente pentru creionarea unui personaj. De aceea am
repetat, nenumrate seri, analizndumi expresia feei n oglind sau spunnd o replic de zeci de ori,
fcnd ajustrile necesare de volum i intonaie. Ulterior sa dovedit c paleta de aptitudini tehnice a
unui actor nui este doar util, ci chiar vital i c trebuie n permanen ntreinut i mbogit. Dar, n
acelai timp, aveam s aflu c nu are nicio valoare ca element de sine stttor i trebuie s constituie un
element complementar susinerii interioare a interpretrii. nainte de a nva acest lucru de la un
profesor, o serie de ntmplri, asocieri, precum i cteva revelaii mau ajutat s m apropii de personaj.
Ba mai mult, mau ajutat sl neleg mai bine pe Cehov i s vd, n sfrit, ct de apropiat este viaa
personajelor sale de viaa unor persoane n carne i oase. n continuare, povestesc despre: primul
contact cu textul. Schema relaiilor ntre personaje. Despre felul n care sunt alctuite numele ruseti
faptul c iniial am fost distribuit n rolul lui Dorn, iar putiul care trebuia s interpreteze rolul lui Treplev
era prea emotiv ca s dea i cele mai banale replici. Au fost sptmni ntregi n care am acumulat
frustrare la repetiii. Privind din exterior ce se cerea de la acel personaj, mia fost foarte uor s pun n
aplicare acele cerine, mai ales dup atta ateptare. n plus: o experien foarte valoroas a
reprezentato discuiile foarte lungi pe care le purtam despre pies cu actria care o interpreta pe
Arkadina. O ajutam si repete scenele, trecnd prin majoritatea personajelor masculine din pies:
Sorin, Trigorin, Treplev. Acest lucru ma transformat ntrun bun cunosctor (la nivel de amatori) al
personajelor i al situaiilor o experien din viaa real ntre actorul carel interpreta pe Treplev i
actria care o interpreta pe Arkadina care a avut un efect de revelaie: ma ajutat nu doar s neleg
relaia dintre cele dou personaje, dar i so triesc (ulterior, n pies, nu a fost nevoie dect smi accesez
memoria senzorial) despre Nina i actria care a interpretato pe Nina 4. Rentlnirea cu Pescruul -
Trigorin influena lui Tache Florescu de data asta am aflat de ce Pescruul e comedie am descifrat
mai bine, cu ajutorul lui Tache, inteniile din spatele replicilor povestesc cum propunerea mea a fost
iniial respins de Tache. Dar apoi a acceptato i a mbuntito n aa msur, nct a trebuit s mi
anulez prejudecile pentru a m obinui cu propria propunere Trigorin este ridicol n relaie cu
Arkadina fa de Nina i asum acest lucru cnd discut cu ea. Prin ceea ce face ulterior, ns, arat
egoismul su, poate chiar lipsa de caracter faptul c este un scriitor de succes nseamn ca este i un
scriitor bun? 5. Livada cu viini 5.1 Context social-istoric Dac este s definim societatea ruseasc n
cteva cuvinte, atunci ne putem referi la o continu schimbare, alimentat de acel spirit rusesc, care
se manifest cu aceeai intensitate n proletarul carei mprtete filozofia de via la un pahar de
vodc, n intelectualul idealist sau n nobilul care caut sensul existenei. Conform lui Dostoievski,
nevoia spiritual cea mai de baz i rudimentar a poporului rusesc este nevoia de a suferi,
permanent i nestins, care se afl peste tot i n toate. Aceast nevoie a rsturnat regimuri, ideologii,
a produs decderea unor clase sociale i ridicarea altora. Astfel, la nceputul secolului XVIII, arul Petru
cel mare, din dorina de a moderniza imaginea Rusiei n raport cu Europa de vest, a impus o serie de
reforme controversate, printre care adoptarea stilurilor vestimentare i artistice europene sau
adoptarea limbii franceze de ctre nobilime sau n cercurile culturale. n timpul copilriei lui Cehov, sub
domnia arului Alexandru al doilea, a urmat un al doilea val de reforme, menite s liberalizeze Rusia i
economia ei. Cea mai important dintre acestea a fost Reforma de emancipare a erbilor, din 1861.
