„Malul Siretului” de Vasile Alecsandri – PASTEL

Pastelul este o specie a genului liric în care este prezentat un peisaj, prin intermediul
căruia sunt transmise sentimentele eului liric contemplator.
Poezia Malul Siretului scrisă de Vasile Alecsandri se încadrează perfect în specia
literară pastel.
În primul rând, putem observa caracterul descriptiv al poeziei. Se prezintă un peisaj
diurn, aflat în preajma râului Siret, care, se știe, curgea în apropierea moșiei de la Mircești.
Prin acest mod de expunere, descrierea, poetul pare că „pictează” cu iscusință și talent colțul
de natură care îl farmecă. Peisajul este privit, în primul tablou, din depărtare; poetul
surprinde ridicarea nopții (Aburii ușori a nopții ca fantasme se ridică). În următorul tablou,
întins pe trei strofe, contemplatorul se află în mijlocul peisajului, „înregistrând” mișcarea
naturii.
Un al doilea aspect ar fi că eul poetic, contemplator al naturii, se „ascunde” în
spatele peisajului descris. Nu sentimentele eului poetic sunt importante, ci freamătul naturii
trezite în zorii zilei. Sunt prezente, totuși, câteva mărci lexio-gramaticale ale subiectivității:
pronumele și verbele de persoana întâi: mă duc, mă așez, privesc, gândirea mea etc.
De asemenea, dincolo de zugrăvirea peisajului, răzbate un sentiment de pace și
încântare, o stare de bucurie și un optimism extraordinar al omului care trăiește în natură.
Privind însă curgerea lină a râului, poetul nu se poate abține să mediteze spre final și la
trecerea timpului: Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale / Cu cel râu care-n veci
curge făr-a se opri din cale.
În plus, expresivitatea limbajului surprinde prin bogăția imaginilor artistice și a
figurilor de stil. Observăm imagini vizuale (aburii ușori a nopții ca fantasme se ridică, râul
luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur etc.), auditive (lunca-n giuru-mi clocotește), tactile
(năsipul cald), cinetice – care conferă dinamism peisajului descris (când o mreană saltă-n aer
după-o viespe sprintioară etc.). Figurile de stil sunt și ele numeroase, dintre care reținem:
epitete – aburii ușori, râul luciu etc., comparații – râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un
balaur, personificări – apa adoarme la bulboace, enumerații – eu mă duc..., mă așez... și
privesc..., repetiții într-un paralelism sintactic – când o salcie..., când o mreană, când
sălbaticele rațe.... Prin toate aceste procedee, peisajul capătă culoare și vioiciune, încântând
spectatorul.
În concluzie, putem afirma cu certitudine că poezia Malul Siretului se înscrie în seria
de pasteluri a celui supranumit „bardul de la Mircești”, Vasile Alecsandri.