Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nu spera si nu ai teama.
Critica se face simtita cu precadere in strofele 7 si 9. In Glossa,
satira este expresia indiferentei, a unui adanc dispret:
Nu spera cand vezi miseii
La izbanda facand punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Peste puntea succeselor trec adesea miseii si in fruntea treburilor ajung
si nataraii, dar nu trebuie sa ne prindem in hora lor pentru ca izbanda
pe care o dobandesc e efemera. Apare aici motivul indian panta rhei,
adica toate sunt trecatoare.
In strofa a opta sunt ilustrate tentatiile lumii, timpul care intinde mreje
seducatoare:
Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actori-n scena
Te momeste in varteje.
Trebuie sa te strecori, sa eviti tentatiile si sa-ti pastrezi drumul.
Modalitatea de a atinge linistea sufleteasca totala e izolarea,
abstragerea:
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
In strofa urmatoare se sugereaza ca izolarea poetului e detasarea de
propriile pasiuni. Aceasta izolare e rostita ca aspiratie, iar caile de
acces la aceasta sunt asemenatoare (tacerea, abstragerea, retragerea).
Omul e indemnat sa opteze pentru armonie, echilibru specifice omului
care intelege lumea, devenind om de principii.
Trebuie sa te feresti de atingere, sa taci la calomnie, sa privesti cu
neincredere, sa nu te implici sufleteste ca sa-ti poti pastra judecata
dreapta, sa ramai rece si contemplativ:
De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura; ai
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,