Aceasta a avut ca efect diminuarea puterii nobilimii, n unele cazuri ducnd la ruinarea ei. Cellalt efect a
fost ascensiunea clasei burgheze, precum si apariia unei clase noi, cea a ranilor liberi. Aceasta din
urm, ns, avea si spun cuvntul n 1917, nlturndul pe ultimul ar al Rusiei i mpotrivinduse fa
de tot ce era burghez, prin noua ideologie bolevic. Aadar, situaia prezentat n Livada cu viini, a
unei familii de moieri care e nevoit si vnd proprietile pentru ai achita datoriile, era o situaie
familiar n societatea ruseasc din timpul vieii lui Cehov. 5.2 Personajele surse de inspiraie Iat,
deci, motivul pentru care aceast ultim pies scris de Cehov este considerat cea mai autobiografic
pies a sa. Situaiile din Livada cu viini sunt mprumutate din viaa lui Cehov, personajele sunt copii
aproape fidele ale unor persoane reale cu care a interacionat autorul, eventual retuate, dup ce acesta
a asistat la repetiiile Teatrului de Art. Mai mult dect att, Cehov este un fiu de iobag care ajunge
mare moier, cumprnd, n tineree, cu 13000 de ruble, un domeniu de 200 de hectare. Aadar, n
strfundul lui Lopahin se ascunde Anton Pavlovici, fiul iobagului din Taganrog, care ajunge vecin de
moie cu nsui prinul ahovoskoi (Mircea Ghiulescu). Stanislavski, n Viaa mea n art, ne
mprtete, din perspectiva de martor, cteva amnunte care in de felul n care A.P. Cehov a creat
aceast pies. Aflm, astfel, c unul dintre actorii Teatrului de Art ia servit ca surs de inspiraie iniial,
lui Cehov. Trsturile generale ale lui Epihodov au fost mprumutate de la un funcionar care locuia ntro
vil i se inea mereu dup Cehov. Anton Pavlovici i vorbea deseori, sftuindul s nvee i s se cultive.
Dorind s urmeze ndrumrile lui Cehov, modelul lui Epihodov ia cumprat mai nti o cravat roie i
ia pus n cap s nvee franuzete. (Stanislavski) Personajul Charlottei Ivanovna a fost inspirat de o
guvernant englezoaic, ce locuia pe moia unor vecini ai prinilor lui Stanislavski. Se mbrca
brbtete, fa de Anton Pavlovici avea gesturi caramadereti i era o gimnast cu mult agilitate,
care se cocoa pe umerii lui, salutnd trectorii cu plria lui. De asemenea, n 1876, prinii lui Cehov
au pierdut casa, n urma unei reposedri. Trebuie s recunosc c, la primul meu contact cu Livada cu
viini, am fost de prere c, dintre toate piesele lui Cehov, aceasta are personajele cele mai
neverosimile, siminduse, ntradevr influenele de vodevil (dup cum inteniona autorul s scrie piesa
iniial). Nu vorbesc de toate personajele, ci de cteva pe care leam gsit mai excentrice sau ciudate,
precum cele menionate mai sus sau personajul lui Boris Borisovici SemionovPicic. La acestea se adaug
apucturile i obsesiile personajelor principale. ns ele au existat, iar n acele vremuri tulburi se ajungea
la anomalii precum amestecarea unor clase sociale altfel incompatibile sau la discrepane din ce n ce
mai pronunate n cadrul aceleiai clase sociale. Iat de ce un simplu lacheu are pretenii de rafinament
i se crede mai bun dect stpnii si, dup ce a locuit la Paris, n timp ce un lacheu btrn suspin dup
vremurile n care putea si serveasc stpnii cu demnitate. Iat de ce un negustor foarte muncitor, fiu
de iobag, ajunge stpn peste livada cu viini, ca urmare a inabilitii stpnilor ei de a aciona n vreun
fel. Iat cum un moier falit, de un optimism debordabil, se imprumut cu bani de la ali moieri falii,
carei deplng soarta. 6. Lopahin versus Lopahin am ales acest titlu pentru c Lopahin este un om al
contrastelor. Oscileaz ntre extremele unor triri contradictorii, att din cauza demonilor din trecutul
su i prejudecilor sale, ct i din cauza strilor pe care i le d situaia din actul 3 prezint felul n care
am construit monologul din actul 3 mpreun cu doamna Maia Morgenstern a fost construit ca o
conversaie n toat regula, n care personajele nu se rezum la a privi cu dezaprobator sau cu dezgust
sau cu team, neputin etc. felul n care se d n stamb Lopahin, ci i rspund, dup fiecare propoziie
de fapt, Lopahin proiecteaz propriile prejudeci i gnduri paranoice asupra celorlalte personaje,
amplificndule replicile posibile n mintea sa nc o confirmare c este propriul su duman voi cita
n aceast seciune subtextele oferite de colegi, precum i cele descoperite de mine. Este interesant
cum, de obicei, se pune accentul pe studiul subtextelor personajului pe carel joci, nu al celorlalte
personaje. examen. Descrierea elementelor declanatoare pentru starea cu care Lopahin intr n
