Poezia

„Mai am un singur dor” are ca tema motivul comuniunii dintre om si natura iar sentimentele de melancolie
si tristete care o strabat o transforma intr-o meditatie
romantica pe tema destinului uman.
Nucleul poeziei il formeaza mitul dorului Dorul este un sentiment specific poporului roman si exprima o
stare de neliniste, de dorinta de a trai sentimentul de iubire, de melancolie si de tristete.Imaginile utilizate de
poet sunt romantice. Trecerea in nefiinta se impleteste cu o evaziune in natura: Sa-mi fie somnul lin /Si
codrul aproape, / Pe-ntinsele ape /Sa am un cer senin".

Participarea naturii la aceasta reintegrare va fi continua. „Toamna va da glas frunzisului vested", izvoarele
vor rosti o litanie: Pe cand cu zgomot cad / Izvoarele-ntr-una, / Alunece luna / Prin varfuri lungi de brad".
Teiul sfant isi va intinde ocrotitor bratul unei crengi deasupra mormantului sau: Deasupra-mi teiul sfant / Sa-
si scuture creanga ".

Mitul luceferilor este dezvoltat prin personificare: Luceferi, ce rasar / Din umbre de cetini, / Fiindu-mi
prieteni, / O sa-mi zambeasca iar". Poetul gaseste un echilibru al universului care se realizeaza prin
sacrificiul sau. Universul eminescian este sintetizat prin simboluri romantice: luna, luceferii, marea, brazii,
teiul, pamantul, talanga, cantecul, care vor exprima durerea naturii provocata de moartea poetului: marea Va
geme de patimi", teiul Sa-si scuture creanga", iar toamna va da glas frunzisului vested".

Moartea este o evaziune romantica in mijlocul naturii, care-1 iubeste. Poetul va realiza un drum spre
eternitate, simbolizat de luceferii. Luna, ca simbol al principiului feminin, va aluneca peste varfurile
brazilor, sugerand curgerea timpului.

Epitetele au rolul de a nuanta textul, dar si de a evidentia miticul:”un singur dor", cer senin", ,,sicriu
bogat", ,,tinere ramuri", teiul sfant", „ marginea marii", „ rece vant". Ele se impletesc functional cu o serie de
personificari, care exprima mituri: Luceferi ce rasar / O sa-mi zambesca iar", Va geme de patimi /Al marii
aspru cant".

Simbolurile, cu forta lor de sugestie vizeaza aceeasi integrare prin mit, in constiinta universala. Poetul
devine pamant ( eu voi fi pamant"), sugerand mitul Adam si Eva, sau mitul Pamantul Muma. Teiul Sfant
devine arborele sacru care primeste functii umane: Deasupra-mi teiul sfant / Sa-si scuture creanga”.

Mihai Eminescu este poetul romantic veşnicul îndrăgostit de natură, in mijlocul ei găsindu-si liniştea si
pacea.