Comunicarea verbală este o activitate specific umană, care se realizeaza in limbaj

oral si permite transmiterea unui continut complex de date, exprimat prin limbaj.
Aceasta pune in evidenta capacitatea de gāndire şi creativitatea umană. Dar poate
fi lipsita de expresivitate daca nu apeleaza la mijloace paraverbale si nonverbale.
Totodata, comunicarea verbala poate transmite mai greu o anumită stare afectivă
( supărare. bucurie, etc), deoarece, uneori, cuvintele nu sunt īntotdeauna suficiente.
De aceea, comunicarea verbala merge poate functiona ca forma doar cu cea
paraverbala.
Comunicarea paraverbala utilizeaza ca stimuli, calitatile vocale (sunetul vocii
este influentat de calitatea corzilor vocale), inaltimea vocii (data de frecventa de
vibratie a corzilor vocale), volumul vocii (dat de ritmul si forta respiratiei). Cand
suntem nervosi corzile vocale se intind puternic, vocea se subtiaza si devine
stridenta. Dictia este iarasi un stimul important al comunicarii paraverbale.
Reprezinta calitatea de a articula si pronunta corect si clar cuvintele. Un rol
important il au si accentul, pauzele si intonatia vorbirii. Cuvintele pot capata alt
sens daca se pronunta mai apasat iar separarea vorbirii in grupuri de cuvinte da
indicii asupra starilor afective ale vorbitorului.
In stransa corelatie cu cele doua forme ale vorbirii, se afla si comunicarea
nonverbala. Aceasta se realizeaza prin semne legate de postura, miscare, gesturi,
mimica.
Cel mai important atu al acestui tip de comunicare este expresivitatea, adica
ansamblul manifestarilor care denota emotii, stari, atitudini.
N Fata este cea mai expresiva parte a corpului uman, din acest motiv contactul
vizual are un rol major.
Fizionomia reflecta atitudinea pe care o avem fata de persoana care face obiectul
comunicarii.
Mainile sunt cele mai spointane iar miscarile, gesturile au rolul de a imbunatati
discursul verbal.
In esenta, corpul nostru este ca un afis al starii noastre interioare si a personalitatii.
In concluzie, cele trei tipuri de comunicare interactioneaza una cu cealalata, lipsa
uneia dintre ele, putand altera mesajul verbal sau transforma in altceva.
Importanta acestor forme de comunicare ne ajuta sa ne exprimam personalitatea, sa
o putem reda clar altui vorbitor sau chiar noua insine.