scen 7. Picik: haina face... personajul n aceast seciune voi discuta ceea ce este, n mod evident,
ridicol la acest personaj. Pentru c a fost singurul meu personaj de compoziie din facultate, voi discuta
felul n care am gndit costumul Mai interesant i mai misterios pentru cei care ncearc sl descifreze
pe Picik este partea din el care nu este ridicol. Oare aparenele se potrivesc att de mult cu ceea ce e
n sufletul su? lucrul cu doamna Maia Morgenstern iniial nu ma lsat s fac deloc compoziie, apoi
a susinut propunerea mea declanatori fizici examen. Descrierea elementelor declanatoare pentru
Picik 7.1 Alegerea costumului Pentru a nu porni pe un drum greit, trebuie stabilite din start
informaiile clare pe care le putem extrage din textul Livezii: este moier are o fiic, Daenka
este bolnav de gut are un comportament nesntos mnnc mult, danseaz, dei l obosete foarte
tare uneori iresponsabil nghite pilulele Liubovei Andreevna optimist: spune, rznd, c nui pierde
niciodat ndejdea are tot timpul probleme cu banii i caut s se mprumute de la ceilali pentru a
plti dobnzile la ipotec respir greu aipete sforind, de mai multe ori, n mijlocul discursului, dar
se trezete imediat i vorbete despre bani are cptueala la hain rupt acolo gsete banii, cnd are
impresia c ia pierdut n general nu este luat n serios. Uneori e tolerat, alteori ceilali sunt iritai de el
adeseori spune lucruri lipsite de semnificaie, fr sens se mir tot timpul, se ncnt din lucruri
mrunte, este receptiv la nimicurile pe care le spun ceilali uneori e singurul carerspunde conduce
cadrilul o invit pe Liubov Andreevna la dans i i cere bani mprumut o place pe Charlotta Ivanovna
Aceast replic de la nceputul actului 3 suprinde cel mai bine esena personajului Picic: De felul meu
sunt gras! Prea mult snge. Am i avut pn acum dou atacuri. Nu pot s dansez! Dar, vorba aia:
trebuie s urli ca lupii... n rest, sunt sntos ca un cal. Rposatul tatlmeu, mare ghidu fiei rna
uoar spunea c vechiul nostru neam al SemionovPicichilor se trage din calul pe care Caligula la fcut
senator... (Se aaz): De altceva m plng: nam bani. Flmndul numai carne viseaz... (Adoarme i se
trezete sforind): Aa sunt i eu: nu mie gndul dect la bani... Cel mai important detaliu fizic al
personajului este boala de care sufer, guta (sau podagra), lucru care implic o constituie i o postur
fizic aparte: podagra este o boal care apare ca urmare a acumulrii i excesului de sruri de acid uric
n articulaii i n organism n ntregime. n plus, chiar Picic afirm c este gras. Are minim 40 de ani,
avnd n vedere c vorbete de fiica sa, care l sftuiete n diverse domenii. ns alegerea cea mai
plauzibil lar plasa undeva ntre 45 i 60 de ani, ntruct respir greu, adoarme i sforie n timp ce
vorbete etc. Mai tim c a avut deja dou atacuri de apoplexie, cauzate de boal, dar i de stilul de via
agitat. Pornind de la indiciile de mai sus, miam imaginat un personaj gras, cu picioarele umflate si cu un
mers aparte, crcnat, cauzat att de fizionomie, ct i de vrst. Dei respir cu dificultate i i este greu
s se deplaseze sau s danseze, miam imaginat, totui, c micrile lui sunt energice, hotrte el nsui
se compar cu un cal. Pentru c este foarte activ i pe drumuri toat ziua, cutnd si rezolve
problemele, am considerat c are nevoie de nite nclri trainice, grele i exagerat de mari (din cauza
picioarelor umflate). Aadar, nu cizmele nalte care fac parte din tradiionalul costum al moierului, ci
mai degraba nite ghete largi. La acestea, sar aduga nite pantaloni largi de stof. Pentru a accentua
picioarele umflate, acetia ar trebui s fie cptuii (cu vat, de exemplu). Datorit degradrii sale
financiare, precum i faptului c Picic e toat ziua pe drumuri, mi se pare o alegere corect dac ghetele
sunt vizibil degradate, dar doar ca aspect (nu trebuie s fie rupte). La fel, pantalonii ar fi o alegere
practic nu ar fi foarte elegani, ar putea fi chiar murdari sau prfuii. Nici culorile nar fi cele mai
elegante. De exemplu, ghetele ar putea fi maro, murdare de noroi, iar pantalonii ar putea fi de un gri
splcit. n actul 3, cel cu petrecerea organizat de Liubov Andreevna, ar putea, totui, purta nite
pantofi mai elegani (dar nici acetia noi). De asemenea o pereche de pantaloni pe care el i consider
ca fiind cei mai elegani (dar, de fapt, pot da dovad de un gust vestimentar ndoielnic al personajului).
