INTRODUCERE

Vasile Alecsandri, o figură proeminentă a literaturii române și un contribuitor al

patrimoniul cultural, este îndrăgit pentru operele sale poetice excepționale care surprind
esența peisajului, a culturii și poporului românesc. Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie
1821, în regiunea pitorească a Moldovei de altă dată, satul Mircești. Copilăria și creșterea sa a
fost marcată de o legătură profundă cu frumusețea naturii și viața rurală a patriei sale. De
aceea, printre numeroasele sale contribuții în lumea literaturii, colecția sa de poezii intitulată
„Pasteluri” reprezintă o capodoperă a poeziei pastorale-mioritice și o dovadă a geniului său
artistic. Publicată în 1868-1869, este o colecție de poezii care îl consacră pe Alecsandri ca o
figură marcantă a romantismului românesc. Cuvântul „pasteluri” în sine este provenit din
cuvântul francez „pastel”, care se traduce prin „schiță” sau „imagine”. Așa cum sesizează și
G. Călinescu: „Pastelurile sunt un șir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri,
câteva idile, toate însuflețite de o simțire așa de curată și de puternică a naturii, scrise într-o
limbă așa de frumoasă, încât au devenit fără comparare cea mai mare podoabă a poeziei lui
Alecsandri, o podoabă a literaturii române îndeobște.”
Ca și metode de lucru pentru realizarea aceste lucrări se menționează conceperea
bibliografiei, de această dată desfășurată în mediul online, ce constă în cinci studii critice (sub
formă de publicații online) a diverșilor autori români precum George Călinescu, Nicolae
Petrașcu, Iulian Boldea, Mihai Drăgan și Șerban Cioculescu și volumul de pasteluri a iubitului
autor Vasile Alecsandri. Materialele au fost citite, conspectate și mai apoi prelucrate pentru ca
lucrarea să ajungă în stadiu final potrivit lecturării ușoare și cursive ale analizelor literare.
Un prim argument în favoarea alegerii acestui subiect este dorința de aprofundare a
cunoștințelor cu privire la inspirația din spatele pastelurilor. Deși este o personalitate literară
cunoscută și studiată în rândul elevilor și studenților, accentul cade prea puțin pe rădăcina care
a dus la crearea fiecărui pastel, pe simțămintele autorului ce se răsfrâng în rânduri poetice.
În al doilea rând, colecția de pasteluri alecsandriene constituie un tezaur național al
României, o capodoperă națională de neegalat datorită manierei de exprimare pe foaie a ceea
ce ochiul vede și inima simte. Totodată, această antologie a naturii aduce cu ea spiritul
național/patriotismul descris prin tablourile mirifice ale luncii, a munților semeți, a satului
moldovenesc din secolul XIX, a florilor și a soarelui, a peisagisticii anotimpurilor ce se
revarsă peste națiune an de an.

1
 Acest eseu dorește să aducă în atenție un sumar de aspecte definitorii ale pastelurilor scrise
de Vasile Alecsandri, inspirații și trăiri ale poetului și să pună accent pe temele și imaginile
artistice preponderente.

