UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE “GEORGE ENESCU” , IAȘI

FACULTATEA DE TEATRU
SPECIALIZAREA: MANAGEMENT CULTURAL

ANTROPOLOGIE TEATRALĂ

MIRON ANDREEA GABRIELA – CĂS CERBU

AN I
 DRAMATURGIA RUSĂ
Lumea teatrului e fascinantă. De fapt, prezintă și se raportează la lumea în
care trăim. Este asemeni mentalității oamenilor și influențelor societății, din punct de vedere
politic și social. Spațiul teatral trece prin mai multe schimbări, iar dramaturgia, datorită unor
autori iubitori de artă, crește treptat, se dezvoltă. Scriitorii lasă o moștenire, alții o preiau, o
completează. Astfel, rămâne esența care nu se pierde, ci se adaptează la societatea în care trăim.
Încă din anii ‘50, dramaturgia pune accent pe viața oamenilor obișnuiți.
Vampilov abordeaza tema familiei, dar scrierile sale prezintă interes abia
dupa moartea sa prematură. Femeia, fiind în centrul atenției, în această perioadă. La viața
obișnuită se mai adaugă și rutina, protagoniștii analizând motivul singurătății lor. Ludmila
Petrușevskaia aduce în atenție tema dependenței de droguri și lipsa de moralitate. A fost șocant
să descopăr teatrul cruzimii, definit cu termenul in-yer-face. Temele dure cum ar fi rasismul,
nebunia, suicidul sunt doar câteva care prezintă fața ascunsă și urâtă a realității. Se pune
accentul pe masculinitate. Iată o trecere de la autorii care văd în artă frumosul și exprimă ce simt,
către cei care vor să schimbe ceva, prezentând crunta realitate. Poate că se dorește atingerea
catharsis-ului, prin acest concept teatral, oamenii să se purifice prin artă. Un nou val a împărțit
dramaturgia în mai multe concepte, definite dupa tendințe. Acestea sunt : dramaturgia
documentară, dramaturgia confesivă, dramaturgia poetică, remake-ul, tragicomedia filosofică,
școala de dramaturgie din Ural, dramaturgia comercială și școala din Tolliati.
Proiectul colectiv numit teatru documentar, mi-a atras cel mai mult atenția,
deoarece colegele mele au avut un workshop pe această temă, iar eu, la rândul meu, bucuria de a
le auzi și vedea. Am observat că decorul este minimalist. Persoana care realizează un spectacol
documentar, trebuie, în primul rând, să știe să asculte. Ia interviuri din diferite clase sociale, pe
anumite teme, încearcă cât mai mult posibil să nu schimbe replicile pe care le primește, în urma
întrebărilor adresate acelor oameni interveviați. Esența acestui tip de spectacol, este dată de
povestirile celor care doresc să împărtășească un moment din viața lor. Verbatim, această metodă
de creare a spectacolelor documentare este complexă, deoarece persoana care le realizează, după
ce are materialul pregătit, trebuie să gândească o atmosferă conform temei alese, care să te
prindă în poveste, muzica, fiind un factor important și complementar decorului.
Acest drum al dramaturgiei, prin lucrarea propusă de regizorul, Mihaela
Triboi, m-a dirijat cronologic pe urmele dramaturgiei rusești și mi-a trezit intereseul pentru
marele clasic rus, Cehov. De asemenea, replicile personajelor și acțiunile propuse de autoarea
cărții Dramaturgia rusă contenporană context, curente, personalități ale noului val m-a
teleportat într-un studio de teatru, din acele vremuri și m-a impulsionat să interpretez fiecare rol
simțind emoția acestuia. Dramaturgia poetică, prin tendințele neo-confesive în textele, Olgăi
Muhina crează o lume aparte, prin personalizarea pieselor. Nu întâmplător am rezonat cu textele
Olgăi Muhina, aceasta fiind supranumită Cehov în fustă. Replica Tinerei (Tania) , din piesa
Tania-Tania, mi-a rămas în suflet și m-a făcut să vizualizez momentul : „Mergeam pe stradă și
mâncam o portocală, aruncând cojile în toate bălțile, murdărind orașul. Nu m-a văzut nimeni și
nu-mi era rușine. Eram fericită. Avea gust bun și viața era minunată. Am zâmbit spunându-mi
„Ce mai viață”! Mâinile îmi miroseau a portocale, având sentimentul că nu mai aveam nevoie de
nimic.”1 Această confesiune îmi induce stare de împlinire și libertate.
Dramaturgia rusă contemporană de Mihaela Triboi este o carte minunată,
coerentă, concisă și complexă.