Dac, de la bru n jos, hainele reflect problemele personajului (boala, degradarea social), de la bru
n sus consider c hainele ar trebui s reflecte trsturile pozitive, cum ar fi bunstarea de altdat,
optimismul su sau faptul c este sociabil. Ca argument, a spune c el nu se consider o rmi a ceea
ce era familia lui n vremurile bune cred c nu realizeaz c e n pragul ruinrii. n plus, fiica sa probabil
are grij ca hainele sale s fie curate i bine ntreinute, chiar dac nu sunt noi. Aadar, semne de
bunstare: o burt pronunat, cma larg de mtase, vest, basc sau apc cu cozoroc, precum i un
sacou larg de stof. Acesta ar fi nlocuit, n scena din actul 1 care se desfoar n mai i n care, conform
autorului, e nc frig de un palton gros, de stof, eventual de un fular mare. La acestea sar mai aduga
un element, nu foarte mgulitor, dar necesar: bretelele. Personajul ar mai putea avea tot timpul o
batist mare la el, cu care si tearg transpiraia Pentru a sublinia latura sa copilroas (sugerat de
faptul c e foarte ncntat de scamatoriile Charlottei i de faptul c se mir tot timpul cnd ceilali i
povestesc tot felul de nimicuri), basca ar putea fi n carouri. La fel i fularul, care ar putea fi de o culoare
care nu se asorteaz cu restul costumului. Mai observm c personajul e, oarecum, ano, prin felul n
care dirijeaz cadrilul la nceputul actului 3. E galant, pentru c o invit pe Liubov Andreevna la dans. De
asemenea, i face avansuri Charlottei Ivanovna. Aceste trsturi ar putea fi completate, de exemplu, de o
vest care s ias n eviden printro culoare iptoare sau un material lucios, precum satinul. Alt
soluie ar fi, n actul 3, o plrie care s aib un element grotesc, cum ar fi o pan colorat. Nu trebuie s
uitm c aceste elemente nu fac dect s menajeze aparenele. Dar nu sunt lipsite de cusur. Se tie c
haina n carei inea banii Picic are cptueala rupt. De asemenea, batista cu care se terge ar putea fi
murdar sau ptat, iar n timpul actului 3, personajul ar putea fi mbrcat mai dezordonat: cmaa
ieit din pantaloni sau cmaa ptat (trebuie inut cont c petrecerea ncepuse deja de 6 ore n
momentul n care Gaev si Lopahin se ntorc la conac). n sfrit, am considerat c o musta i o barb cu
favorii ar fi specifice personajului, avnd n vedere vrsta, fizionomia sa, temperamentul, dar i
perioada n care se desfoar piesa. 7.1 Comparaie Picik-Lopahin ce au n comun un moier n
decdere i un ran liber n ascensiune? poate punctul de intersecie al celor dou axe ceea ce au
n comun i cu celelalte personaje situaia complet nou i generatoare de confuzie a finalului de secol,
dup abolirea erbiei. Sunt victime ale istoriei, ale perestroiki i sunt nevoite s lupte pentru a se
adapta un sentiment de empatie, pentru c fiecare a fost n situaia celuilalt ce i difereniaz? Exist
un contrast puternic ntre felul lor de a gndi i a aciona, care le pune n eviden mai clar calitile i
defectele 8. Trei surori context / ct mai multe detalii despre universul piesei etc. 9. Cebutkin - Rzi,
paia, rzi pun accentul pe monologul din actul 3. Dac n primul act se aseamn, ntro oarecare
msur cu Picik, ca jovialitate, acum alcoolul l face si dea arama pe fa i vedem ct sufer, de fapt
10. Verinin - Intelectualul mult mai greu de descifrat, n comparaie cu alte personaje cehoviene
Tache fost cel care ma ajutat s vd ridicolul la acest personaj odat descifrat, penibilul capt
proporii groteti exemplu de fi detaliat de personaj povestesc felul n care am descifrat
momentul anterior cu Maa este personajul la care am aplicat cel mai mult metoda lui Stanislavski.