2
1. CARACTERISTICI SPECIFICE PASTELURILOR SCRISE DE V. ALECSANDRI

Deși nu scrie primul pastel în limba română, Vasile Alecsandri este recunoscut ca un
scriitor de anvergură a pastelurilor românești, de aceea i se cuvine să fie o deosebită inspirație
asupra stilului de scriere în această specie literară generațiilor ce l-au urmat și îl vor urma
datorită particularităților stilistice și lirice, motivațiilor și inspirațiilor poetice.
Deoarece vizualitatea reprezintă caracteristica dominantă a acestui autor, lumea, așa cum
este redată în pastelurile sale, este creată în imagini care par să se miște, sugerând dinamismul
și folosind linii și suprafețe care par să fie în instabilitate. Aceasta creează o legătură puternică
și o armonie între observator și lumea din jur. Acest fapt este subliniat de criticul Eugen
Simion, care puncta acest atu al poetului de a „prelucra” artistic peisajul perceput:
„Alecsandri caută, în fond, în această geografie – în parte reală, în parte imaginară – un
număr de tablouri care să satisfacă apetitul cititorului din epocă pentru exotic, măreț,
spectaculos (...). Natura reală și natura lucrată îl atrag în egală măsură. Condiția este ca
faptele să formeze o scenă frumoasă. Și faptele sunt alese totdeauna cu grija de a participa la
ceea ce am putea numi figura spectaculosului așezat”.1
Comparația este una din cele mai predominate figură de stil folosite în pasteluri, preferată
de autorul romantic. Aceasta pune adesea în paralelă fantasticul/abstractul cu realul/concretul
sau invers. Exemplu din pastelul Miezul iernii: O! tablou măreț, fantastic!.. Mii de stele
argintii/ În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii./ Munții sunt a lui altare, codrii -
organe sonore/ Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Personificarea este o altă
figură de stil des întâlnită aici. Aceasta animează natura statică în locuri fabuloase, mitice,
transformă o multitudine de vietăți banale în personaje utopice cu un scop imaginar. Exemplu
din pastelul Concertul din luncă: În poiană mai vin încă elegante floricele,/ Unele-n condurii
doamnei şi-n rochiţi de rândunele,/ Altele purtând în frunte, înşirate pe o rază,/ Picături de
rouă dulce care-n umbră scânteiază.
Limbajul artistic este unul desăvârșit. Vasile Alecsandri reușește să folosească un
vocabular simplu și să îmbine cuvinte obișnuite în așa fel încât tablourile sunt deosebit de
sugestive.
Ca aspect structural, pastelul standard nu necesită o mare întindere în versuri, cel mai adesea
pastelurile alecsandriene având câte patru catrene în care să fie înfățișată imaginea de
ansamblu.2

1
Iulian Boldea, Retorica peisajului şi fascinaţia vizualităţii în Pastelurile lui Vasile Alecsandri în Revista Limba
Română, Nr. 5-6 (Chișinău, 2010), 140-145.
3
 Criticul George Călinescu afirmă: Alecsandri a luat poezia populară ( din care a făcut o
culegere), mai potrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în
stil romantic. Acest stil romantic este înfățișat în pasteluri prin caracteristici specific
romantismului: elemente patriotice, tradiții, istorii, legende, motivele cosmice, fantastice,
exotice, stări specifice – melancolia, sentimentalismul, sensibilitatea. Aceste trăsături sau
caracteristici sunt conturate distinct în portretele naturii, pe parcursul schimbării
anotimpurilor.

2
Tudor Vianu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, Istoria literaturii române moderne (București: Editura
didactică și pedagogică, 1971), 85.
4
 2. ANOTIMPURILE ÎN VIZIUNEA LUI ALECSANDRI

Ciclul de pasteluri al lui Vasile Alecsandri este renumit de asemenea pentru descrierile
bogate în epitete, comparații, hiperbole și metaforele despre anotimpurile anului calendaristic.
Acesta surprinde în moduri impresionante trăirile sufletești, cel mai adesea dragostea pentru
patria sa, în zugrăvirile încântătoare ale naturii prin prisma tranzițiilor de la un sezon la altul.

IARNA
Anotimpul iarna este un prim plan de creație al artistului liric, unde ne este descrisă starea
naturii în note joase, sumbre dar care la final recunosc grandoarea tabloului iernatic ce îl
observă de pe fereastra casei din Mircești, la gura sobei. În poezia Miezul iernii este
prezentată iarna ca această ființă ce prinde viață și transformă natura din jurul ei, prefăcând
munții în altare, codrii se preschimbă într-o orgă imensă ce cu ajutorul vântului obține sunete
terifiante. Pe de altă parte, zăpada este comparată cu nestemate prețioase, ce creează o notă de
măreție a tabloului feeric.3 Motivele poeziei sunt: norii, zăpada, troiene, cer, fulgii, soarele,
câmpii, dealurile, etc.

„În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
.......
O! tablou măreț, fantastic!.. Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.”

PRIMĂVARA

Primăvara nu lipsește din repertoriul liric al marelui autor român. Ea este plină de
însemnătate religioasă datorită sărbătorilor Pascale, de aici compuse poeziile Paștele și
Floriile, unde este ilustrat portretul satului în zi de sărbătoare, autorul fiind deosebit de
conștient de natura din jurul său, care se împletește cu viața socială a satului, datinile specifice
și sentimentele sale: Lumea-i toată-n sărbătoare,/ Ceru-i plin de ciocârlii./ Vin Floriile cu
soare/Și soarele cu Florii (Floriile).