1
Triboi Mihaela, Dramaturgia rusă contemporană context, curente, personalități ale noului val, editura Artes,
2017, oraș Iași, pagina 85.
 REGIA ȘI DRAMATURGIA ROMÂNEASCĂ
Prin ochii cui vedem povestea?
Scufundată în lectura interviurilor realizate cu regizori renumiți români, în
cartea Regia Română, coordonată de Oltița Cântec, am găsit această întrebare în discursul lui
Bogdan Budeș, unul din colaboratorii lui Cristi Juncu. M-a făcut să mă întorc asupra cărții scrisă
de Laura Bilic și mi-am dat seama că toate acele descrieri ale spectacolelor le-am vizualizat prin
prisma experienței mele, a lucrurilor trăite de mine și am descoperit o altă față a dramaturgiei
românești care mi-a arătat viața acelor timpuri. Am observat că în prezent acțiunile spectacolelor
și temele sunt cam aeleași, diferă modul de interpretare al actorului și se evidențiază stilul
regizorului care pune în scenă spectacolele. Am avut oportunitatea de a urmări piesa Vestul
sălbatic în regia lui Cristi Juncu, iar interviul cu el, m-a captat și mi-a plăcut în mod deosebit
cum este descris. “Juncu e ca un loc din copilărie, revii mereu la el, chiar dacă devii mereu
altul!”2
M-a impresionat regizoarea Gianinca Cărbunariu care a devenit autoare de spectacole, a adus
elemente noi pe scenă, instalația ca décor, a făcut și teatru documentar. Spectacolele ei pot
deveni temă de cercetare chiar si la nivel international.
Cartea Regia românească de la act de interpretare la practici
colaborative m-a purtat prin gândurile și emoțiile regizorilor renumiți din România. Am avut
surpriza frumoasă de a descoperi aici, omul Radu Afrim, prezentat prin cuvinte simbol, alese în
ordine alfabetică. Încă din anul 2007, când nici nu gândeam că voi deveni studentă la
Teatrologie, am aflat despre regizorul Radu Afrim de la un prieten actor. Acesta mi-a povestit
multe lucruri frumoase despre el și, țin minte că se pregătea să particpe la un casting pentru a
juca în piesa Plaja, regizată de Radu Afrim. Au trecut 13 ani de atunci, dar numele Radu Afrim
nu l-am uitat. Și iată, că, această carte m-a ajutat să înțeleg de ce, prietenul meu, actorul, Adrian
Iacov, vorbea cu emoție în glas despre Radu Afrim și tot ce ăși dorea era colaborarea cu el.
Interesul a crescut pentru acest regizor, când am citit că a regizat piesa Trei surori de Cehov,
aceasta fiind raportată la prezent, personajele din spectacol având alte preocupări decât în cartea
lui Cehov, dar replicile au rămas aeleași. Un procedeu inedit, aș spune eu, iar, după cum am
afirmat în cele de mai sus, am fost captată de opera lui Cehov, acum că am aflat transformarea
acestei opere de către Radu Afrim, îmi doresc foarte mult să studiez în profunzime aceste
aspecte prin asemănări și deosebiri. Poate fi o temă pe care mi-o propun să o dezvolt. Radu
Afrim zice că “Cei foarte tineri le vor cunoaște, poate, în varianta mea, spre disperarea
tradiționaliștilor.“3Eu nu mă voi opri doar la ce pune în scenă Radu Afrim, ci voi citi si opera lui
Cehov.
Doamna Laura Bilic, este cea care m-a impulsionat să aleg specializarea
Teatrologie. A fost o reală plăcere să parcurg minunatele fraze ale dumneaei, călătoria prin
această carte m-a ajutat să înteleg timpul și spațiul teatral. Spunea aici prin cuvinte simple,
amintea, mai exact “Spre sfârșitul studenției mele, pe holurile facultății”4 și am rezonat cu
această idee, dar gândul mi-a plecat tot la întrebarea “Prin ochii cui vedem povestea?”

2
Cîntec Oltița, Regia românească de la act de interprretare la practici colaborative, editurav
Timpul, orașul Iași, 2016, pagina119
3
Cîntec Oltița, Regia românească de la act de interprretare la practici colaborative, editurav
Timpul, orașul Iași, pagina 22
4
Bilic Laura, Dramaturgia româneasccă post-decembristă, texte, autori, spectacole, editura
Artes, 2016, oraș Iași, pagina 5
Aeste cărți m-au impulsionat să cercetez, să aflu mai multe și să descopăr teatrul din treut până în
prezent.

Bibliografie:
Mihaela Triboi, Dramaturgia rusă contemporană context, curente, personalități ale noului val,
editura Artes, 2017, oraș Iași
Oltița Cîntec, Regia românească de la act de interprretare la practici colaborative, editura
Timpul, orașul Iași, 2016.
Laura Bilic, Dramaturgia româneasccă post-decembristă, texte, autori, spectacole, editura
Artes, 2016, oraș Iași,