Exemple paralel ntre Verinin i personajele din Anna Karenina. Pare o mbinare a defectelor celor
doi Alexei (Karenin si Vronski) pledoaria aprrii scopul acestei lucrri nu este s desfiineze
personajele lui Cehov i s le acuze fr drept de apel. n plus, actorul nu trebuie si judece personajul.
De aceea, n aceast seciune, i vom lua aprarea lui Verinin, vom cuta circumstane atenuante i
justificri.
Nae Catavencu

- personaj de comedie -
- personaj comic -
- demagogul si parvenitul (arivistul) -

"O scrisoare pierduta",

de Ion Luca Caragiale
- comedie -
Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera
monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora scriitorul
face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare
artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana
astazi. Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza schpitor incultura, imoralitatea, coruptia, prostia
omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, toate acestea fiind imbracate in mantia transparent
a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism provocator, atitudini ce se manifesta nu numai la indivizi
izolati, ci la intregi categorii sociale.
In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea
mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura,
demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand
aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".
Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului
National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
"O scrisoare pierduta" este o cornedie realista de moravuri sociale si politice, in care Caragiale
ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea
de,deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electoraia, se nasc conflicte intre
reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de
guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje
ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale
vremii.
Nae Catavencu, avocat, directorul ziarului "Racnetul Carpatilor", seful opozitiei politice din judet,
ilustreaza tipul demagogului si al parvenitului. El este reprezentantul unei adevarate "scoli" de
frazeologie patriotarda (fals patriotism - n.n.) manifestare ce are la baza lipsa de continut a ideilor
exprimate cu emfaza. Catavencu este fondator si presedinte al Societatii Enciclopedice "Aurora
Economica Romana", a carei prescurtare - A.E.R.- este sugestiva pentru statutul de societate
fantoma, prin care isi insuseste ilegal sume importante de bani. Dovada ilegalitatilor financiare este
polita falsificata pe care o gaseste, fara efort, Trahanache, prin care Catavencu isi Tnsusise fraudulos
5000 de lei din fondurile societatii: "Girurile astea doua cu care onorabilul d.Catavencu a ridicat cinci
mii de lei de la Sotietate, sunt tot pentru enteresul tarii?".
Comicul de caracter releva insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele
acestui politician, iar in mod direct din didascalii sau din relatiile cu celelalte personaje, conflictul
dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.
Nae Catavencu este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a
comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparentd. Patron de ziar si conducatorul
opozitiei politice, Catavencu vrea sapara un cetatean onorabil, dator sa informeze opinia publica
despre moravurile amoroase ale prefectului, dar in esenia este un santajist josnic, folosind scrisoarea
ca unealta in dorinta de parvenire, aceea de a obtine postul de deputat ("Vreau... mandatul de deputat,
iata ce vreau: nimic altceva!").
Sef al partidului de opozitie, Nae Catavencu se comporta fara niciun scrupul in lupta political. El
ajunge in posesia scrisorii de amor pierdute de Zoe prin inselaciune si viclenie: il surprinde pe
Cetateanul turmentat citind o scrisoare si, recunoscand scrisul prefectului, Catavencu il invita "la o
tuica", il imbata si-i fura documentul.

In ambitia sa nemarginita de a parveni, de a ocupa un loc in Parlament, Catavencu nu se sfieste sa

cerseasca postul de deputat in schimbul scrisorii, recurgand la santaj: "vreau ce mi se cuvine dupa o
lupta de atata vreme, vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde sunt eel dintai ... intre
fruntasii politici [... ] Vreau... mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!". Comicul de limbaj
ii ilustreaza prostia, deoarece el se autoinclude intre "gogomanii" politici din fruntea judetului.
Parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza "scopul scuza mijloacele", pusa
insa, din pricina inculturii, pe seama "nemuritorului Gambetta", pe care-l confunda cu Niccolo
Machiavelli, acesta fiind, de altfel, celebru pentru acest principiu al succesului in parvenitism.
Catavencu este infumurat si impertinent atata timp cat se afla in posesia scrisorii, arma santajului
("Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!"), dar devine umil, slugarnic si lingusitor atunci
cand pierde scrisoarea: "In sanatatea iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru fericirea judetului
nostru!".
