UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE “GEORGE ENESCU” , IAȘI

FACULTATEA DE TEATRU
SPECIALIZAREA: MANAGEMENT CULTURAL

MANAGEMENT CULTURAL

MIRON ANDREEA GABRIELA – CĂS CERBU

AN I

1
 De la origini până în prezent

Jocul cu trecutul ne poartă spre tărâmuri de poveste, o poveste care este chiar a noastră și
pe care este păcat să nu o investigăm și trăim. Cuvintele istorie, civilizație, cultură, artist, teatru,
comunicare, creator se află în strânsă legătură și, în opinia mea, se completează.
Istoria reprezintă știința care studiază evoluția societății omenești din trecut până în
prezent. Este, de fapt, cea mai bună narațiune și un test care durează pe parcursul vieții: te
evaluează dacă ești un individ informat, productiv și angrenat în societate.
Ca expresie reprezentativă istoria ne oferă un izvor de modele, pastrând o aură de mister care
trezește în noi dorința de cercetare. De aceea îmi îndrept atenția către creator.
Acest cuvânt mă duce cu gândul la Dumnezeu – cel care a creat lumea, însă și oamenii
normali pot fi creatori pentru că pot face artă și o distribuie lumii întregi. Nu poate fi numit
creator acea persoană care nu reușește să arate și să exprime celor din jur, idee ce reiese din
traducerea lui în ebraică Bo-re care înseamnă Vino – vezi! Aici, apare rolul comunicării care nu
este altceva decât un ansamblu de acțiuni ce au în comun transmiterea unor informații.
Conceptul de comunicare este strâns legat de existența noastră ca oameni. Un schimb de
mesaje prin cuvinte, ton, expresie. Capacitatea de comunicare reprezintă procesul de construire a
relațiilor interpersonale și de integrare socială. Comunicarea poate fi numită arta transmiterii
informațiilor, ideilor, atitudinilor cu un obiectiv concretizat, fiind un proces dinamic, ireversibil.
Actorul comunică cu publicul prin acțiunea propriu-zisă, mimică, gesturi, tip de comunicare
despre care putem spune că exersează reacțiile. Așadar, aceasta este o componentă fundamentală
a existenței umane. Fericirea, sănătatea, dezvoltarea copiilor, starea de bine a familiei si nivelul
de eficiență la locul de muncă depind de o comunicare corectă, iar gradul de dezvoltare a
societății ne indică nivelul de cultură.
Valorile materiale și spirituale create de omenire în procesul muncii sociale desfășurate
de-a lungul istoriei. La romani cultura se referea la cultivarea pământului, iar pentru antici
reprezenta emanciparea spiritului uman, de reținut că indiferent din ce perioadă am analiza acest
termen, aceasta este rezultatul acțiunii omului și se dezvoltă pe baza unui trecut. Culturile sunt
diferite, dar civilizația este una singură.
In Franța, termenul de civilizație are un sens mai amplu semnificând progresul
cunoașterii și al societății, un stadiu modern al cunoașterii care îl propulsează pe artist, acesta
fiind o persoană înzestrată cu aptitudini și talent.
Când spun artist, mă gândesc la artă, iar teatrul, pesntru mine este artă.
Pe lângă denumirea clădirii unde se desfășoară spectacole, teatrul este o reflectare a societății
realizată prin om, omul artist care devine o sursă inepuizabilă de inspirație. Insituția de cultură ne
prezintă prin teatru un mod de divertisment sau reprezentații dramatice, ambele prin munca unei
echipe. Teatrul înseamnă iubire, comunicare, emoție, schimb de idei, gânduri, sentimente.
Întoarcerea către tot ce este uman este definiția cu care aleg să închei acest referat,
deoarece atât teatrul cât și comunicarea, creatorul, istoria, civilizația, cultura și artistul au urmărit
modernizarea, îndreptarea moravurilor societății prin sentimente făcute de oameni pentru
oameni.

2
3