Criticul Nicolae Petrașcu sumarizează excelent sentimentele redate în versuri ale poetului
față de tabloul primăvăratic:
3
George Călinescu, Istoria literaturi române. Compendiu (București: Litera Internațional, 2001), 116.
5
 „Primăvara când totul revine la vieață, când natura își revarsă podoabele ei, inima lui Alecsandri
vibrează. Cele dintâi încântări se desprind de pe sufletu-i și se respândesc în poesie, cum se
respândește într-o zi de vară recoarea și parfumul dimineței.”

De asemenea, în pastelul Oaspeții primăverii se observă cum venirea primăverii este

aducătoare de viață și vitalitate, atât în sufletul omului cât și în natura înconjurătoare.4

„În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,

La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată
E cocostîrcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
.....
Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeață!
În lume-i veselie, amor, sperare, viață,
Și cerul și pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite și vesele cântări!”

VARA
Anotimp al secerișului, al muncii sătești, al apogeului portretului naturii, vara este descrisă
în deosebi în pastelurile Concert în luncă, Secerișul, Plugurile, Malul Siretului, etc. Vasile
Alecsandri este puternic influențat de către Mihai Eminescu în pastelul Concertul în luncă, ce
pătrunde în lumea misterioasă a naturii cu multă grație.5 Descrierea, metaforele și chiar
personificările fac ca acest tablou natural-fictiv să pară a fi un adevărat concert. Sunetele
produse de insecte și păsări și varietatea florilor ce se află în satul natal al autorului se
preschimbă într-o nouă lume a fantasticului. Ordinarul zilei de vară în viziunea lui Alecsandri
este un cu totul alt univers excepțional.

„În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună,

Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună,
Ca s-asculte-o cântăreață revenită-n primăvară
Din străinătatea neagră, unde-i viața mult amară.

Roi de flăcări ușurele, lucioli scânteitoare

Trec în aer, stau lipite, de luminărele-n floare
Răspândind prin crengi, prin tufe o văpaie albăstrie
Ce mărește-n mezul nopții dalba luncii feerie.”

TOAMNA
Se apropie toamna în universul lui Alecsandri, peisajul se schimbă treptat spre apusul
anului și totodată spre apusul vieții. Razele soarelui devin reci, frunzele devin ruginii și

4
Mihai Drăgan, ed., Pasteluri si legende (București: Editura Minerva, 1987), 182.
5
Drăgan, Pasteluri și legende, 186.
6
„tremură”, cocostârcii și rândunelele părăsesc țara.6 Un decor melancolic, simbolic stării
lăuntrice omului, ce este redat prin modul specific a lui Alecsandri. Descrierea tabloului
natural este concretă, obiectivă. Tema poeziei „Sfârșit de toamnă” este natura, de asemenea
sunt remarcate numeroase motive literare, cum ar fi: cocostârci, lunca, bruma, frunzele,
crengile, etc.

„Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele,

Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înșirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-i tristă, veștejită,

Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.”

6
Nicolae Petrașcu, Vasile Alecsandri. Studiu Critic (București: Stabilamentul Grafic I. V. Socecu, 1894), 248.
7
 CONCLUZII

În final, se dovedește că Vasile Alecsandri este un geniu al liricii românești, un dominant

poet al pastelurilor în limba română datorită tablourilor bogate în descrieri și sugestive
datorită imaginilor artistice ale naturii, anotimpurilor și a secvențelor trăirilor umane. Cu
ajutorul comparațiilor, personificării, metaforelor, acesta învie spațiul natural monoton sau îl
transformă într-un loc cosmic/ fabulos. Prin fiecare anotimp sunt reprezentate emoții și
simboluri specific (de exemplu primăvara simbolizează viață iar toamna redă o stare de
melancolie și meditare) ce reflectă trăirile sufletești ale poetului. Și cu ajutorul limbajului deși
banal, împletit minuțios, prezentând ca produs final frumusețea și emoția naturii în versuri
memorabile. Culegerea de Pasteluri ale lui Vasile Alecsandri pot fi o sursă de inspirație a
multor generații de cititori și scriitori prin faptul că poetul a lăsat un exemplu unic a
comparației dintre portretul naturii și anotimpurilor și portretul sentimentelor umane.