Prin comicul de situatie reies, in mod indirect, si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de
demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic,
Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe.
Demagogia este principala trasatura de caracter a lui Catavencu -"nu bratul care loveste, vointa care
ordona e de vina"-, iar atunci cand ea imbraca forme patriotarde, personajul este de un ridicol
desavarsit: "Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romania mea si numai de
Romania...".
Comicul de limbaj se manifesta mai ales in discursurile politicianului, care reliefeaza personajul
semidoct, dar infatuat, plin de importanta. Atunci cand ia cuvantul la adunarea electorala care
precede alegerile, Catavencu isi construieste cu ipocrizie "o poza" de patriot ingrijorat de soarta tarii,
rostind cu greu cuvintele din cauza emotiei care-l ineaca, dramaturgul evidentiind aceste atitudini
ridicole prin didascalii: "Tertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare...
suindu-ma la aceasta tribuna... pentru a va spune si eu... (plansul il ineaca mai tare.)... Ca orice
roman, ca orice fiu al tarii sale... in aceste momente solemne... (de abia se mai stapaneste) ma
gandesc... la tarisoara mea... (plansul l-a biruit de tot) la Romania... (plange)... la fericirea ei!... la
progresul ei!... la viitorul ei! (plans cu hohot. Aplauze zguduitoare)". Ignoranta lui Catavencu este
evidenta atat din nonsensul afirmatiilor - "Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar
lipseste cu desavarsire"; "Societatea noastra, dar, noi, ce aclamam noi? Aclamam munca, travaliul
care nu se face deloc in tara noastra". Aceeasi lipsa elementara de cultura rezulta si din confuzii
semantice, Catavencu numindu-i "capitalisti" pe locuitorii capitalei, iar el autocaracterizandu-se
"liber-schimbist", cuvant care defineste pe cel care promoveaza libertatea comertului, neamestecul
statului in treburile intreprinzatorului capitalist si nicidecum sensul de flexibil in conceptii.
Prin comicul onomastic, se sugereaza, indirect, firea de mahalagiu, de palavragiu a lui Catavencu,
intrucat cata inseamna persoana rautacioasa, cicaiitoare, iar cuvantul cataveica numeste o haina cu
doua fete, de unde reies, indirect, ipocrizia si demagogia individului.
Asadar, principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului, foarte
variate si sugestive, in conturarea trasaturilor etice remarcandu-se comicul de situatie, de caracter, de
limbaj si de nume. Dialogul si monologul constituie modalitati de caracterizare indirecta, ca si
vorbele, faptele si gandurile personajului, caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte
personaje sau de catre dramaturg. Prin didascalii (parantezele autorului) si indicatii scenice (sugestii
pentru regizor), care sunt adevarate fise de caracterizare directa/indirecta, dramaturgul isi "misca"
personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele noastre.
 In studiul intitulat "Comediile d-lui Caragiale", Titu Maiorescu apara valoarea artistica a operei si
demonstreaza ca intreaga creatie artistica ilustreaza realitatea politica si sociala a epocii, dand astfel o
replica usturatoare inamicilor scriitorului: "Caci pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca
o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul isi ia persoanele sale din societatea
contemporana cum este, pune in evidenta partea comica asa cum o gaseste, si, acelasi Caragiale, care
astazi isi bate joe de fraza demagogica, si-ar fi batut joe ieri de islic si tombatera si isi va bate joe
maine de fraza reactionara, si, in toate aceste cazuri va fi in dreptul sau literar incontestabil." Criticul
sustine in continuare rolul moralizator al artei, care isi propune sa indrepte tarele si moravurile
politice si sociale, iar in cazul lui Caragiale acestea se corijeaza prin ras.

Caracterizarea lui Ricardo Venturiano

Ricardo Ric Venturiano este unul dintre personajele principale a piesei de teatru O
noapte furtunoas de Luca Ion Caragiale.
Arhivar la o judectorie de ocol, student n drept i publicist redactor la ziarul Vocea
patriotului naional (1), Ric Venturiano este un tnr cu perspective n sistemul
juridic i n politica romneasc (probabil n legislativ, ca parlamentar, ori n executiv, ca
ministru) (2). Este un tnr elegant, cu o vestimentaie aparte (3). Fumeaz igri de
tutun (a ntors capu-ncolo i a nceput s bea din igar). Particip la evenimente
cultural-artistice (urmrete piese la hotel Union). Autorul articolului Republica i
Reaciunea sau Venitorele i Trecutul (publicat n Vocea patriotului naional, 15/27
septembrie, Bucureti), n care susine sistemul democratic, n special votul universal.
