definitia regiei si a pieselor de teatru FACUT

dupa importnata regiei si cum se construieste o piesa pe tema de regie si cat de importanta e partea asta
FACUT

apoi vorbesc despre caragiale, date despre autor si despre importanta scrierilor lui si importanta in
dramaturgia romana FACUT

apoi cele mai cunoscute montari, primele montari ale lui caragiale, greseli in regie si abordari clasice

apoi zic piesele pe care le-am ales eu, de ce, tipul de text si personajele

comedii bulevaridere

NU UITA SA PORNESTI DE LA TEXT

ideea de spectacol de lectura din corespondenta si poezii

nu sunt foarte abordate aceste aspecte, 2 Caragiale, unu cum se afiseaza in societate si unul pt
confidentul sau literar si cum era el in particular. Cel din societate are in minte chestii mai clasice, culori,
imagini mai clare, adauga aici ideea de apoliticismul sau, iar cel din particular are o minte mai haotica,
mai plina de imagini neclare, haotice, personale. Scena impartita in doua
Proiectie in spate care reprezinta mintea autorului si ce se intampla. Finalul poeziei dupa ce este scrisa
complet este repetata si se intampla ceva.

mintea autorului cum se formeaza, scena goala, doar el in procesul de creatie, apoi holograme cu
personajele lui cum se construiesc, cum se schimba, haine limbaj "replici din texte", felul de a vorbii pana
ajunge la varianta finala. Aici intervine munca titanica a actorului si doar schitarea personajului. Pe
masura ce isi construieste imaginea si apar hologramele se aseaza decorul in primul spatiu, decor clasic,
subtire, nematerializat contrect probabil din carton sau prespapier. Pe masura ce se va desfasura piesa,
decorul se materializeaza din ce in ce mai concret si devine mai coerent.

Atunci publicul va fi invitat sa paseasca Piesa in sine va fi cu decor clasic, joc de lumini pe fiecare
personaj, cu stroboscoape colorate pe margine, care formeaza un cub, reprezentand mintea lui caragiale.
De ce ai ales textul asta, scrie despre cele mai puse in scena piese ale lui, alege una mai putin cunoscute.
Fiecare persoanj este imbracat intr-o arie de culori precisa pe care o are, fiecare personaj are o boala
psihica definita bine pe tot parcursul piesei, iar in momentele de apogeu ale celui personaj
stroboscoapele sunt cu lumina respectivului personaj. Decorul in rest este complet clasic,complementar.
Dupa asezarea decorului Caragiale, discurusul lui este format strict din didascalii si replici ale diferitor
personaje invita publicul sa priveasca prima scena gen, apoi cand se muta locatia se va muta si publicul in
urmatorul spatiu cu decor facut din carton gros sau prespaier, iar personajele sunt mai pline de viata. La
final, inainte aplauze, va fi un haos in care personajele se razvratesc impotriva lui caragiale si totul se
naruie, din cauza personajelor care se razvratesc impotriva lui Caragiale. Decorul nu e finisat complet
niciodata.

Piesa se va desfasura ca o instalatie in mai multe spatii.La piesa cunoscuta, pe inceput este Toţi trei stau
împrejurul mesii pe care arde o lampă micăcu petrol. Gheorghe ţine o gazetă în mână. Anca lucreazăla o
cămaşe

CITATE SI CHESTII

Ca si studenta la teatru am fost incurajata inca de la inceput sa citesc toata dramaturgia care-mi pica in
mana, de la cea romaneasca pana la cea americana, de la Ionesco pana la Cehov, de la contemporan
pana la Teatru Antic. In timpul lecturilor efectuate scolar sau extrascolar, mi-am construit un simt critic,
consder eu, destul de complex in ceea ce priveste textele pe care le parcurg, pe un temei personal si
anume cum mi le-as imagina adaptabile pentru o scena in viziunea personala, potentialul personajelor si
puterea de expluatare a potentialului artistic

Multi oameni cred ca de jucat se joaca doar pe scena, in fata aparatelor de filmat, la mesele de tripouri
sau in incinta arenelor sportive. Este o eroare provocata de intelesul prea ingust care se da notiunii de
joc. De jucat se joaca si in viata, unde miza este mult mai mare si unde te intalnesti la tot pasu cu
invingatori si cu invinsi. -Caragiale si Caragiale

Daca vom considera drept text primele incercari literare ale lui Caragiale, atunci observatia elementara
pe care o vom putea face pe margine lui este ca el incepe in 1873 si se incheie in 1878/1879 odata cu
realizarea comediei O noapte furtunoasa. Prima impresie este ca pana in 1878/1879, Caragiale pare sa
ezite intre modelul consacrat al scriitorului care compune dupa retete verificate, si modelul scriitorului
inovator, pe care nu-l accepti de la inceput.

In spatele rezultatului final pe care-l vede spectatorul pe scena, supranumit "spectacol", se afla
de cele mai multe ori o munca titanica si o adevarata unitate de forte pentru ca acel rezultat finit sa fie
posibil. Dupa ce am vazut, incepand cu anii adolescentei, ce se afla de fapt in adancimea lumii teatrale,
am inceput sa fiu din ce in ce mai fascinata de domeniul regiei, deoarece regizorul este elementul de
imbinare al tuturor componentelor unei productii. Imi place sa aseman regizorul cu un jucator de sah, iar
lumea pe care incearca sa o construiasca o vad ca pe o tabla, deoarece strategia, originalitatea,
naturaletea si pasiunea pe care o foloseste in "jocul" sau pot duce la castigarea sau pierderea partidei.
Intr-un domeniu atat de competitv se poate subintelege ca celalalt jucator este reprodus ca fiind
competitia, dar din punctul meu de vedere, este de fapt tot el, un alter ego al sau care-l macina sa devina
o versiune mai buna a sa.