Cu evidente origini italiene, dnsul vorbete cel puin trei limbi (romn, italian,
francez) (4), (5) i are cunotiine minime de limb latin (cunoate cuvinte i expresii,
fie i ele stlcite) (6). n limba romn, comite greeli de natur gramatical, fonetic i
sintax (7), explicabile prin nedesvrirea sa lingvistic, neaezarea normelor
academice ale limbii (n aceea perioad) i emoia nsoindu-i exprimarea. Comunic
idei pompoase, ncrcate de emoie (comparate cu cele ce ar fi inute de un politician n
faa unei adunri) (8), care contrasteaz cu greelile de exprimare i ideile simple,
comune (9). Se consider poet (eu ca poet, am ntotdeauna inspiraiuni) i a compus
cel puin o creaie liric de dragoste (10).
Este un tnr cu idealuri (avea ncredere n regimul democratic i considera Romnia
guvernat de regimul libertii, egalitii i fraternitii) i sentimente de patriotism (i
eu sunt romn), considerndu-se protejat de vreun ocrotitor al neamului (geniu bun al
venitorului Romniei, protege-m!) i ncrezndu-se n puterea sfinilor (Sfinte Andrei,
scap-m i de acu ncolo).
Este caracterizat direct, prin interveniile scenice ale autorului, prezentnd un tnr
romantic (rsufl din adnc, pune mna pe inim i nainteaz n vrful degetelor []
cade n genunchi i ncepe cu putere:), relaia cu celelalte personaje (nemernic /
btbat de isprav (Dumitrache Titirc) -> papugiu, scra-scra pe hrtie,
bagabont, un prpdit de amploiat, coate-goale, moftangiu, mae-fripte/ sta e
om, nu glum; i-ai gsit norocul; compatriot onorabil (Nae Ipingescu) -> e biat bun,
e [.] d-ai notri, din popor, onorabile domn; alesul inimii (Zia) -> monerul meu,
nu-mi asasina viitorul (so)), ct i indirect, prin vestimentaie, din care rezult c are o
situaie material bun, prin limbaj, din care reiese afinitatea sa pentru cultura francez
(cunoate limba francez i promoveaz principiul universal al Republicii Franceze,
regimul libertii, egalitii i fraternitii), prin faptele sale, care ne las impresia unui
idealist (crede n valorile democraiei), afectuos (i manifest sentimentele de dragoste
ntr-un mod romantic), sincer (nu urmrete vreun interes economic n cucerirea
sentimental a femeii iubite) (11),
Ultima lui replic a fost una despre familie (familia este baza societii), ceea ce ne
permite s speculm privind viitorul csniciei sale cu Zia, devenit Venturiano.

Not: (1) amploiat judiciar, student la Academie [.] i redactor la Vocea patriotului
naionale [..] (Nae Ipingescu)
(2) sta e bun de diputat (Dumitrache Titir), Hei! Las-l c ajunge i el dipotat
(deputat n.n.V.M.T.) curnd curnd (Nae Ipingescu), poate s ajung i ministru
(Dumitrache Titirc)
(3) Hainele sale sunt descrise direct de Jupn Dumitrache, care menioneaz c dup
port nu semna a fi negustor, ci a amploiat (funcionat statal), purtnd ochelari
(sticlele-n ochi), i joben (giubenul n cap). Bastonul i costumul nu apar direct n
pies, dar pot fi intuite de cititor n raport cu poziia social, comportamentul su i
normele acelor vremuri.
(4) Utilizeaz franuzisme uneori stlcite ca form (mizericordioas, rezon, parol,
musiu, pieate confuzie ntre piet (respect) i piti (mil), per toujors pour
toujours), italienisme (angel) i latinisme (per, sileniu). Scrie propoziii integrale n
francez (Je vous aime et vous adore: que prtendez-vous encore?)
(5) Deoarece repertoriul trupei lui I.D.Ionescu, care profesa la hotelul Union (frecventat
de Ric), coninea cntece n mai multe limbi (romn, francez, englez, german,
idi), putem presupune c dnsul avea cunotine (mcar de cteva cuvinte) a acestor
ultime trei limbi enumerate.
(6) Box populi, box dei (corect: Vox populi, vox dei) = Voina poporului, voina lui
Dumnezeu
(7) Greeli gramaticale: pleonasme (te-am vzut ntiai dat pentru prima oar, june
tnr, m-am ntors ndrt), dezacorduri (care sufere peste poate)
Greeli fonetice: vun (v-un conflict)
Greeli sintactice: pentru ca s (pentru a-i (comunica) [.]), la localitate (n
localitate)
Greeli semantice: aibi pietate (ai piti = ai mil, nu ai piet = ai respect)
Greeli de neles a frazei: te iubesc precum iubete sclavul lumina i orbul
libertatea (sclavul ar prefera libertatea n locul luminii iar orbul ar prefera lumina de
fapt, putina de a vedea lumina n locul libertii)
(8) Limbaj bombastic: amoros (sunt nebun de amor, fruntea mea mi arde, tmplele-mi
se bat, sufer peste poate, parc sunt turbat, sunt un june tnr i nefericit, care sufere
peste poate i iubete la nemurire, am citit n ochii ti cei sublimi c tu corespunzi la
amoarea mea, te-am cutat la nemurire, tu eti aurora care deschide bolta nstelat
ntr-o adoraie poetic) melodramatic (destinul m persecut implacabil, oribil
tragedie totul rmne ntr-un sileniu lugubru, o, ce noapte furtunoas!, o
inspiraiune ingenioas, obscuritate absolut, existena mi-e periclitat, tii tu ce
pericol m amenin?, sunt mort), de lozinc (n-avem alt credin, alt speran
dect poporul, n-avem alt politic dect suveranitatea poporului, Ori toi s murii,
ori toi s scpm!, unul nu poate fi mai sus dect altul, nu permite Constituia,
familia e patria cea mic precum patria e familia cea mare).
(9) Limbaj simplu: mitocanul te cumnatu-tu m mirosise, m-ascunz n butoi, auz un
zgomot, strigte., m trsc dabuele.
(10) Eti un crin plin de candoare, eti o fragil zambil,/ Eti o roz parfurmat, eti o
tnr lalea!/Un poet nebun i tandru te ador, ah! copil!/ De a lui poziiune turmentat
fie-i mil;/ Te iubesc la nemurire i i dedic lira mea!/ Al tu pentru o eternitate i per
toujours.
(11) Zestre nu-i aa mare, i dumnealui (Ric Venturiano) e [.] ceva mai sus. noi
suntem negustori (Dumitrache Titirc)

Oedip - eroul unei vechi legende grecesti referat

personaj principal in tragediile: Oedip rege si Oedip la Colonos (autor Sofocle).

Oedip este purtatorul unui simbol tragic. El este fiul lui Laios, regele Tebei, si al Iocastei, fiica lui
Creon. Consultand oracolul, regele Laios afla ca fiul sau, adus pe lume de Iocasta, este sortit sa isi
omoare tatal si sa se casatoreasca cu propria sa mama. Pentru a evita producerea acestor nenorociri
regele ia decizia ca fiul sau sa fie ucis.

Oedip este salvat de niste sclavi si crescut la curtea regelui Polybos. Peste ani, lui Oedip ii este dat sa
il intalneasca, la o rascruce de drumuri, pe Laios, pe care il omoara intr-o lupla iscata spontan, fara a
sti ca a comis un patri-cid.
Devine apoi regele Te-bei si se casatoreste cu vaduva Iocasta (mama lui) cu care are patru copii:
Antigona. Isinena, Eteocle si Polinice.
in Teba izbucneste o epidemie de ciuma, care nu poate fi curmata, dupa oracol, decat prin razbunarea
mortii lui Laios. Oedip se angajeaza sa-1 descopere pe ucigasul lui Laios pentru a-si scapa poporul de
ciuma. Cand afla ca el insusi este vinovatul (si Iocasta - mama sa naturala, ii este acum sotie), isi
scoate ochii si porneste in pribegie, condus de Antigona. Oedip moare de batranete.

Oedip este prins, fara crutare, in mrejele destinului, in ciuda eforturilor sale de a-1 ocoli.

Soarta lui este foarte trista; zeii il ajuta sa se inalte - Oedip a fost un rege bun, a salvat Teba, a
condus-o cu intelepciune si bunatate, s-a bucurat de dragostea netarmurita a supusilor sai - pentru ca
apoi sa-1 prabuseasca in cel mai adanc abis.
Desi destinul este necrutator si il striveste, Oedip isi pastreaza demnitatea pana la ultima suflare.
Aceasta atitudine, devenita model de conduita omeneasca, va face din Oedip un erou tragic.