Partea pe care o gasesc cea mai fascinanta la acest subiect si pentru care am ales sa scriu aceasta
lucrare este faptul ca in fiecare moment al tabloului teatral se poate regasii o particula din regizor. O pot
numii narcisism sau o simpla limitare a omului in general, din imposibilitatea de dedublare, dar simpla
idee ca o lume creata, vizualizata din fasa de mine este posibila o constat ca fiind hipnotizanta.
 INCEPUT

Ce este teatrul? "Teatrul in conceptia lui Vahtangov, nu este numai "Teatru", adica teatru cu
majuscula, cum le placea sa spuna atat lui, cat si lui Stanislavski, ci un colectiv unit, legat de
responsabilitati si scopuri comune puse in slujba poporulu, o echia careia iti dedici toata viata, toate
gandurile, stiind ca vi gasii acolo cea mai serioasa atentie si consideratie fata de tine, ca artist al scenei."

Ideile pe care urmeaza sa le prezint in randurile imediat urmatoare, pot parea absurde, umile
sau poate complet neinspirate, totusi frumusetea sta in ochii privitorului, iar scopul meu nu este deloc
acela de a reinventa lumea spectacolului, ci doar de a reincerca sa transmit o emotie, sa iau operele lui
I.L. Caragiale, lumea scrisa de el si sa o transpun prin filtrul imaginatiei mele. "Regizorul este, fara
discutie, o persoana responsabila in teatru. Adesea el conduce teatrul. Dar de ce este obligatoriu sa fie
"geniu"? Insa asa se obisnuieste la noi: daca esti regizor, atunci esti geniu! Asadar, eu voi incerca,
impreuna cu voi, sa fac din voi regizori, "muncitori", simpli, normali! Nicidecum geniali!" Asa ca eu nu
incerc sa fiu geniala, incerc sa transmit ceva, sa ofer o imagine cat de cat clara, atunci ma declar
multumita.

"nu poti fi regizor, fara a parcurge un curs de actorie, fara a juca o serie de roluri, fara a fi cativa ani in
scena" ULTIMELE 3 DIN LECTII DE REGIE

"Lucrarea d-lui Caragiale este originala; comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra
sociala de astazi le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot
aparatul infatisarii lor in situatiile anume alese de autor"

"O noapte furtunoasa, Conul Leonida fata cu reactiune, O scrisoare pierduta, D-le Carnavalului-cine din
cei ce se duc la teatrul roman nu a vazut una sau mai multe din aceste comedii? Multi cunosc pe cea
dintai, mai toti pe cea de-a treia si cativa pe celelalte" AIA A LU TITU

"regia are implicatii sociale care fac din periferia lui Caragiale o oglinda rasturnata a moravurilor
burgheze" - Caragialiana de Serban Cioculescu editie ingrijita de Barbu Cioculescu, Editura Albatros,
Bucuresti 2003

Probabil cea mai grea provocare pe care am intalnit-o pana acum in analiza operelor carageliene a fost
gasirea piesei careia as putea sa-I rup ritmul interior, sa sparg bariera impusa automat in vorbire prin
limbaj si sa aleg o piesa a carei poveste sa se infiripe intr-o imagine cat mai clara in mintea mea. De aici a
pornit si ideea regiei urmatoarei piese. Caragiale fiind atat de cunoscut pentru comediile sale iar eu o
amatoare de teatru cu personaje feminine puternice am ales una dintre cele mai grele si infricosatoare,
sa o numesc asa, drame ale dramaturgiei romane, in speta “Napasta”.
Asa cum Caragiale isi incheia scrisorile cu "devotat carpaci literar practicant daco-roman Caragiale" asa
voi incheia si eu, pentru a dovedi inca o data narcisismul mai sus mentionat, mai sus prin a ma semna;
devotata procastinatoare cu prea multa imaginatie si prea putin timp liber-Florita.

Nu cunosc exact motivul pentru care am ales acest domeniu, nu stiu incotro ma va duce viata, daca imi
voi schimba aria de interes, daca voi ramane pe actorie sau imi voi incerca norocul pe regie, dar "nu poti
fi regizor, fara a parcurge un curs de actorie, fara a juca o serie de roluri, fara a fi cativa ani in scena" . Asa
ca indiferent de ceea ce se va intampla acest exercitiu a fost unul imbucurator, deoarece am avut ocazia
de a privii cu ochi proaspeti operele stiute parca de la inceputul vietii si incercarea de a oferii o parere
personala despre cum s-ar mai putea adapta textele marelui dramaturg roman.

Ca si ultima opinie personala, pentru a cumula ideea pe care am incercat sa o exprim in aceste pagini, as
vrea sa spun ca iubirea pentru arta este infinita, iar simplul exercitiu de a putea sa preiau textele lui I.L.
Caragiale si sa imi permit sa le trec prin filtrul creativitatii, care venea cu idee dupa idee, pana cand si eu
le-am pierdut sirul, a fost o onoare. Regia ascunde de multe ori la raspunsurile la intrebarile pe care arta
in general si le pune si mi-ar placea sa sper ca intr-o zi voi tine in suflet macar cateva dintre aceste
raspunsuri, daca nu macar intrebarile acesteia.